CLASIFICAREA INTERNAŢIONALĂ A PRODUSELOR ŞI SERVICIILOR

Transcripción

1 CLASIFICAREA INTERNAŢIONALĂ A PRODUSELOR ŞI SERVICIILOR PENTRU ÎNREGISTRAREA MĂRCILOR (CLASIFICAREA NISA) EDIŢIA a 10-a PARTEA a II-a CONŢINE LISTA PRODUSELOR ŞI SERVICIILOR ÎN ORDINEA CLASELOR 2011

2 Toate drepturile rezervate. Se interzice reproducerea oricărei secţiuni din această publicaţie, indiferent de formă sau mijloace (electronice, mecanice, prin fotocopiere, înregistrare sau în alt mod), fără permisiunea deţinătorului drepturilor de autor. PUBLICAŢIE WIPO 500.2E/10 ISBN

3 CUPRINS Prefaţă... (v) Lista ţărilor semnatare ale Acordului de la Nisa (ianuarie 2011)... (vii) Acordul de la Nisa privind clasificarea internaţională a produselor şi serviciilor pentru înregistrarea mărcilor... (ix) Pagina Acordul de la Madrid privind înregistrarea internaţională a mărcilor (extrase)... (xix) Protocolul privind Acordul de la Madrid (extrase)... (xxiii) Clasificarea Nisa: Ghid de utilizare... 1 Indicaţii generale... 3 Titlurile claselor... 4 Lista claselor, cu note explicative: Produse... 7 Servicii Lista alfabetică (în ordinea claselor): Produse Servicii * * * (iii)

4

5 PREFAŢĂ ISTORICUL ŞI SCOPUL CLASIFICĂRII NISA Clasificarea (Nice) internaţională a produselor şi serviciilor pentru înregistrarea mărcilor a fost elaborată printr-un Acord încheiat în cadrul Conferinţei Diplomatice de la Nisa, care a avut loc la data de 15 iunie 1957, revizuită la Stockholm în 1967 şi în Geneva în 1977 şi modificată în Părţile semnatare ale Acordului de la Nisa constituie o Uniune Specială în cadrul Uniunii de la Paris pentru protejarea proprietăţii industriale. Acestea au adoptat şi aplică clasificarea Nisa în scopul înregistrării mărcilor. Fiecare ţară semnatară a Acordului de la Nisa este obligată să aplice clasificarea de la Nice, în conexiune cu înregistrarea mărcilor, fie ca şi clasificare principală sau ca şi clasificare secundară şi trebuie să includă numerele claselor Clasificării căreia în aparţin produsele sau serviciile pentru care se înregistrează mărcile, în documentele şi publicaţiile oficiale privind înregistrarea mărcilor. Utilizarea Clasificării Nisa este obligatorie nu doar pentru înregistrarea naţională a mărcilor în ţările care fac parte din Acordul de la Nisa, ci şi pentru înregistrarea internaţională a mărcilor executată de Biroul Internaţional al WIPO, conform Acordului de la Madrid privind înregistrarea internaţională a mărcilor şi conform Protocolului privind Acordul de la Madrid, referitor la înregistrarea internaţională a mărcilor şi pentru înregistrarea mărcilor de către Organizaţia africană de proprietate intelectuală (OAPI), de către Organizaţia africană regională de proprietate intelectuală (ARIPO), de către Organizaţia din Benelux de proprietate intelectuală (BOIP) şi Biroul Uniunii Europene pentru armonizare în cadrul piaţei internă (mărci înregistrate şi proiecte) (OHIM) Clasificarea Nisa se aplică de asemenea într-o serie de ţări care nu fac parte din acordul de la Nisa (consultaţi lista de la pagina (viii)). REVIZII ALE CLASIFICĂRII NISA Clasificarea Nisa se bazează pe clasificarea elaborată de Birourile internaţionale unite pentru protecţia proprietăţii intelectuale (BIRPI) predecesoarea WIPO în Această clasificare, care conţine o listă cu 34 de clase şi o listă a produselor în ordine alfabetică, a fost adoptată conform Acordului de la Nisa, fiind extinsă ulterior cu unsprezece noi clase, care includ serviciile şi o listă a acestora în ordine alfabetică. Acordul de la Nisa prevede înfiinţarea unui Comitet de experţi în cadrul căruia să fie reprezentate toate ţările care fac parte din acord. Comitetul de experţi decide asupra tuturor modificărilor clasificării, în special asupra transferului de (v)

6 produse şi servicii între diverse clase, actualizarea listei alfabetice şi introducerea notelor explicative necesare. De la intrarea în vigoare a Acordului de la Nisa, la 8 aprilie 1961, Comitetul de experţi a ţinut 21 de şedinţe, printre cele mai remarcabile realizări numărându-se revizuirea generală a Listei alfabetice a produselor şi serviciilor din punctul de vedere al formei (la finalul anilor 1970), modificarea substanţială a observaţiilor generale, Titlurile claselor şi Notele explicative (în 1982), introducerea unui "număr de bază" pentru fiecare produs sau serviciu din Lista alfabetică (în 1990), care permite utilizatorului să găsească produsul sau serviciul echivalent în lista alfabetică a clasificării elaborată în alte limbi şi revizuirea Clasei 42, prin crearea claselor de şa 43 la 45 (în 2000). În cadrul celei de-a douăzeci şi una şedinţe din noiembrie 2010, Comitetul de experţi a adoptat modificările la cea de-a noua ediţie a clasificării Nisa. EDIŢIILE CLASIFICĂRII NISA Prima ediţie a Clasificării Nisa a fost publicată în 1963, a doua în 1971, a treia în 1981, a patra în 1983, a cincea în 1987, a şasea în 1992, a şaptea în 1996, a opta în 2001 şi a noua în Această ediţie (a zecea), publicată în iunie 2011, va intra în vigoare la 1 ianuarie * * * Versiunile autentice ale Clasificării Nisa (engleză şi franceză) sunt publicate de WIPO oline şi pe suport din hârtie. Versiunea pe hârtie este publicată în două părţi. Partea I prezintă în ordine alfabetică, toate produsele într-o singură listă şi toate serviciile într-o altă listă. Partea a II-a (prezentul volum)prezintă în ordine alfabetică pentru fiecare clasă, produsele şi serviciile care aparţin clasei respective. Există şi o versiune cu o listă alfabetică bilingvă (engleză/franceză). Cea de-a zecea ediţie a Clasificării Nisa poate fi comandată de la Organizaţia mondială a proprietăţii intelectuale (WIPO), 34, chemin des Colombettes, P.O. Box 18, CH-1211 Geneva 20 sau de la librăria electronică, de pe website-ul WIPO, la adresa de mai jos: Geneva, iunie 2011 (vi)

7 ŢĂRILE CARE FAC PARTE DIN ACORDUL DE LA NISA (Ianuarie 2011) Albania Algeria Argentina Armenia Australia Austria Azerbaijan Bahrain Barbados Belarus Belgia Benin Bosnia şi Herţegovina Bulgaria China Croaţia Cuba Republica Cehă Republica Populară Democratică Korea Danemarca Dominica Egipt Estonia Finlanda Franţa Georgia Germania Grecia Guinea Ungaria Islanda Irlanda Israel Italia Jamaica Japonia Iordania Kazakhstan Kyrgyzstan Letonia Liban Liechtenstein Lituania Luxemburg Malawi Malaiezia Mexic Monaco Mongolia Muntenegru Maroc Mozambic Olanda Norvegia Polonia Portugalia Republica Korea Republica Moldova România Federaţia Rusă Saint Kitts şi Nevis Santa Lucia Serbia Singapore Slovacia Slovenia Spania Suriname Suedia Elveţia Republica Arabă Siriană Tajikistan Fosta Republică Iugoslavă Macedonia Trinidad şi Tobago Tunisia Turcia Turkmenistan Ucraina Marea Britanie Republica Unită a Tanzaniei Statele Unite ale Americii Uruguay Uzbekistan (Total: 83 ţări) (vii)

8 ALTE ŢĂRI ŞI ORGANIZAŢII CARE FOLOSESC CLASIFICAREA NISA (ianuarie 2011) În plus faţă de cele 83 de ţări care fac parte din Acordul de la Nisa, prezentate anterior, următoarele 66 de ţări şi patru organizaţii folosesc de asemenea Clasificarea Nisa: 1 2 Angola Antigua şi Barbuda Bangladesh Bolivia Botswana Brazilia Burundi Cambogia Chile Columbia Costa Rica Cipru Republica Democratică Congo Djibouti Ecuador El Salvador Etiopia Ghana Guatemala Guyana Haiti Honduras India Indonezia Iran (Republica Islamică) Irak Kenya Kuweit Lesotho Libia Madagascar Malta Mauritius Namibia Nepal Antilele Olandeze Noua Zeelandă Nicaragua Nigeria Pakistan Panama Paraguay Peru Filipine Qatar Ruanda Saint Vincent şi Grenadinele Samoa San Marino Arabia Saudită Seychelles Sierra Leone Insulele Solomon Africa de Sud Sri Lanka Sudan Swaziland Thailand Tonga Uganda Emiratele Arabe Unite Venezuela Viet Nam Yemen Zambia Zimbabwe Organizaţia africană de proprietate intelectuală (OAPI) 1 Organizaţia regională africană de proprietate intelectuală (ARIPO) 2 Organizaţia de proprietate intelectuală din Benelux (BOIP) Biroul pentru armonizare în cadrul pieţelor interne (mărci comerciale şi proiecte) (OHIM) 1 Următoarele state sunt membre ale Organizaţiei africane de proprietate intelectuală (OAPI) (ianuarie 2011): Benin (de asemenea parte a Acordului de la Nisa), Burkina Faso, Camerun, Republica Africană Centrală, Chad, Congo, Coasta de Fildeş, Guinea Ecuatorială, Gabon, Guinea (de asemenea parte a acordului de la Nisa), Guinea-Bissau, Mali, Mauritania, Niger, Senegal, Togo (16). 2 Următoarele state sunt membre ale Organizaţiei africane regionale de proprietate intelectuală (ARIPO) (ianuarie 2011): Botswana, Gambia, Ghana, Kenya, Lesotho, Liberia, Malawi (de asemenea parte din Acordul de la Nisa), Mozambic (de asemenea parte din Acordul de la Nisa), Namibia, Sierra Leone, Somalia, Sudan, Swaziland, Tanzania, Uganda, Zambia, Zimbabwe (17). (viii)

9 Aranjamentul de la Nisa ARANJAMENTUL DE LA NISA PRIVIND CLASIFICAREA INTERNAŢIONALĂ A BUNURILOR ŞI SERVICIILOR PENTRU ÎNREGISTRAREA MĂRCILOR din 15 iunie 1957, revizuit la Stockholm la 14 iulie 1967 şi în Geneva la 13 mai 1977 şi modificat la Geneva la 28 septembrie 1979 Articolul 1 Constituirea unei uniuni speciale; adoptarea unei clasificari internaţionale; definiţie si limbi internaţionale ale clasificării (1) Ţările la care se aplică prezentul aranjament sunt constituite ca uniune specială si adoptă o clasificare comună a produselor şi serviciilor, in vederea înregistrării mărcilor (denumită in cele ce urmează clasificarea ). (2) Clasificarea cuprinde: (i) (ii) o listă a claselor, însoţită, dac este cazul, de note explicative; o listă alfabetică a produselor si serviciilor (denumită in cele ce urmează lista alfabetică ) cu indicarea clasei în care este încadrat fiecare produs sau serviciu. (3) Clasificarea este alcătuită din: (i) clasificarea care a fost publicată in anul 1971 de Biroul Internaţional al Proprietăţii Intelectuale (denumit in cele ce urmeaza Biroul internaţional), menţionat în Convenţia privind instituirea Organizaţiei Mondiale a Proprietăţii Intelectuale, stabilindu-se, cu toate acestea, că notele explicative din lista caselor care apar în această publicaţie să se considere provizorii, avand rolul de recomandări, până când se stabilesc note explicative ale listei claselor de catre Comitetul de experti mentionat la art. 3; (ii) modificările si completările care au intrat în vigoare, conform art. 4 (1) al Aranjamentului de la Nisa din 15 iunie 1957 si Actului de la Stockholm din 14 iulie 1967 al acestui aranjament, înaintea intrării în vigoare a prezentului aranjament; (iii) Toate modificările aduse, in cele ce urmează, în baza art. 3 al prezentului aranjament şi care intra în vigoare conform art. 4 (1) al acestuia. (4) Clasificarea se întocmeşte în limbile franceză şi engleză, cele două texte având aceeaşi autenticitate. (ix)

10 Aranjamentul de la Nisa (5) a) Clasificarea menţionată la alin. (3) (i), cât şi completările menţionate la alin. (3) (ii) care au intrat in vigoare înaintea datei la care prezentul aranjament este deschis semnării, sunt incluse într-un exemplar autentic, în limba franceza, depus la directorul general al Organizaţiei Mondiale a Proprietăţii Intelectuale (denumite in cele ce urmează director general si Organizaţie). Modificările si completările menţionate la alin. (3)(ii), care intra in vigoare după data la care prezentul aranjament este deschis semnării, sunt, de asemenea, depuse intr-un exemplar autentic, în limba franceză, la directorul general. b) Versiunea în limba engleză a taxelor menţionate la lit. a) se stabileşte de către Comitetul de experţi menţionat la art. 3, la scurt timp după intrarea in vigoare a prezentului aranjament. Exemplarul său autentic se depune la directorul general. c) Modificările menţionate la alin. (3) (iii) se depun intr-un exemplar autentic, în limbile franceză si engleză, la directorul general. (6) Directorul general stabileşte, după consultarea guvernelor interesate, fie pe baza unei traduceri propuse de aceste guverne, fie recurgând la orice alta modalitate care n-ar avea nici o repercusiune financiara asupra bugetului Uniunii speciale sau pentru Organizaţie, texte oficiale ale clasificării in limbile germană, arabă, spaniolă, italiană, portugheză, rusă şi în celelalte limbi pe care le va putea desemna Adunarea menţionata la art. 5. (7) Lista alfabetica menţionează, in ceea ce priveşte fiecare indicaţie de produs sau serviciu, un număr de ordine pentru limba in care a fost întocmită, cu: (i) dacă este vorba de lista alfabetică întocmită in limba engleză, numărul de ordine pe care aceeaşi indicaţie îl are in lista alfabetica întocmită în limba franceză si viceversa; (ii) dacă este vorba de o lista alfabetică întocmită conform alin. (6), numărul de ordine pe care aceeaşi indicaţie îl are in lista alfabetică întocmită în limba franceză sau în lista alfabetică întocmită în limba engleză. Articolul 2 Sfera juridică şi aplicarea clasificării (1) Sub rezerva obligaţiilor impuse de prezentul aranjament, sfera clasificării este aceea care i-a fost atribuită de fiecare ţară a Uniunii speciale. În mod special, clasificarea nu leagă tarile Uniunii speciale nici in ceea ce priveşte aprecierea întinderii protecţiei mărcii, nici în ceea ce priveşte recunoaşterea mărcilor de serviciu. (2) Fiecare dintre ţările Uniunii speciale îşi rezervă dreptul de a aplica clasificarea ca sistem principal sau sistem auxiliar. (3) Administraţiile competente ale ţărilor Uniunii speciale vor indica, în titlurile şi publicaţiile oficiale ale înregistrărilor mărcilor, numerele claselor clasificărilor cărora le aparţin produsele sau serviciile pentru care se înregistrează marca. (4) Faptul că o denumire figurează în lista alfabetică nu afectează cu nimic drepturile care ar putea exista privitor la aceasta denumire. (x)

11 Aranjamentul de la Nisa Articolul 3 Comitetul de experti (1) S-a instituit un comitet de experţi, în cadrul căruia este reprezentată fiecare dintre ţările Uniunii speciale. (2) a) Directorul general are posibilitatea şi, la cererea Comitetului de experţi, trebuie să invite ţările din afara Uniunii speciale, care sunt membre ale Organizaţiei sau părţi semnatare ale Convenţiei de la Paris privind protecţia proprietăţii intelectuale, sa fie reprezentate prin observatori la adunările Comitetului de experţi. b) Directorul general va invita organiza organizaţiile interguvernamentale specializate in domeniul mărcilor, dintre care cel puţin una dintre ţările membre este o ţară a Uniunii speciale, să fie reprezentate prin observatori la adunările Comitetului de experţi. c) Directorul general poate şi, la cererea Comitetului de experţi, trebuie să invite reprezentanţi ai altor organizaţii interguvernamentale şi organizaţii internaţionale neguvernamentale să participe la discuţiile care îi interesează. (3) Comitetul de experţi: (i) hotărăşte modificările ce se aduc clasificării; (ii) (iii) (iv) adresează recomandări ţărilor Uniunii speciale, cu scopul de a facilita utilizarea clasificării si de a promova aplicarea uniformă; ia orice alte masuri care, fără a avea repercusiuni financiare asupra bugetului Uniunii speciale sau asupra Organizaţiei, sunt de natură să faciliteze aplicarea clasificării de către ţările în curs de dezvoltare; este abilitat să instituie subcomitete şi grupe de lucru. (4) Comitetul de experţi adoptă regulamentul sau interior. Acest regulament conferă organizaţiilor interguvernamentale menţionate la alin. (2) b), care pot aduce o contribuţie substanţială la dezvoltarea clasificării, posibilitatea de a lua parte la reuniunile subcomitetelor si grupelor de lucru ale Comitetului de experţi. (5) Propunerile de modificări ce se aduc clasificării pot fi făcute de către administraţia competentă a oricărei ţări a Uniunii speciale, de către Biroul internaţional, de organizaţiile interguvernamentale reprezentate la Comitetul de experţi in baza alin. (2) b) si de către oricare ţară sau organizaţie invitată în mod special de Comitetul de experţi să formuleze astfel de propuneri. Propunerile se comunică Biroului internaţional, care le prezintă membrilor Comitetului de experţi si observatorilor cel mai târziu la doua luni înaintea sesiunii Comitetului de experţi in cursul căreia vor fi examinate. (6) Fiecare ţară a Uniunii speciale dispune de un vot. (7) a) Sub rezerva prevederilor lit. b), Comitetul de experţi ia hotărârile cu majoritatea simplă a ţărilor Uniunii speciale reprezentate care votează. b) Hotărârile referitoare la adoptarea modificărilor ce se aduc clasificării sunt luate cu majoritatea a patru cincimi din numărul ţărilor Uniunii speciale reprezentate care votează. Prin modificare, trebuie să se înţeleagă orice transfer de produse sau de servicii dintr-o clasă în alta sau constituirea unei noi clase. (xi)

12 Aranjamentul de la Nisa c) Regulamentul interior menţionat la alin. (4) prevede ca, în afară de cazuri speciale, modificările clasificării se adopta la finalul unor perioade determinate; Comitetul de experţi fixează durata fiecărei perioade. (8) Abţinerea nu se consideră vot. Articolul 4 Notificarea, intrarea în vigoare şi publicarea schimbărilor (1) Schimbările hotărâte de Comitetul de experţi, cât şi recomandările Comitetului de experţi se notifică administraţiilor competente ale tarilor Uniunii speciale de către Biroul internaţional. Modificările intră în vigoare la 6 luni de la data trimiterii notificării. Orice altă schimbare intră în vigoare la data pe care o stabileşte Comitetul de experţi în momentul în care se adoptă schimbarea. (2) Biroul internaţional include in clasificare modificările intrate in vigoare. Aceste modificări fac obiectul opiniilor publicate in periodicele stabilite de către Adunarea menţionată la art. 5. Articolul 5 Adunarea Uniunii Speciale (1) a) Uniunea specială are o adunare compusă din ţările care au ratificat prezentul aranjament sau care au aderat la el. b) Guvernul fiecărei ţări este reprezentat de un delegat, care poate fi asistat de supleanţi, de consilieri si de experţi. c) Cheltuielile fiecărei delegaţii sunt suportate de guvernul care a desemnat-o. (2) (a) Sub rezerva dispoziţiilor art. 3 si 4, Adunarea: (i) se ocupă de toate problemele privind menţinerea si dezvoltarea Uniunii speciale şi aplicarea prezentului aranjament; (ii) (iii) (iv) (v) dă indicaţii Biroului internaţional privind pregătirea conferinţelor de revizuire, ţinând seama, intr-un mod adecvat, de observaţiile ţărilor Uniunii speciale care nu au ratificat prezentul aranjament sau care au aderat la el; examinează şi aprobă rapoartele şi activităţile directorului general al Organizaţiei, denumit în cele ce urmează director general, referitoare la Uniunea speciala şi îi dă toate indicaţiile utile privind problemele ce ţin de competenţa Uniunii speciale; hotărăşte programul, adoptă bugetul bienal al Uniunii speciale şi aprobă conturile de lichidare; adoptă regulamentul financiar al Uniunii speciale; (vi) înfiinţează, in afara Comitetului de experţi menţionat la art. 3, celelalte comitete de experţi şi grupele de lucru pe care le considera utile pentru realizarea obiectivelor Uniunii speciale; (xii)

13 Aranjamentul de la Nisa (vii) decide care sunt ţările care nu sunt membre ale Uniunii speciale şi care sunt organizaţiile interguvernamentale ce pot fi admise la reuniunile sale în calitate de observatori; (viii) adopta modificările art. 5-8; (ix) întreprinde orice altă acţiune adecvată în vederea atingerii obiectivelor Uniunii speciale; (x) îndeplineşte orice alte sarcini corespunzătoare, conform prezentului acord. b) Adunarea hotărăşte asupra problemelor care interesează şi alte uniuni administrate de către Organizaţie, consultând Comitetul de coordonare al Organizaţiei. (3) a) Fiecare ţară membră a Adunării dispune de un vot. b) Jumătate din ţările membre ale Adunării constituie cvorumul. c) Ţinând seama de dispoziţiile subparagrafului (b), dacă, în cadrul unei sesiuni, numărul ţărilor reprezentate este inferior jumătăţii dar egal sau superior treimii ţărilor membre ale Adunării, aceasta poate lua decizii; cu toate acestea, hotărârile Adunării, cu excepţia acelora care privesc procedura sa, nu devin executorii decât atunci când sunt îndeplinite condiţiile enunţate mai jos. Biroul internaţional comunică respectivele decizii ţărilor membre ale Adunării care nu erau reprezentate, invitându-le să-şi exprime în scris, într-un termen de 3 luni de la data comunicării respective, votul sau abţinerea. Dacă la încheierea acestui termen, numărul ţărilor care şi-au exprimat voturile sau s-au abţinut atinge numărul ţărilor care lipseau pentru îndeplinirea cvorumului în cadrul sesiunii, deciziile respective vor intra în vigoare la data la care se obţine majoritatea necesară. d) Sub rezerva dispoziţiilor art. 8 (2), hotărârile Adunării se iau cu majoritatea de două treimi in numărul voturilor exprimate. (e) Abţinerea nu se consideră vot. (f) Un delegat nu poate reprezenta decât o singură ţară şi nu poate vota decât în numele acesteia. (g) Ţările Uniunii speciale care nu sunt membre ale Adunării sunt admise la reuniunile sale în calitate de observatori. 4) a) Adunarea se reuneşte o dată la 2 ani în sesiune ordinară la convocarea directorului general şi, în afară de cazuri excepţionale, în timpul aceleiaşi perioade şi în acelaşi loc ca şi Adunarea generală a Organizaţiei. b) Adunarea se reuneşte în sesiunea extraordinară la convocarea adresată de directorul general, la cererea unei pătrimi din numărul ţărilor membre ale Adunării. c) Ordinea de zi a fiecărei sesiuni este întocmită de directorul general. (5) Adunarea adoptă regulamentul său interior. (xiii)

14 Aranjamentul de la Nisa Articolul 6 Biroul Internaţional (1) a) Sarcinile administrative ce revin Uniunii speciale sunt asigurate de către Biroul internaţional. b) În mod special, Biroul internaţional pregăteşte reuniunile şi asigură secretariatul Adunării, al Comitetului de experţi, al tuturor celorlalte comitete de experţi şi al tuturor grupelor de lucru pe care Adunarea sau Comitetul de experţi le poate institui. c) Directorul general are cea mai înaltă funcţie din Uniunea specială şi o reprezintă. (2) Directorul general şi orice membru al personalului desemnat de acesta iau parte, fără drept de vot, la toate reuniunile Adunării, ale Comitetului de experţi şi ale oricărui alt comitet de experţi sau grup de lucru pe care Adunarea sau Comitetul de experţi le poate institui. Directorul general sau un membru al personalului desemnat de acesta este, din oficiu, secretar al acestor organe. (3)(a) Biroul internaţional, conform directivelor Adunării, pregăteşte conferinţele de revizuire ale dispoziţiilor aranjamentului, altele decât cele ale art b) Biroul internaţional poate consulta organizaţii interguvernamentale şi internaţionale neguvernamentale privind pregătirea conferinţelor de revizuire. c) Directorul general şi persoanele desemnate de acesta iau parte, fără drept de vot, la deliberări in cadrul acestor conferinţe. (4) Biroul internaţional execută orice alte sarcini care îi sunt atribuite. (1) a) Uniunea specială are un buget. Articolul 7 Finanţele b) Bugetul Uniunii speciale include încasările şi cheltuielile proprii acesteia, contribuţia sa la bugetul cheltuielilor comune uniunilor, cât şi, dacă este cazul, suma pusă la dispoziţie bugetului Conferinţei Organizaţiei. (c) Sunt considerate cheltuieli comune uniunilor, cheltuielile care nu sunt atribuite în exclusivitate Uniunii speciale, ci şi uneia sau mai multor alte uniuni administrate de Organizaţie. Partea Uniunii speciale în cadrul acestor cheltuieli comune este proporţională cu interesul pe care aceste cheltuieli le reprezintă pentru ea. (2) Bugetul Uniunii speciale se stabileşte ţinând seama de cerinţele de coordonare cu bugetele altor uniuni administrate de Organizaţie. (3) Bugetul Uniunii speciale este finanţat din următoarele surse: (i) Contribuţiile ţărilor uniunii speciale; (xiv)

15 Aranjamentul de la Nisa (ii) (iii) taxele si sumele datorate pentru serviciile oferite de către Biroul internaţional în numele Uniunii speciale; produsul vânzării publicaţiilor Biroului internaţional privind Uniunea specială şi drepturile aferente acestor publicaţii; (iv) donaţii, dispoziţii testamentare si subvenţii; (v) Chirii, dobânzi şi alte diverse venituri. (4) a) Pentru a-şi stabili partea de contribuţie in sensul prevederilor alin. (3)(i), fiecare ţară a Uniunii speciale aparţine clasei în care a fost încadrată la Uniunea de la Paris privind protecţia proprietăţii industriale şi îşi plăteşte contribuţiile anuale pe baza numărului de unităţi determinat pentru respectiva clasa in respectiva uniune. b) Contribuţia anuală a fiecărei ţări a Uniunii speciale constă dintr-un cuantum al cărui raport la suma totală a contribuţiilor anuale la bugetul Uniunii speciale a tuturor ţărilor este acelaşi cu raportul dintre numărul unităţilor clasei în cadrul căreia este încadrată şi numărul total al unităţilor din ansamblul ţărilor. (c) Contribuţiile se plătesc la data de 1 ianuarie a fiecărui an. (d) O ţară care a întârziat să îşi plătească contribuţiile nu îşi poate exercita dreptul de vot în nici unul dintre organele Uniunii speciale, dacă cuantumul restanţei sale este egal sau mai mare decât acela al contribuţiilor pe care le datorează pentru cei 2 ani încheiaţi. Cu toate acestea, o asemenea ţară poate fi autorizată să îşi păstreze exercitarea dreptului sau de vot în cadrul respectivului organ atât timp cât acesta din urma apreciază că întârzierea este cauzată de împrejurări deosebite şi inevitabile. (e) În cazul în care bugetul nu se adoptă înaintea începerii unui nou exerciţiu financiar, bugetul anului precedent este reînnoit conform modalităţilor prevăzute de regulamentul financiar. (5) Cuantumul taxelor si sumelor datorate pentru serviciile oferite de Biroul internaţional in numele Uniunii speciale se stabileşte de directorul general, care raportează Adunării. (6) a) Uniunea speciala are un fond de rulment alcătuit dintr-un vărsământ unic efectuat de fiecare ţară a Uniunii speciale. Dacă fondul devine insuficient, Adunarea hotărăşte majorarea sa. (b) Cuantumul vărsământului iniţial al fiecărei ţări la fondul menţionat sau cuantumul participării sale la majorarea acestuia este proporţional cu contribuţia respectivei ţări pentru anul in cursul căruia se constituie fondul sau se hotărăşte majorarea sa. (c) Proporţia si modalităţile de vărsământ se hotărăsc de Adunare, la propunerea directorului general şi după avizul Comitetului de coordonare al Organizaţiei. (7) a) Acordul de sediu încheiat cu ţara pe teritoriul căreia îşi are sediul Organizaţia prevede ca, dacă fondul de rulment nu este suficient, ţara respectiva să acorde sume în avans. Cuantumul acestor sume în avans şi condiţiile în care sunt acordate fac obiectul, în fiecare situaţie, unor acorduri separate între ţara în cauza şi Organizaţie. (b) Ţara menţionata la lit. a) şi Organizaţia au, fiecare, dreptul de a denunţa angajamentul de a acorda sume în avans, printr-o notificare scrisă. Denunţarea produce efect la 3 ani de la încheierea anului in cursul căruia a fost notificată. (8) Auditarea conturilor este asigurată, conform modalităţilor prevăzute de regulamentul financiar, de către una sau mai multe ţări ale Uniunii Speciale sau de auditori externi, conform regulamentelor financiare. Aceştia vor fi desemnaţi, cu consimţământul acestora, de către adunare. (xv)

16 Aranjamentul de la Nisa Articolul 8 Modificarea articolelor de la 5 la 8 (1) Propunerile de modificare a art. 5-7 şi a prezentului articol pot fi prezentate de către orice ţară membră a Adunării sau de către directorul general. Aceste propuneri se comunica de către directorul general ţărilor membre ale Adunării cu cel puţin 6 luni înainte de a fi supuse examinării Adunării. (2) Orice modificare a articolelor menţionate la alin. (1) se adoptă de către Adunare. Pentru adoptare sunt necesare trei pătrimi din numărul voturilor exprimate, iar pentru orice modificare a art. 5 şi a prezentului alineat sunt necesare patru cincimi din numărul voturilor exprimate. (3) Orice modificare a articolelor menţionate la alin. (1) intra în vigoare la o luna după primirea de către directorul general a notificărilor scrise de acceptare, efectuate în conformitate cu regulile lor constituţionale respective, din partea a trei pătrimi din numărul ţărilor care erau membre ale Adunării în momentul în care modificarea a fost adoptată. Orice modificare a respectivelor articole, astfel acceptată, leagă toate ţările care sunt membre ale Adunării în momentul în care modificarea intra în vigoare sau care devin membre ale Adunării la o dată ulterioară; cu toate acestea, orice modificare care măreşte obligaţiile financiare ale ţărilor Uniunii speciale nu le leagă decât pe acelea dintre ele care şi-au notificat acceptarea privind respectiva modificare. Articolul 9 Ratificarea şi aderarea; intrarea în vigoare (1) Fiecare dintre ţările Uniunii speciale care a semnat prezentul angajament îl poate ratifica şi, dacă nu l-a semnat, poate să adere la el. (2) Orice ţară din afara Uniunii speciale, parte la Convenţia de la Paris privind protecţia proprietăţii industriale, poate adera la prezentul aranjament şi poate deveni, ca urmare a acestui fapt, ţară a Uniunii speciale. (3) Instrumentele de ratificare şi de aderare se depun la directorul general. (4) a) Prezentul aranjament intră în vigoare la 3 luni după ce următoarele două condiţii au fost îndeplinite: (i) (ii) şase sau mai multe ţări şi-au depus instrumentele de ratificare sau de aderare; cel puţin trei dintre aceste ţări sunt ţări care, la data la care prezentul aranjament este deschis semnării, sunt ţări ale Uniunii speciale. (b) Intrarea in vigoare menţionata la lit. a) este efectiva în privinţa ţărilor care, cu cel puţin 3 luni înaintea respectivei intrări in vigoare, au depus instrumente de ratificare sau de aderare. (c) În privinţa oricărei ţări neincluse la lit. b), prezentul aranjament intra în vigoare la 3 luni de la data la care ratificarea sau aderarea sa a fost notificata de către directorul general, cu condiţia ca o data ulterioară sa nu fi fost menţionata in instrumentul de ratificare sau de aderare. În acest ultim caz, prezentul aranjament intra în vigoare, în ceea ce priveşte respectiva ţară, la data astfel indicată (xvi)

17 Aranjamentul de la Nisa (5) Ratificarea sau aderarea atrage, în mod legal, aderarea la toate clauzele şi accesul la toate avantajele stipulate de prezentul aranjament. (6) După intrarea în vigoare a prezentului aranjament, nici o ţară nu poate ratifica un act anterior prezentului aranjament sau nu poate adera la el. Articolul 10 Durata Prezentul aranjament are aceeaşi durată ca şi Convenţia de la Paris privind protecţia proprietăţii industriale. Articolul 11 Revizuirea (1) Prezentul aranjament poate fi revizuit periodic prin conferinţe ale ţărilor Uniunii speciale. (2) Convocarea conferinţelor de revizuire se hotărăşte de către Adunare. (3) Art. 5-8 pot fi modificate fie printr-o conferinţă de revizuire, fie conform prevederilor art. 8. Articolul 12 Denunţarea (1) Orice ţară poate denunţa prezentul aranjament printr-o notificare adresată directorului general. Aceasta denunţare atrage si denunţarea prezentului aranjament sau a actelor anterioare acestuia pe care ţara care denunţa prezentul aranjament le-a ratificat sau la care a aderat si nu produce efect decât în privinţa ţării care a cerut-o, aranjamentul rămânând executoriu şi în vigoare faţa de celelalte ţări ale Uniunii speciale. (2) Denunţarea produce efecte la un an de la data la care directorul general a primit notificarea. (3) Posibilitatea de denunţare prevăzută de prezentul articol nu poate fi exercitată de o ţară înaintea încheierii unui termen de 5 ani de la data la care a devenit ţară a Uniunii speciale. Articolul 13 Trimiterea la Art. 24 al Convenţiei de la Paris Dispoziţiile art. 24 al Actului de la Stockholm din 1967 al Convenţiei de la Paris privind protecţia proprietăţii industriale se aplica prezentului aranjament; cu toate acestea, dacă dispoziţiile respective (xvii)

18 Aranjamentul de la Nisa se vor modifica, ultimul amendament valabil se aplică prezentului aranjament în ceea ce priveşte ţările Uniunii speciale care sunt legate prin respectivul amendament. Articolul 14 Semnare; limbi oficiale; funcţii de depozitar; notificări (1) a) Prezentul aranjament se semnează într-un singur exemplar autentic în limbile franceză şi engleză, cele doua texte având aceeaşi autenticitate, şi se depune la directorul general. (b) Directorul general stabileşte texte oficiale ale prezentului aranjament după consultarea guvernelor interesate şi în cele două luni de la semnarea acestuia, în celelalte două limbi, spaniolă şi rusă, în care, pe lângă limbile menţionate la lit. a), au fost semnate textele conforme Convenţiei privind instituirea Organizaţiei Mondiale a Proprietăţii Intelectuale. (c) Directorul general stabileşte texte oficiale ale prezentului aranjament după consultarea guvernelor interesate, în limbile germană, arabă, italiană şi portugheză şi în celelalte limbi pe care Adunarea le poate indica. (2) Prezentul aranjament rămâne deschis semnării până la data de 31 decembrie (3) a) Directorul general atestă şi transmite două copii de pe textul semnat al prezentului aranjament guvernelor tuturor ţărilor Uniunii speciale şi, la cerere, guvernului oricărei alte ţări. (b) Directorul general atestă şi transmite două copii de pe orice modificări ale prezentului aranjament guvernelor tuturor ţărilor Uniunii speciale şi, la cerere, guvernului oricărei alte ţări. (4) Directorul general dispune înregistrarea prezentului aranjament la Secretariatul Organizaţiei Naţiunilor Unite. (5) Directorul general notifică guvernelor tuturor ţărilor care sunt parte la Convenţia de la Paris privind protecţia proprietăţii industriale: (i) semnăturile depuse conform prevederilor alin. (1); (ii) depunerea de instrumente de ratificare sau de aderare conform prevederilor art. 9 (3); (iii) data intrării în vigoare a prezentului aranjament conform prevederilor art. 9 (4) a); (iv) acceptările modificărilor prezentului aranjament conform prevederilor art. 8 (3) (v) datele la care respectivele modificări intră în vigoare; (vi) denunţările primite conform prevederilor art. 12. * * * (xviii)

19 Aranjamentul de la Madrid (extrase) ARANJAMENTUL DE LA MADRID VIZÂND ÎNREGISTRAREA INTERNAŢIONALĂ A MĂRCILOR 3 din 14 aprilie 91 în forma revizuită la Stockholm la 14 iulie 1967 şi modificată la Geneva la 28 septembrie, 1979 (extrase) Articolul 3 [Conţinutul aplicaţiei pentru înregistrare internaţională] (2) Solicitantul trebuie să indice produsele sau serviciile pentru care se solicită protejarea mărcii şi, de asemenea, dacă este posibil, clasa sau clasele aferente, conform clasificării stabilite de Aranjamentul de la Nisa privind clasificarea internaţională a produselor şi serviciilor, în scopul înregistrăii mărcilor. În cazul în care solicitantul nu indică aceste lucruri, Biroul Internaţional va clasifica produsele sau serviciile în clasele corespunzătoare respectivei clasificări. Clasele indicate de către solicitant vor face subiectul controlului de către Biroul Internaţional, care va exercita controlul în colaborare cu Biroul naţional. În cazul în care există dezacordui între biroul naţional şi biroul internaţional, opinia acestuia din urmă va prevala. Articolul 4 [Efectele înregistrării internaţionale] (1) Din momentul înregistrării făcute astfel la Biroul internaţional, conform prevederilor Articolelor 3 şi 3 terţ, marca va fi protejată în fiecare din ţările contractante, în aceeaşi măsură în care ar fi protejată dacă ar fi fost direct înregistrată în fiecare ţară. Indicarea claselor produselor sau serviciilor prevăzute în Articoul 3 nu va obliga ţările contractante în ceea ce priveşte stablirea scopului protecţiei mărcii. 3 Ţările de mai jos faceau parte din acest aranjament la data de 31 ianuarie 2011: Albania, Algeria, Armenia, Austria, Azerbaijan, Belarus, Belgia, Bhutan, Bosnia şi Herţegovina, Bulgaria, China, Croaţia, Cuba, Cipru, Republica Cehă, Republica Populară Democrată Korea, Egipt, Franţa, Germania, Ungaria, Iran (Republica Islamistă a), Italia, Kazakhstan, Kenya, Kyrgyzstan, Letonia, Lesotho, Liberia, Liechtenstein, Luxembourg, Monaco, Mongolia, Muntenegru, Maroc, Mozambic, Namibia, Olanda, Polonia, Portugalia, Republica Moldova, România, Federaţia Rusă, San Marino, Serbia, Sierra Leone, Slovacia, Slovenia, Spania, Sudan, Swaziland, Elveţia, Republica Arabă Siriană, Tajikistan, Fosta Republică Iugoslavă Macedonia, Ukraina, Viet Nam (56). (xix)

20 Aranjamentul de la Madrid (extrase) Articolul 5 [Refuzul de către birourile naţionale] (1) În ţările în care legislaţia autorizează acest lucru, birourile notificare de către Biroul internaţional referitor la înregistrarea unei mărci sau a unei cereri pentru extinderea protecţiei, conform Articolului 3 ter, vor avea dreptul să declare că protecţia nu poate fi acordată mărcii respective pe teritoriul lor. Orice astfel de refuz se poate baza doar pe motivaţia aplicată în cazul unei mărci depuse pentru înregistrare naţională, conform Convenţiei de la Paris pentru protecţia proprietăţii industriale. Totuşi, protecţia nu poate fi refuzată, chiar şi parţial, doar datorită faptului că legislaţia naţională nu ar permite înregistrarea, cu excepţia unui număr limitat de clase sau pentru un anumit număr de produse şi servicii. Articolul 7 [Înnoirea înregistrării internaţionale] (2) Este posibil ca înnoirea să nu includă vreo modificare în raport cu înregistrarea anterioară în forma sa cea mai recentă. (3) Prima înnoire executată conform prevederilor Decretului de la Nisa din 15 iunie 1957 sau al prezentului aranjament, va include indicarea claselor de clasificare internaţională la care se referă înregistrarea. Articolul 8 [Taxa naţională. Taxa internaţională. Repartizarea încasărilor suplimentare, taxe suplimentare şi taxe complementare] (2) Înregistrarea unei mărci la Biroul internaţional va fi supusă achitării prealabile a unei taxe de înregistrare internaţională, care va include: (a) o taxă de bază; (b) o taxă suplimentară pentru fiecare clasă din clasificarea internaţională, în plus faţă de a treia, în care vor fi încadrate produsele şi serviciile la care se aplică marca; (c) O taxă complementară pentru orice cerere de extindere a protecţiei, conform Articolului 3 terţ. (3) Totuşi, taxa suplimentară specificată la alineatul 2, litera b va putea fi achitată într-un termen stabilit de Regulamentul de aplicare, dacă numărul claselor de produse sau servicii a fost stabilit sau contestat de biroul internaţional, fără a adice prejudicii datei înregistrării. Dacă, la expirarea termenului menţionat, taxa suplimentară nu a fost achitată sau lista produselor sau serviciilor nu a fost redusă de solicitant în măsura necesară, cererea de înregistrare internaţională va fi considerată abandonată. (xx)

21 Aranjamentul de la Madrid (extrase) Articolul 9 [Modificările din registrele naţionale care afectează şi înregistrarea internaţională. Reducerea listei de produse şi servicii menţionate în înregistrarea internaţională. Completări la listă. Înlocuiri din listă] (1) Biroul ţării titularului înregistrării internaţionale va notifica de Biroul Internaţional referitor la anulările, radierile, renunţările, transmiterile şi alte schimbări aduse înscrierii mărcii din registrul naţional, dacă aceste schimbări modifică şi înregistrarea internaţională. (2) Biroul va înscrie aceste modificări în Registrul internaţional, le va notifica la rândul său administraţiilor ţărilor contractante şi le va publica în publicaţia sa. (3) Se va proceda în mod similar când titularul înregistrării internaţionale va solicita reducerea listei produselor sau serviciilor la care se aplică înregistrarea. (4) Aceste operaţii vor fi supuse unei taxe, fixate prin regulamentul de aplicare. (5) Adăugarea ulterioară de noi produse sau servicii la lista respectivă, se poate efectua doar completând o nouă solicitare, conform indicaţiilor din Articolul 3. (6) Substituirea unui produs sau serviciu va fi considerată adăugare. (2)(a) Adunarea: (iii) Articolul 10 [Adunarea Uniunii Speciale] Modifică regulamentul de aplicare şi stabileşte cuantumulk taxelor de înregistrare menţionate la articolul 8(2) şi alte taxe referitoare la înregistrarea internaţională. * * * (xxi)

22

23 Protocolul de la Madrid (extrase) P R O T O C O L REFERITOR LA ARANJAMENTUL DE LA MADRID PRIVIND ÎNREGISTRAREA INTERNAŢIONALĂ A MĂRCILOR 4 Adoptat la Madrid la 27 iunie, 1989 (extrase) Articolul 3 Solicitarea internaţională (2) Solicitantul trebuie să indice produsele şi serviciile pentru care se solicită protejarea mărcii şi, de asemenea, dacă este posibil, clasa sau clasele aferente, conform clasificării stabilite de Aranjamentul de la Nisa privind clasificarea internaţională a produselor şi serviciilor, în scopul înregistrăii mărcilor. În cazul în care solicitantul nu indică aceste lucruri, Biroul Internaţional va clasifica produsele şi serviciile în clasele corespunzătoare respectivei clasificări. Clasele indicate de către solicitant vor face subiectul controlului de către Biroul Internaţional, care va exercita controlul în colaborare cu biroul de origine. În cazul în care există dezacordui între biroul respectiv şi biroul internaţional, opinia acestuia din urmă va prevala. Articolul 4 Efectele înregistrării internaţionale (1) (a) Cu începere de la data înregistrării sau înscrierii efectuate conform dispoziţiilor Articolul 3 şi 3 terţ, protecţia mărcii, în fiecare dintre părţie contractante interesate, va fi aceeaşi ca şi în cazul în care marca ar fi fost depusă direct la oficiul respectivei părţi contractante. Dacă niciun refuz nu a fost notificat biroului internaţional conform Articolului 5(1) şi (2) sau dacă un refuz notificat conform respectivului articol a fost retras ulterior, 4 La data de 31 ianuarie 2011, următoarele state şi organizaţii interguvernamentale faceau parte din acest protocol: Albania, Antigua şi Barbuda, Armenia, Australia, Austria, Azerbaijan, Bahrein, Belarus, Belgia, Bhutan, Bosnia şi Herţegovina, Botswana, Bulgaria, China, Croaţia, Cuba, Cipru, Republica Cehă, Republica Populară Democrată Korea, Danemarca, Egipt, Estonia, Uniunea Europeană, Finlanda, Franţa, Georgia, Germania, Ghana, Grecia, Ungaria, Islanda, Iran (Republica Islamistă a), Irlanda, Israel, Italia, Japonia, Kazakhstan, Kenya, Kyrgyzstan, Letonia, Lesotho, Liberia, Liechtenstein, Lithuania, Luxembourg, Madagascar, Monaco, Mongolia, Muntenegru, Maroc, Mozambic, Namibia, Olanda, Norvegia, Oman, Polonia, Portugalia, Republica Korea, Republica Moldova, România, Federaţia Rusă, San Marino, Sao Tome şi Principe, Serbia, Sierra Leone, Singapore, Slovacia, Slovenia, Spania, Sudan, Swaziland, Suedia, Elveţia, Republica Arabă Siriană, Tajikistan, Fosta Republică Iugoslavă Macedonia, Turkmenistan, Ukraina, Marea Britanie, Statele Unite ale Americe, Uzbekistan, Viet Nam, Zambia (83). (xxiii)

24 Protocolul de la Madrid (extrase) protecţia mărcii în partea contractantă interesată va fi, cu începere de la acea dată, aceeaşi ca în cazul în care acea marcă ar fi fost înregistrată de oficiul acelei părţi contractante. (b) Indicarea claselor de produse şi servicii prevăzută la articolul 3, nu leagă părţile contractante în ceea ce priveşte aprecierea întinderii protecţiei mărcii. Articolul 5 Refuzul şi invalidarea efectelor înregistrării internaţionale faţă de unele părţi contractante (1) În cazul in care legislaţia aplicabilă o permite, oficiul unei părţi contractante căruia Biroul internaţional i-a notificat o extindere a protecţiei, care rezultă dintr-o înregistrare internaţională la acea parte contractantă, conform art. 3 tert (1) sau (2), va avea posibilitatea de a declara într-o notificare de refuz că în respectiva parte contractantă nu se poate acorda protecţia respectivă mărcii care face subiectul acelei extinderi. Orice astfel de refuz se poate baza doar pe motivaţia aplicată în cazul unei mărci depuse pentru înregistrare naţională, conform Convenţiei de la Paris, în cazul unei mărci depuse direct la oficiul care notifică refuzul. Totuşi, protecţia nu poate fi refuzată, chiar şi parţial, doar datorită faptului că legislaţia aplicabilă nu ar permite înregistrarea decât într-un număr limitat de clase sau pentru un număr limitat de produse sau servicii. Articolul 8 Taxe pentru cererea şi înregistrarea internaţională (2) Înregistrarea unei mărci la Biroul internaţional va fi supusă achitării prealabile a unei taxe de înregistrare internaţională, care va include următoarele, făcând subiectul prevederilor paragrafului (7)(a), (i) (ii) o taxă de bază; o taxă suplimentară pentru fiecare clasă din clasificarea internaţională, în plus faţă de a treia, în care vor fi încadrate produsele şi serviciile la care se aplică marca; (iii) O taxă complementară pentru orice cerere de extindere a protecţiei, conform Articolului 3 terţ. (3) Totuşi, taxa suplimentară specificată la alineatul 2 (ii), litera b va putea fi achitată într-un termen stabilit de Regulamentul de aplicare, dacă numărul claselor de produse sau servicii a fost stabilit sau contestat de biroul internaţional, fără a aduce prejudicii datei înregistrării internaţional. Dacă, la expirarea termenului menţionat, taxa suplimentară nu a fost achitată sau lista produselor sau serviciilor nu a fost redusă de solicitant în măsura necesară, cererea de înregistrare internaţională va fi considerată abandonată. (xxiv)

25 Protocolul de la Madrid (extrase) Articolul 9 Înscrierea unei schimbări de titular în înregistrarea internaţională La solicitarea persoanei pe numele căreia este înscrisă înregistrarea internaţională sau la solicitarea unui oficiu interesat, făcută din oficiu ori la cererea unei persoane interesate, Biroul international înscrie în registrul internaţional orice schimbare de titular al acelei înregistrări, în ceea ce priveste totalitatea sau unele parti contractante pe teritoriul cărora respectiva înregistrare are efect şi în ceea ce priveste totalitatea sau o parte a produselor şi serviciilor enumerate în înregistrare, sub rezerva ca noul titular să fie o persoană care, conform art. 2 (1), să aibă dreptul de a depune cereri internaţionale. * * * (xxv)

26 CLASIFICAREA NISA

27 Clasificarea Nisa (ediţia 10) GHID DE UTILIZARE 1. Titlurile claselor reprezintă o indicaţiee generală a domeniului căruia îi aparţin în principiu produsele şi serviciile. 2. Pentru a obţine clasificarea corectă a fiecărui produs sau serviciu, este indicată consultarea Listei claselor şi a notelor explicative referitoare la diverse clase. Dacă un produs sau serviciu nu poate fi clasificat folosind Lista Claselor, notele explicative şi lista alfabetică, se poate folosi capitolul Indicaţii generale (consultaţi pagina 3, de mai jos), care stabileşte criteriile ce urmează a fi aplicate. 3. Lista în ordine alfabetică este organizată, în ordinea claselor, în două seturi de patru coloane pe fiecare pagină, care pentru fiecare produs sau serviciu indică: Prima coloană: Seria 5 indicaţiei produsului sau serviciului, în engleză; A doua coloană: A treia coloană: A patra coloană: Indicaţia produsului sau serviciului, în engleză; seria 5 indicaţiei produsului sau serviciului, în franceză; Numărul de bază 5 indicaţiei produsului sau serviciului. 4. Trebuie menţionat că un produs sau un serviciu poate apărea în Lista alfabetică în mai multe locuri, adică produsul sau serviciile sunt descrise cu indicaţii diferite, aşa numitele referinţe. 5. Faptul că în Lista alfabetică este dat un termen în raport cu o anumită clasă (care acoperă anumite produse sau servicii), nu exclude posibilitatea ca termenul să apară şi în legătură cu alte clase (care acoperă alte produse şi servicii), în funcţie de calificarea termenului respectiv. În aceste cazuri, termenul general (de exemplu îmbrăcăminte, vopseluri), este marcat cu un asterix în lista alfabetică. 6. În Lista alfabetică, expresiile care apar între paranteze drepte au rolul de a defini mai precis textul care precedă parantezele drepte, dacă acest text este ambiguu sau prea vag pentru clasificare. Uneori aceste paranteze pătrate preiau expresia americană a unui text care precede parantezele, în cele mai multe din cazuri, expresia fiind urmată de "(Am.). 7. O expresie care apare in Lista alfabetică între paranteze rotunde reprezintă în general o indicaţie diferită pentru produsul sau serviciul respectiv; la rândul ei, aceasta va apărea în Listă la locul potrivit, în ordine alfabetică (aşa-numita referinţă). În alte cazuri, o expresie care apare între paranteze rotunde poate începe cu un termen prea general (de ex. aparat, realizare, maşini) sub care produsul sau serviciul nu are sens să fie trecut în Lista alfabetică. Textul care precedă parantezele rotunde este considerat partea cea mai importantă din definiţia produsului sau serviciului în cauză, şi va fi înlocuit în textul aflat între paranteze prin cratimă (-). 5 În timp ce numărul de serie al unui anumit produs sau serviciu este specific fiecărei versiuni a limbilor clasificării, numărul de bază este acelaşi în fiecare limbă în care a fost publicată Clasificarea de către, sau în colaborare cu WIPO. Numărul de bază permite utilizatorului Clasificării să găsească produsul sau serviciul echivalent în listele alfabetice sau versiunile în alte limbi ale clasificării. 1

28 Clasificarea Nisa (ediţia 10) 8. Este indicat ca pentru înregistrarea mărcilor să folosiţi definiţiile care apar în Lista alfabetică, evitând utilizarea unor expresii vagi sau a unor termeni generali, care nu definesc suficient de precis produsul sau serviciul. 9. Faptul că un produs sau un serviciu figurează în Lista alfabetică nu afectează decizia oficiilor naţionale de proprietate industrială în legătură cu înregistrarea mărcii pentru produsul sau serviciul respectiv (v. Art. 2 (1) din Aranjamentul de la Nisa). 2

29 Clasificarea Nisa (ediţia 10) INDICAŢII GENERALE Titlurile claselor reprezintă o indicaţie generală a domeniului căruia îi aparţin în principiu produsele şi serviciile. Pentru a obţine clasificarea corectă a fiecărui produs sau serviciu, este indicată consultarea Listei produselor şi serviciilor în ordine alfabetică. PRODUSE Dacă un produs nu poate fi clasificat utilizând Lista claselor, Notele explicative şi Lista produselor şi serviciilor în ordine alfabetică, se pot folosi criteriile care urmează: (a) Un produs finit este clasificat în general conform funcţiei sau scopului său. Dacă funcţia sau scopul unui produs finit nu apar în niciun titlu de clasă, produsul este clasificat prin analogie cu alte produse finite comparabile existente în Lista alfabetică. Dacă nu se identifică niciun produs comparabil, se vor aplica alte criterii subsidiare, cum ar fi materialul din care este făcut produsul sau modul de funcţionare. (b) Un produs finit multifuncţional (de ex. un aparat de radio cu ceas) poate fi clasificat în fiecare dintre clasele corespunzătoare funcţiilor sau scopurilor sale. Dacă aceste funcţii sau scopuri nu apar în niciun titlu de clasă, se vor aplica alte criterii, dintre cele sus- menţionate. (c) Materia primă neprelucrată sau semiprelucrată se clasifică în general după materialul din care este făcută. (d) Produsele care urmează să facă parte din alte produse nu se clasifică în principiu în aceeaşi clasă cu acestea din urmă decât dacă aceste produse nu pot avea altă utilizare. În celelalte cazuri, se aplică criteriul indicat la pct. (a). (e) Dacă un produs, finit sau nu, este clasificat în funcţie de materialul din care este realizat, şi este realizat din materiale diferite, produsul va fi clasificat în principiu după materialul predominant. (f) produsul. Cutiile adaptate produsului pe care îl conţin se clasifică în general în aceeaşi clasă cu SERVICII Dacă un serviciu nu poate fi clasificat utilizând Lista claselor, Notele explicative şi Lista produselor şi serviciilor în ordine alfabetică, se pot folosi criteriile care urmează: (a) Serviciile se clasifică în general în funcţie de ramura de activitate indicată în titlurile claselor şi în notele explicative corespunzătoare, sau, dacă ramura de activitate nu este precizată, prin analogie cu alte servicii comparabile indicate în Lista alfabetică. (b) Serviciile de închirieri se clasifică, în general, în aceeaşi clasă cu serviciile furnizate pe baza obiectelor închiriate (de ex. Închirieri de telefoane - Clasa 38). Serviciile de leasing sunt similare serviciilor de închiriere şi trebuie clasificate în acelaşi fel. Totuşi, finanţarea pentru achiziţia în rate sau închirierea este inclusă în Clasa 36, ca serviciu financiar. (c) Serviciile de consiliere, informaţii sau consultanţă se clasifică în principiu în aceeaşi clasă cu serviciile pentru care se acordă consilierea, informaţiile sau consultanţa, de ex. consultanţă în domeniul transporturilor (Clasa 39), consultanţă în domeniul afacerilor (Clasa 35), consultanţă financiară (Clasa 36), consultanţă în domeniul serviciilor de frumuseţ (Clasa 44). Faptul că serviciile de consiliere, informaţii sau consultanţă sunt furnizate prin mijloace electronice (de ex. telefon, computer) nu afectează clasificarea acestora. (d) Serviciile prestate în cadrul francizelor sunt în principal incluse în aceeaşi clasă ca şi serviciile particulare furnizate de către francizor (de exemplu consilidere de business legate de francizare (clasa 35), servicii financiare legate de francizare (clasa 36), servicii juridice legate de francizare (clasa 45)). 3