PĂRINȚI ROSS. Manual de management pentru părinți ROSS. An Aviagen Brand

Transcripción

1 PĂRINȚI ROSS Manual de management pentru părinți ROSS An Aviagen Brand

2 Prefaţă Despre acest manual Scopul acestui manual este acela de a ajuta clienţii Aviagen să obţină performanţe optime din exploatarea efectivului de păsări pe care îl deţin. Acest manual nu este conceput pentru a oferi informaţii exacte cu privire la fiecare aspect al managementului efectivului de păsări, dar atrage în schimb atenţia asupra unor caracteristici importante care, dacă sunt trecute cu vederea ori tratate inadecvat, pot reduce performanţa lotului. Tehnicile de management incluse în acest manual au ca obiectiv menţinerea unui lot sănătos şi prosper, precum şi obţinerea unui efectiv de păsări performant. Performanţă Acest manual cuprinde cele mai bune practici de management pentru efectivul de păsări. Cea mai răspândită strategie de management la nivel mondial este ca păsările să primească primul stimul luminos la vârsta de 21 de săptămâni (147 de zile) şi să atingă pragul de 5% din producție la vârsta de 25 de săptămâni, acest lucru oferind avantaje evidente în ceea ce priveşte mărimea oului timpuriu, a numărului de pui şi a calităţii broilerilor. Cu toate acestea, avicultura este o activitate globală, răspândită în toată lumea, astfel că diferenţele dintre strategiile de management pot necesita adaptări la condiţiile locale. Informaţiile prezentate reprezintă o combinaţie între datele obţinute din studii de cercetare interne, cunoştinţe ştiinţifice publicate şi expertiza, experiențele practice ale echipelor de Serviciu Tehnic şi Transfer Tehnic Aviagen. Cu toate acestea, îndrumările prezente în acest Manual nu pot cuprinde în totalitate variaţiile de performanţă ce pot apărea din cauza unei game variate de motive. Aşadar, Aviagen nu îşi asumă nicio responsabilitate pentru consecinţele utilizării informaţiilor pentru managementul puilor. Servicii tehnice Pentru informaţii suplimentare, vă rugăm să contactaţi reprezentantul local de servicii tehnice Aviagen sau Departamentul de servicii tehnice sau accesaţi adresa online Utilizarea acestui manual Găsirea unui subiect Există cotoare colorate pe laterala din dreapta a Manualului. Aceste cotoare oferă cititorilor acces imediat la secţiunile şi subiectele care prezintă un interes particular pentru ei. Cuprinsul redă titlul şi numărul paginii pentru fiecare capitol şi subcapitol. Un index al cuvintelor cheie, ordonat alfabetic, este oferit la finalul Manualului. Puncte cheie În locurile corespunzătoare, au fost incluse puncte cheie pentru a sublinia aspecte foarte importante în privinţa creşterii şi managementului păsărilor, aspecte care, dacă nu sunt implementate corect, pot avea un impact negativ asupra performanţei. Aceste puncte cheie sunt scrise cu roşu. Obiective de performanţă Anexele acestui Manual conţin obiective de performanţă care ar trebui să fie atinse prin practici de bun management, controlul mediului şi cel sanitar. Specificaţii nutriționale Sunt disponibile şi specificaţiile nutriționale în anexele acestui Manual. 02

3 Cuprins Cuprins 5 Introducere 6 Orar cheie al Managementului Secţiunea 1 - Creşterea, Zilele (0 15 Săptămâni) 9 Cerinţe de management pentru masculi şi femele în timpul creşterii 10 Managementul puilor 23 Echipament şi clădiri 29 Lotizarea pentru controlul uniformităţii 30 Proceduri de lotizare 43 Managementul lotului după lotizare (după 28 de zile) Secţiunea 2 - Managementul la intrarea în ouat (15 săptămâni până la vârful de producție) 47 De la 105 zile (15 săptămâni) până la stimularea luminoasă 47 Considerente de management 57 Managementul femelelor după stimularea luminoasă, până la atingerea a 5% din producţie 57 Considerente de management 58 Ouă pe așternut 59 Managementul femelelor de la producţia de 5%/ găină cazată până la vârful de producţie 59 Considerente de management 61 Tendinţe în timpul de consum al furajului 61 Controlul greutăţii ouălor şi al furajului 63 Managemetul masculilor după stimularea luminoasă, până în vârful de producţie 63 Cosiderente de furajare 65 Raportul de sexe 65 Suprapopulare Secţiunea 3 - Managementul ouatului (De la vârf la depopulare) 67 Managementul femelelor după vârful de producţie, până la depopulare 67 Factori ai managementului după vârful de producţie 69 Proceduri 69 Indicaţii generale pentru reducerile de furaj după varful de ouat, bazate pe caracteristicile obiectivului de performanţă 73 Monitorizarea reducerilor de furaj 75 Reducerile de furaj şi temperatura ambientală 76 Managementul masculilor după vârful de producţie, până la depopulare 76 Proceduri Secţiunea 4 - Monitorizarea creşterii păsărilor de reproducţie 77 Monitorizarea creşterii păsărilor de reproducţie 77 Metode de măsurare a masei corporale 79 Metode de cântărire a unui unui eşantion reprezentativ 79 Proceduri pentru măsurători manuale 82 Proceduri pentru măsurători electronice 82 Note pentru cântărirea de probă a masculilor 83 Notă pentru cântărirea de probă a femelelor 83 Valori de greutate necorespunzătoare 03

4 ROSS MANUAL DE MANAGEMENT PENTRU PĂRINŢI ROSS: Cuprins Secţiunea 5 - Evaluarea condiţiei fizice a păsărilor 85 Evaluarea condiţiei fizice a păsărilor 85 Evaluarea condiției păsărilor 86 Evaluarea condiției masculilor 94 Evaluarea condiției femelelor Secţiunea 6 - Îngrijirea colectării ouălelor la fermă 99 Îngrijirea colectării ouălelor 99 De ce colectarea ouălelor necesită atenţie? 100 Sistemul de protejare al ouălelor 102 Cea mai bună metodă de îngrijire a colectării ouălelor Secţiunea 7 - Cerinţe de mediu 107 Hala 107 Locaţia şi arhitectura fermei 109 Arhitectura halei 111 Ventilaţia 111 Cu cortină/ventilaţie naturală 112 Sisteme de ventilaţie prin presiune negativă (hală cu mediu controlat) 113 Ventilaţia minimă 116 Ventilaţia de tranziţie 121 Iluminarea 121 Iluminarea pe durata demarajului 121 Programe de iluminare şi tipuri de hale 131 Unde luminoase (culoare deschisă) şi tipuri de corpuri de iluminat Secţiunea 8 - Furajarea 133 Furajul 133 Hrănirea păsărilor de reproducţie 133 Asigurarea nutrienţilor 137 Programe de furajare şi specificaţii ale reţetei furajere 140 Fabricarea furajului 142 Apa Secţiunea 9 - Sănătate şi biosecuritate 143 Sănătate şi biosecuritate 143 Legătura dintre management, manifestarea bolii şi bunăstarea păsărilor 143 Managementul igienei 149 Calitatea apei 151 Eliminarea păsărilor decedate 152 Managementul sănătăţii 155 Programe de monitorizare a sănătăţii 04

5 Cuprins, Introducere Anexe 157 Anexa 1 Evidențe 159 Anexa 2 Informaţii utile de management 161 Anexa 3 - Tabele de conversie 164 Anexa 4 Exemple de calcule manuale pentru selecţie 168 Anexa 5 Calcule pentru procentul de ventilaţie 171 Anexa 6 Tabel cu puncte de rouă sau de condensare 172 Anexa 7 Compoziţia de nutrienţi a unor ingrediente des întrebuinţate în furaj 173 Anexa 8 Depistarea problemelor deficienţa de vitamine 174 Anexa 9 Surse adiţionale pentru informaţii legate de management Index 175 Index Introducere Aviagen produce o gamă de genotipuri adecvate pentru diferte sectoare ale pieţei de pui de carne. Toate produsele Aviagen sunt selectate pentru caracteristicile echilibrate ale părinţilor de reprodicţie cât şi ale puilor de carne. Acest lucru le permite clienţilor noştri să selecteze produsul care va satisface cel mai bine nevoile propriilor activităţi. În ceea ce priveşte păsările de prăsilă, toate genotipurile Ross sunt selectate pentru a produce numărul maxim de pui viguroşi, prin combinarea numărului mare de ouă cu o bună eclozionabilitate şi fertilitate. Acest lucru este obţinut prin împerecherea liniilor de masculi care prezintă creşteră rapidă, hrănire eficientă şi un randament crescut, cu linii de femele care sunt selectate pentru aceleaşi caracteristici plus producerea unui număr mare de ouă. Acest Manual sintetizează cele mai bune practici de management al lotului de păsări pentru loturile Ross 308 şi Ross 708, luând în considerare selecţia continuă în vederea îmbunătăţirii trăsăturilor puilor. 05

6 Orar cheie al Managementului Orar cheie al Managementului Obiectivele critice, organizate pe vârste, pentru păsările de reproducţie sunt sintetizate în tabelul de mai jos. Vârsta (zile) Acțiune Preîncălziţi hala. Temperatura şi umiditatea relativă (RH) trebuie stabilizate cu cel puţin 24 de ore înainte de primirea puilor. Înainte de livrarea puilor Asiguraţi o bună biosecuritate. Agenţii patogeni pot supravieţui în mediul înconjurător chiar şi înainte de populare. Biosecuritatea de dinaintea primirii puilor este la fel, dacă nu chiar mai importantă decât biosecuritatea de după sosirea puilor. Halele şi echipamentele trebuie curăţate şi dezinfectate, iar eficacitatea operaţiunilor de biosecuritate verificate înainte de populare. Atingeţi temperatura ambientală optimă. Acest lucru este vital pentru stimularea atât a apetitului, cât şi a activităţii. La sosirea puilor Stabiliţi o rată minimă a ventilaţiei. Acest lucru va garanta faptul că puilor le este furnizat aer proaspăt, va ajuta la menţinerea temperaturii şi a umidităţii relative (RH) şi va permite un flux de aer care să prevină acumularea de gaze nocive. Monitorizaţi comportamentul puilor pentru a vă asigura că temperatura este satisfăcătoare. Cântăriţi un eşantion reprezentativ. Dezvoltarea apetitului în urma unor bune practici de demaraj. 0-7 Asiguraţi spaţii de hrănire şi adăpare adecvate, oferiţi hrană de calitate şi menţineţi temperaturi optime. Folosiţi-vă de estimarea gradului de umplere a guşii ca şi indicator de dezvoltare a apetitului. Monitorizaţi comportamentul păsărilor Atingerea greutăţile corporale din obiective. Realizați eșantioane de greutate corporală. Se va realiza câte o cântărire la vârsta de 7, respectiv 14 zile. Dimensiunea eșantionului va fi de minim 2% din lot sau 50 de capete (care dintre ele este mai mare). Acolo unde este posibil, asiguraţi lumină în mod constant pentru întreaga zi (8 ore) până la vârsta de 10 zile. În halele cu cortine laterale, ziua-lumină va depinde de data populării şi de caracteristicile luminii naturale din acel moment. Dacă greutăţile de la 14 zile (2 săptămâni) ale loturilor anterioare au avut în mod constant valori sub obiectiv, ar putea fi asigurată o durată mai lungă a zilei lumină până la vârsta de 21 de zile (3 săptămâni), pentru a ajuta la stimularea consumului de hrană şi a îmbunătăţi sporul în greutate Începeţi să înregistraţi valori individuale ale greutăţii corporale între vârstele de 14 şi 21 de zile (între 2 şi 3 săptămâni). Aceste informaţii vă sunt necesare pentru calculul uniformităţii masei corporale (CV%) Lotizaţi păsările la 28 de zile (4 săptămâni). După lotizare revizuiţi profilul greutăţii corporale pentru a vă asigura că păsările ajung la greutatea corporală recomandată până la 63 de zile ( 9 săptămâni). 06

7 Orar cheie al Managementului Vârsta (zile) Acțiune Dacă este necesar, ajustaţi zilnic alocările de furaj pentru efectivele de masculi şi femele pentru a obţine obiective stabilite pentru greutatea corporală şi pentru a menţine uniformitatea Ţineţi sub observaţie si întregistraţi masa corporală săptămânal. Principala grijă în această perioadă este obţinerea unei bune uniformităţi a scheletului şi controlarea creşterii în fiecare populaţie lotizată. Reexaminaţi greutăţile populaţiilor lotizate în comparaţie cu greutatea corporală recomandată. Combinaţi populaţiile care au greutate şi nivel de cosum de hrană similare. 63 Dacă populaţiile nu se încadrează în profilul avut ca obiectiv, trebuie trasat un nou grafic al obiectivului de masă corporală. Pentru populaţiile care au depăşit obiectivul de greutate, trebuie desenat un nou grafic, paralel cu cel iniţial. Populaţiile care sunt sub obiectiv ar trebui aduse treptat pe curba standard de greutate până la 105 zile (15 săptămâni). Migrarea păsărilor între populaţii trebuie oprită Dacă este necesar, ajustaţi hrana zilnică alocată populaţiilor de masculi şi femele pentru a obţine obiectivul sau orice obiectiv recalculat al masei corporale şi menţineţi uniformitatea. Ţineţi sub observaţie şi înregistraţi masa corporală săptămânal. Principala grijă în această perioadă este aceea de a controla în mod corect creşterea în cadrul fiecărei grupe a populaţiei. 105 Reexaminaţi masa corporală în comparaţie cu obiectivul. Revizuiţi profilele după necesitate, în acelaşi mod în care s-a efectuat la vârsta de 63 de zile (9 săptămâni). Eliminaţi erorile de sexare pe măsură ce acestea sunt identificate. Obţineţi creşteri de greutate săptămânale corecte prin asigurarea cantitaţilor de hrană adecvate, în special după 105 zile (15 săptămâni) Toate populaţiile ar trebui să atingă mase corporale similare prin stimularea luminoasă. Variaţii semnificative în greutate între populaţii la această vârstă vor duce la probleme de producţie. Ţineţi sub observaţie şi înregistraţi masa corporală săptămânal Eliminaţi erorile de sexare rămase. Calculaţi şi înregistraţi uniformitatea lotului (CV%) pentru a determina programul de lumină. 140 Dacă lotul este uniform (CV este mai mic sau egal cu 10%), urmaţi programul de lumină normal recomandat. Dacă lotul este neuniform (CV este mai mare de 10%), stimularea luminoasă ar trebui amânată cu 7 până la 14 zile (1 pâna la 2 săptămâni). 07

8 Orar cheie al Managementului Vârsta (zile) Acțiune Prima stimulare luminoasă (nu înainte de vârsta de 147 de zile). Monitorizaţi şi înregistraţi masa corporală săptămânal. Împerecherea momentul exact va depinde de maturitatea relativă atât a masculilor, cât şi a femelelor Masculii imaturi nu trebuie împerecheaţi niciodată cu femele mature. Dacă masculii sunt mai maturi decât femelele, aceştia trebuie introduşi treptat. Monitorizaţi şi înregistraţi masa corporală săptămânal Introduceţi furajul pentru producţie. Cel mai târziu, la 5% producţie pe găină cazată De la primul ou, cresteţi cantităţile de nutreţ in funcţie de rata zilnică a producţiei de ouă, greuatea zilnică a ouălelor şi masa corporală. Monitorizaţi şi înregistraţi masa corporală săptămânal. Gestionaţi masculii prin observarea condiţiei păsărilor. 210-depopulare Eliminaţi masculii pasivi pentru a menţine un raport de sexe adecvat. Monitorizaţi şi înregistraţi masa corporală. 245-depopulare Reducerea furajului trebuie începută la aproximativ 35 de zile (5 săptămâni) de la atingerea vârfului de producţie, care are loc în general la vârsta de 252 de zile (36 de săptămâni). Consumul de furaj trebuie revizuit săptămânal şi orice reducere a furajului trebuie bazată pe producţia de ouă, greutatea zilnică a ouălor, masa ouălor şi masa corporală. MANIPULAREA PĂSĂRILOR Este important ca toate păsările să fie manipulate într-un mod calm şi corect întotdeauna. Toate persoanele care manipulează păsările (pentru a le prinde, cântări, verifica fizic, verifica gradul de umplere al guşii sau vaccina) trebuie să fie experimentate şi pregătite adecvat, în aşa fel încât să poată manevra păsările cu grija corespunzătoare scopului, vârstei şi sexului păsării. 08

9 Creşterea, Zilele (0 15 Săptămâni) Secţiunea 1 Creşterea (Zilele 0 105/ 0 15 Săptămâni) Secţiunea 1 Cerinţe de management pentru masculi şi femele în timpul creşterii Obiectiv Asigurarea cerințelor părinţilor, masculi şi femele, în fiecare etapă a creşterii acestora, pentru a-i pregăti pentru maturitatea sexuală. Principii Aducerea parinților de broiler Ross la curba de creştere recomandată permite ca masculii şi femelele să obţină o performanţă optimă în timpul vieții prin asigurarea unei creşteri şi dezvoltări corespunzătoare. Figura 1 redă creşterea şi dezvoltarea păsării de-a lungul timpului. În diferite momente, diferite organe şi ţesuturi se vor dezvolta. În fiecare etapă a creşterii, şeful de fermă trebuie să ia în considerare priorităţile de creştere ale păsării de la momentul respectiv. Supravegherea şi cantitatea de furaj trebuie ajustate în funcţie de necesităţile păsării. Figura 1: Creşterea şi dezvoltarea păsării.* Accelerare creșterii în greutate și dezvoltare pentru atingerea maturității sexuale și pregătirea împerecherii. Maturitate sexuală (vârsta primului ou) 10 - zile după stimularea luminoasă. Continuare creștere în greutate. Greutate corporală Dezvoltare rapidă a sistemului imunitar, cardiovascular și digestiv, a scheletului și penajului. 50% din creșterea scheletului va fi atins la vârsta de de zile. Perioadă de continuare a creșterii și dezvoltării sistemului imunitar și cardiovascular, a scheletului și penajului. 90% din creșterea scheletului va fi atins la vârsta de de zile. Creștere rapidă a testiculelor. Creștere rapidă a oviductului și ovarelor. Stimulare luminoasă Vârsta (zile) *Principiile creşterii şi dezvoltării vor fi aceleaşi atât pentru masculi, cât şi pentru femele, însă rata de creştere absolută va fi diferită. 09

10 Creşterea, Zilele (0 15 Săptămâni) Figura 2 detaliază consideraţiile de management importante pentru fiecare vârstă şi urmăreşte fazele de creştere indicate în Figura 1. Figura 2: Desfăşurarea managementului OBIECTIV: Obținerea unui demaraj bun al puilor prin facilitarea accesului adecvat la furaj și apă. Dezvoltarea sistemului imunitar și cardiovascular, a scheletului, penajului și apetitului OBIECTIV: Atingerea greutăților corpolare țintă la 63 de zile cu un CV% minim. Continuarea dezvoltării scheletului, musculaturii și penajului. OBIECTIV: Urmarea profilului de greutate și menținerea uniformității. OBIECTIV: Atingerea maturității sexuale și pregătirea împerecherii. Susținerea dezvoltării sexuale. Creșteți cantitatea de furaj pentru a stimula creșterea greutății corporale conform profilului standard. Greutate corporală Management al: Temperaturii Umidității Ventilației Distribuției furajului Vaccinării Gradului de umplere al gușii Până la vârsta de 63 de zile trebuie oprită migrația păsărilor între țarcuri după selecție. Retrasați profilul de greutate la 63 de zile, dacă este necesar. Transfer în halele de producție între 126 și 161 de zile în funcție de tipul exploatării. Evaluați greutatea, uniformitatea și condiția lotului, cu o săptămâmă înainte de momentul stimulării luminoase, pentru determinarea cantității de lumină și furaj administrate. Furajați masculii pentru atingerea greutății corporale și susținerea fertilității. Furajați femelele pentru a stimula și crește producția de ouă și a greutății oului. Selecția păsărilor Management al: Greutății corporale Uniformității Dimensiunii scheletului Împerechere Vârsta (zile) Fotostimulace Masculii şi femelele sunt crescuţi separat începând de la vârsta de o zi până la împerechere, care are loc la de zile (21-24 de săptămâni) de viaţă, însă principiile pentru managementul masculilor şi femelelor în perioada de creştere sunt aceleaşi (cu excepţia diferenţelor de greutate corporală şi al programelor de furajare). Masculii reprezintă 50% din valoarea de reproducţie şi sunt, aşadar, la fel de importanţi precum femelele. Creşterea separată a celor 2 sexe asigură faptul că uniformitatea şi creşterea pot fi controlate separat, obţinându-se astfel un mai mare control asupra greutăţii corporale şi al gradului de dezvoltare a musculaturii. Managementul puilor Asigurarea unui start bun puilor este esenţială pentru sănătatea, bunăstarea, uniformitatea şi echilibrul ulterior al efectivului de păsări. Managementul puilor trebuie să pună bazele lotului încă de la ziua 1 de viaţă prin dezvoltarea comportamentului de hrănire şi adăpare şi prin asigurarea unor condiţii de mediu şi de supraveghere, adecvate cerinţelor puilor. Pregătirea puilor în staţia de incubaţie Se vor desfăşura proceduri preventive în timpul procesării puilor în staţia de incubaţie numai în situaţiile în care se preconizează impedimente pentru bunăstarea puilor. În situaţiile în care bunăstarea păsării este probabil a fi compromisă, este posibil să fie nevoie de proceduri precum vaccinarea. Atunci când acest lucru este necesar, este esenţială consultarea unui medic veterinar şi să fie folosit doar echipamentul şi personalul adecvat. Trebuie verificat periodic dacă este nevoie de alte proceduri de procesare, cum ar fi debecajul şi investigaţii asupra mediului în care stau păsările, luându-se astfel măsuri de supraveghere pentru a evita uzul inutil al unor astfel de proceduri. Procedurile derulate în timpul procesării puilor în staţie de incubaţie trebuie îndeplinite la cele mai înalte standarde; variaţiile în ceea ce priveşte calitatea manipulării puilor poate duce la probleme de uniformitate. Reglementările şi recomandările cu privire la bunăstarea animalelor sunt revizuite şi înnoite în mod regulat, cu variaţiuni locale. Reglementările regionale şi naţionale trebuie respectate. 10

11 Creşterea, Zilele (0 15 Săptămâni) Pregătirile dinaintea sosirii puilor Data estimată a livrării, ora şi numărul puilor trebuie stabilite împreună cu furnizorul cu mult timp înainte. Acest lucru va face ca amenajările pentru pui să fie conforme şi ca puii să poată fi descărcaţi şi amplasaţi cât mai repede posibil. Secţiunea 1 Dacă lotul este importat, la livrare se va prezenta un personal adecvat pregătit pentru supraveherea, medierea și aprobarea formalităților vamale. Aranjamentele spaţiilor de cazare trebuie planificate în aşa fel încât puii proveniţi din efective de bunici diferite să poată fi crescuţi separat. Puii proveniţi din loturi de bunici tineri vor atinge greutatea corporală standard cu mai multă uşurinţă dacă vor fi ţinuţi separat până la momentul selecţei, la vârsta de 28 de zile (4 săptămâni). Puii trebuie transportaţi de la staţia de incubaţie la fermă într-un vehicul cu control termic (Figura 3). În timpul transportului: Temperatura trebuie ajustată astfel încât temperatura cloacei puilor să se menţină între 39.4 şi 40.5 C ( F). Atenţie la faptul că setările necesare controlului temperaturii pot diferi de la vehicul la vehicul. Umditatea relativă (UR) trebuie să aibe valori între 50 şi 65%. Trebuie asigurat un minim de 0.71 metri cubi pe minut (25 de picioare cubi pe minut) de aer proaspăt la fiecare 1000 de pui. Dacă vehiculul nu prezintă climatizare iar ventilaţia este singura metodă de răcorire a puilor, atunci este posibil să fie necesară o rată de ventilaţie mai mare. Figura 3: Vehicule cu climatizare pentru livrarea puilor Aranjarea spaţiului de cazare la populare trebuie să prevadă procedurile de selecţie, lăsând cel puţin un compartiment neocupat (Figura 4) astfel încât, la selecţie, populaţiile să poată fi crescute separat, conform cu cerinţele fiecăreia. Figura 4: Exemplu de aranjare a unei hale înainte de amplasarea a 8000 de pui, lăsând un compartiment liber pentru selecţia de la 28 de zile. Țarc 1 Țarc 2 Țarc 3 Țarc 4 Țarc 5 Țarc lasat liber la populare pentru selecția de la 28 de zile. Zona de demaraj Zona de demaraj Zona de demaraj Zona de demaraj Zona de demaraj Zona de demaraj Zona de demaraj Zona de demaraj 11

12 Creşterea, Zilele (0 15 Săptămâni) PUNCTE CHEIE Fiţi pregătiţi informaţivă despre ce primiţi şi când. Plănuiţi populările astfel încât puii proveniţi din loturi de vârste diferite să poată fi crescuţi separat. Mediul de păstrare şi transport al puilor trebuie supravegheat îndeaproape pentru a preveni răcirea sau supraîncălzirea puilor. Planificaţi zonele pentru selecţie. Pregătirile fermei pentru sosirea puilor Biosecuritatea Amplasamentele individuale trebuie să găzduiască păsări de aceeasi vârstă, administrate pe principiul totul plin totul gol. Programele de curăţare şi vaccinare se desfăşoară mai ușor şi sunt mai eficiente în cazul amplasamentelor în care se regăseşte o singură vârstă, cu consecinţe benefice asupra sănătăţii şi performanţei păsărilor. Halele, zonele care le împrejmuiesc şi întreg echipamentul (inclusiv sistemele de hrănire şi adăpare) trebuie curăţate cu atenţie şi dezinfectate înainte de sosirea aşternutului şi a puilor (Figura 5). Trebuie stabilit un program de igienă recomandat şi o procedură de testare eficace pentru a asigura îndeplinirea unor condiţii adecvate cu cel puţin 24 de ore înainte de sosirea puilor (vezi capitolul referitor la Sănătate şi Biosecuritate pentru mai multe informaţii). Figura 5: Modalităţi indicate pentru o bună curăţare a halei. Spălarea cu jet sub presiune şi o hală după curăţenie, care necesită confirmarea unor rezultate acceptabile la testele bacteriologice înainte de a fi introdus aşternutul. Zona care împrejmuieşte hala trebuie curăţată de vegetaţie pentru a fi uşor curăţată (figura 6). Figura 6: Halele cu risc scăzut în privinţa biosecurităţii prezentând zone betonate şi niciun fel de vegetaţie în perimetrul care înconjoara hala. 12

13 Creşterea, Zilele (0 15 Săptămâni) În hala propriu-zisă, sunt necesare podele din beton pentru a permite spălarea şi un control eficace al aşternutului. Vehiculele, echipamentul şi persoanele trebuie dezinfectate înainte de a pătrunde în fermă (figura 7). Figura 7: Un vehicul în timpul dezinfectării, înainte de intrarea în fermă. Secţiunea 1 PUNCTE CHEIE Asiguraţi puilor hale curate, corespunzătoare din punct de vedere al biosecurităţii. Controlaţi răspândirea bolilor prin folosirea principiului totul plin totul gol. Urmaţi un program recomandat de igienă şi stabiliiţi o procedură de testare pentru a-i verifica eficacitatea. Pregătirea halei şi aranjamentul La populare, sunt vitale pentru pui atât o temperatură corectă a aerului, cât şi o temperatură corectă a podelei. Astfel, este esenţială preîncalzirea halei înaintea popularii. Temperatura (aerului şi a podelei) şi umiditatea relativă (UR) trebuie stabilizate cu cel puţin 24 de ore înainte ca puii să fie amplasaţi. La acel moment, condiţiile de mediu necesare sunt următoarele: temperatură a aerului de 30 C/ 86 F (măsurată la înălţimea puilor în zona unde sunt poziţionate nutreţul şi apa). temperatură a podelei de C (82-86 F). umiditate relativă de 60-70%. Înainte de sosirea puilor, trebuie împrăştiat uniform aşternutul, cu o adâncime de 8-10cm (3-4in). Însă în zona unde urmează să se practice hrănirea la sol după demaraj, adâncime stratului de aşternut nu ar trebui să depăşească 4 cm (1.5 in). Ea poate fi redusă şi acolo unde evacuarea acestora este o problemă. În zonele unde este folosit un strat mai subţire, este esenţial să se atingă temperatura ideală a podelei (28-30 C / F) înainte de sosirea puilor. Aprovizionarea excesivă (mai mult de 10cm/ 4in) poate crea o problemă în deplasarea aşternutului, ceea ce poate duce la îngroparea puilor, mai ales dacă nu este răspândit uniform. Alegerea materialului pentru aşternut este determinată, în ultimă instanţă, de cost şi disponibilitate, însă un material bun ar trebui să aibe următoarele proprietăţi: Bună absorbţie a umidităţii. Biodegradabilitate. Confort pentru animale. Nivel scăzut de praf. Fără impurităţi. Disponibilitate continuă de la o sursă biosecurizată. La amplasare şi pentru primele 24 de ore, puii nu trebuie să meargă mai mult de 1 m (3.3 picioare) pentru a avea acces la apă. Asiguraţi linii de adăpare cu nipluri pentru 12 pui pe niplu sau adăpători clopot şi anume 8 adăpători pentru 1000 de pui. Doisprezece adăpători suplimentare sau tăviţe trebuie să fie disponibile la fiecare 1000 de pui. Apa furnizată puilor trebuie să aibe aproximativ 15 până la 20 C (59 până la 68 F). Nu daţi apă rece puilor. 13

14 Creşterea, Zilele (0 15 Săptămâni) După curăţarea halei, înainte de sosirea puilor, trebuie verificate mostre din apa de băut la sursă, la locul de depozitare şi la punctele de adăpare pentru eventuale contaminări cu bacterii (vezi secţiunea despre Sănătate şi Biosecuritate pentru mai multe informaţii). Orice tratare a apei care implică produse (de exemplu aditivi solubili în apă) care ar putea încuraja înmulţirea bacteriilor din conducte trebuie urmată de un program eficace de salubrizare a apei. Acest lucru nu ar rebui să afecteze randamentul păsărilor, chiar şi ulterior, când se află în perioada de producţie (verificaţi secţiunea despre Sănătate şi Biosecuritate pentru mai multe informaţii). Asiguraţi-vă că toţi puii au acces facil la furaj. La populare, hrana ar trebui să fie în formă de brizură cernută (Figura 8) sau de mini granule (diametru de 2 mm (0.06 in) servite în tăviţe suplimentare (1 la fiecare 80 de pui) şi pe hârtie pentru a forma o zonă de hrănire care să ocupe 90% din spaţiul alocat demarajului. Figura 8: exemplu de brizură de bună calitate fizică În timpul demarajului, intensitatea luminii trebuie să fie de lux (8-10 lumeni) în zona unde sunt poziţionate hrana şi apa pentru a încuraja apetitul. Restul halei trebuie luminat slab (10-20 lux sau 1-2 lumeni). Demaraj în ţarcuri În acest caz, sursa de căldură (eleveuze, radiante) este amplasată local, astfel încât puii să se poată deplasa către zonele cu aer mai rece şi să îşi găsească astfel singuri zona de confort termic. Ţarcurile sunt folosite pentru a controla deplasările timpurii ale puilor. Planul tipic de amplasare pentru un sistem de încălzire locală destinat unui număr de 1000 de pui de o zi, este reprezentat în Figurile 9 şi 10. Figura 9: Exemplu de plan tipic de amplasare pentru un sistem de încălzire locală (pentru 1000 de pui). Sursa Brooder căldura 90% hârtie 8 adăpători clopot 12 tavi cu furaj 12 mini adăpători 2m (6.6 ft) 1m (3.3 ft) 2m (6.6 ft) Furajare automată 5m (16.5 ft) 14

15 Creşterea, Zilele (0 15 Săptămâni) Puii sunt amplasaţi într-o zonă ce oferă o densitate iniţială de 40 de pui pe m² (4 pui pe picior²). Figura 10: Imagine reprezentând o aranjare corectă pentru creştere cu încălzire locală. Secţiunea 1 Sistemul de demaraj în întreaga hală În acest caz (Figurile 11 şi 12), nu există variaţii de temperatură în cadrul halei. Temperatura este constantă, iar posibilitatea puilor de a se deplasa către o zonă cu temperatură preferată este limitată. Principala sursă de căldură pentru sistemul de demaraj în întreaga hală poate fi directă sau indirectă (prin utilizarea aerului cald), deşi pot fi asigurate şi eleveuze suplimentare. Figura 11: Aşezare tipică pentru sistem de demaraj pentru întreaga hală aferent unui număr de 1000 de pui. În această situaţie, puii sunt amplasaţi într-un perimetru circular. 5m (16.5 ft) 100% hârtie 8 adăpători clopot 12 tăvi cu furaj 12 mini adăpători Furajare automată 5m (16.5 ft) Acest sistem poate fi folosit doar într-o zonă a halei. În acest caz, întreaga hală trebuie încălzită înainte de amplasarea puilor. Acest lucru va încuraja puii să se deplaseze în zonele libere ale halei atunci când li se va oferi acces în jurul vârstei de 7 zile. 15

16 Creşterea, Zilele (0 15 Săptămâni) Figura 12: Imagine care redă un sistem tipic de demaraj pentru întreaga hală. PUNCTE CHEIE Preîncălziţi hala şi stabilizaţi temperatura şi umiditatea cu cel puţin 24 de ore înainte de sosirea puilor. Asiguraţi-vă că apa şi aşternutul sunt curate. Aranjaţi echipamentul astfel încât să le permiteţi puilor un acces facil la hrană şi apă. Poziţionaţi tăviţe cu furaj şi adăpătoare suplimentare în apropierea sistemelor principale de hrănire şi adăpare. Sosirea şi amplasarea puilor La sosire, puii trebuie amplasaţi cât mai rapid în spaţiile de demaraj (Figura 13). Cu cât stau mai mult în cutii de carton, cu atât este mai mare riscul de deshidratare, cu rezultate slabe de bunăstare, demaraj, uniformitate şi creştere. După amplasare, cutiile de carton goale în care au fost puii trebuie evacuate şi aruncate imediat. Cutiile de plastic trebuie returnate pentru reciclare după ce a fost urmat un protocol adecvat de dezinfecţie. Figura 13: Cutiile de plastic (în stânga) şi cele de carton (în dreapta) cu pui sunt descărcate la fermă din vehicule cu mediu controlat. După amplasare, puii trebuie lăsaţi timp de 1-2 ore să se acomodeze în noul lor mediu. După acest interval, verificaţi dacă toţi puii au acces facil la hrană şi apă şi că toate condiţiile de mediu sunt îndeplinite. Acolo unde este cazul, se vor face ajustări asupra temperaturii şi echipamentului. 16

17 Creşterea, Zilele (0 15 Săptămâni) PUNCTE CHEIE: Descărcaţi şi amplasaţi rapid puii. Nu lăsaţi cutiile goale în care au fost transportaţi puii în zonă. Verificaţi hrana, apa şi umiditatea după 1-2 ore şi faceţi ajustările necesare. Secţiunea 1 Managementul demarajului Demarajul este reprezentat de primele 7-10 zile ale vieţii puilor. Rezultate de înaltă performanţă şi bunăstare din perioada de producţie depind de menţinerea unor înalte standarde de management în perioada de demaraj. Este important ca hrana şi apa să fie completate frecvent. În timpul stadiilor incipiente de creştere (primele 3 zile), maximul de hrană alocat zilnic trebuie oferit în cantităţi mici, servite des (de exemplu, de 5-6 ori pe zi). Acest lucru va împiedica învechirea hranei şi va încuraja puii să mănânce. Sursele deschise de apă (adăpători suplimentare şi cele clopot) trebuie curăţate şi reîmprospătate în mod regulat, deoarece bacteriile se pot înmulţi rapid în mediu acvatic deschis la temperaturile de demaraj. Sursele de apă suplimentare furnizate la amplasare trebuie eliminate gradual, astfel ca până la vârsta de 3-4 zile toţi puii să bea din sistemul de adăpare automat. În primele 2 zile, puilor le trebuie asigurată lumină în hală pentru 23 de ore şi 1 oră de întuneric. După aceste 2 zile, ziua-lumină trebuie redusă treptat astfel incât să atingă o constantă de 8 ore la vârsta de 10 zile (vezi secţiunea despre Iluminare pentru mai multe detalii). În halele deschise, ziua-lumină va depinde de data amplasării şi de lumina naturală existentă. În stadiile incipiente ale creşterii, mişcările puilor sunt controlate printr-un ţarc. Zonele acoperite de ţarcuri trebuie să se extindă treptat începând cu vârsta de 3 zile, până când ţarcurile vor fi eliminate complet în jurul vârstei de 5-7 zile. Temperatura şi umiditatea relativă trebuie montorizate şi înregistrate zilnic şi realizate ajustări adecvate asupra mediului conform cu comportamentul puilor, pentru a vă asigura de existenţa unor condiţii de mediu optime. Numărul de tăviţe de hrănire, surse de adăpare şi capacitatea de încălzire a zonei de demaraj trebuie să fie conforme cu densitatea lotului pentru a preveni efecte adverse asupra performanţei. Controlarea mediului Umiditatea Umiditatea relativă (UR) în eclozionator, la sfârşitul procesului de incubaţie, va fi ridicată (aprox. 80%). Halele cu încălzire pe întreaga suprafață, în special dacă sunt utilizate picurători cu niplu, pot avea nivelurile de umiditate relativă reduse sub 50%. Halele cu echipamente mai convenţionale (radiante, care produc umezeală ca produs secundar al arderilor, şi adăpători tip clopot, care au suprafeţe de apă deschise) au un nivel de umiditate relativă mult mai ridicat, de obicei peste 50%, însă sub 80%. Pentru a limita şocul transferului puilor din staţia de incubaţie, nivelurile de umiditate relativă din primele 3 zile trebuie să fie între 60 şi 70%. Puii expuşi la nivele adecvate de umititate sunt mai puţin predispuşi la deshidratare şi în general, au un start mai bun, mai uniform. Umiditatea relativă din hala trebuie monitorizată zilnic cu un higrometru. Dacă aceasta scade sub 50% în prima săptămână, mediul va fi uscat şi prăfos. Puii vor începe să se deshidrateze, şi vor trebui luate măsuri pentru creşterea umidităţii relative. Acest lucru se poate realiza prin utilizarea umidificatoarelor în hală (Figura 14) sau a unui pulverizator portabil cu care se vor stropi pereţii cu un jet fin. 17

18 Creşterea, Zilele (0 15 Săptămâni) Figura 14: Utilizarea unui umidificator pentru creşterea umidităţii relative în timpul creşterii. Temperatura Temperatura (şi umiditatea) optimă este esenţială pentru sănătate şi dezvoltarea apetitului. Atât în cazul demarajului cu încălzire locală, cât şi în cazul demarajului în toată hala, obiectivul este de a stimula apetitul şi activitatea cât mai devreme posibil. Pentru că păsările nu îşi pot regla singure temperatura până la vârsta de zile, asigurarea unei temperaturi corecte şi ajustarea ei în mod adecvat ca răspuns la comportamentul păsărilor este critică. Un ghid al temperaturilor adecvate la o umiditate relativă de 60-70% este furnizat în Tabelul 1. În cazul halelor unde demarajul se face în toată hala, trebuie acordată o atenţie sporită supravegherii şi controlului temperaturii şi a umidităţii, deoarece posibilitatea puilor de a se deplasa într-o zonă cu temperatură preferenţială este limitată. În cazul demarajului cu eleveuze, sunt create zone de confort termic în cadrul halei. Figura 15 ilustrează diferenţele de temperatură care înconjoară zona de demaraj. Acestea sunt marcate A (marginea eleveuzei) şi B (2m 6.6 picioare de la marginea eleveuzei). Temperaturile optime respective sunt indicate în Tabelul 1. Figura 15: Încălzire locală zonele de gradienţi de temperatură Eleveuza 2 m (6.6 ft) B A A B 2 m (6.6 ft) Cheie A - marginea eleveuzei B - 2m de la marginea eleveuzei 18

19 Creşterea, Zilele (0 15 Săptămâni) Tabelul 1: Ghidul temperaturilor recomandate pentru UR de 60-70%. Sistemul de încălzire pentru întrega hală Temp C Sistemul de încălzire locală Marginea elevezei 2m Secţiunea 1 Vârstă (zile) 30 (86.0) 32 (89.6) 29 (84.2) 3 28 (82.4) 30 (86.0) 27 (80.6) 6 27 (80.6) 28 (82.4) 25 (77.0) 9 26 (78.8) 27 (80.6) 25 (77.0) (77.0) 26 (76.8) 25 (77.0) (75.2) 25 (77.0) 24 (75.2) (73.4) 24 (75.2) 24 (75.2) (71.6) 23 (73.4) 23 (73.4) (69.8) 22 (71.6) 22 (71.6) (68.0) 20 (68.0) 20 (68.0) Relaţia dintre temperatură şi umiditate relativă Temperatura pe care o resimte animalul depinde de temperatura termometrului uscat şi de umiditatea relativă. Păsările cedează căldură mediului înconjurător prin evaporarea umezelii din tractul respirator şi prin căldura (nu vaporii) care trece prin piele. În mediile cu umiditate relativă ridicată, se realizează o evaporare mai mică, mărind temperatura resimţită de animal. Umiditatea relativă ridicată măreşte temperatura efectivă la o anumită temperatură a termometrului uscat, în timp ce umiditatea relativă redusă scade temperatura efectivă. Profilul de temperatură din Tabelul 1 presupune o umiditate relativă în intervalul 60-70%, însă dacă UR este diferită de aceste valori, este posibil ca şi temperatura optimă să fie modificată corespunzător. Tabelul 2 indica tempeartura termometrului uscat necesară pentru a obține profilul ideal de temperatură în situația în care UR deviază de la intervalul țintă de %. Dacă UR se află in afara acestui interval, temperatura la nivelul puiului poate fi ajustată să coincidă cu cele din Tabelul 2. Tabelul 2: Temperaturi ale termometrului uscat pentru obținerea unor temperaturil echivalente la o UR variabilă. Temperaturile măsurate cu termometru uscat la UR idelă la o anumită vârstă sunt marcate cu roşu. Temperatura termometrului uscat la UR% ( C)* ( F) Vârsta (zile) (96.8) 33.2 (91.8) 30.8 (84.4) 29.2 (84.6) 27.0 (80.6) (92.7) 31.2 (88.2) 28.9 (84.0) 27.3 (81.1) 26.0 (78.8) (90.5) 29.9 (85.8) 27.7 (81.9) 26.0 (78.8) 24.0 (75.2) (88.3) 28.6 (83.5) 26.7 (80.1) 25.0 (77.0) 23.0 (73.4) (86.4) 27.8 (82.0) 25.7 (78.3) 24.0 (75.2) 23.0 (73.4) (84.2) 26.8 (80.2) 24.8 (76.6) 23.0 (73.4) 22.0 (71.6) (81.9) 25.5 (77.9) 23.6 (74.5) 21.9 (71.4) 21.0 (69.8) (80.4) 24.7 (76.5) 22.7 (72.9) 21.3 (70.3) 20.0 (68.0) (78.3) 23.5 (74.3) 21.7 ( (68.4) 19.0 (66.2) (76.6) 22.7 (72.9) 20.7 (69.3) 19.3 (66.7) 18.0 (64.4) *Calculul temperaturii bazat pe formula Dr. Malcolm Mitchell (Sccottish Agricultural College). 19

20 Creşterea, Zilele (0 15 Săptămâni) Dacă comportamentul indică faptul că puilor le este prea frig sau prea cald, temperatura halei trebuie ajustată corespunzător. Monitorizarea temperaturii şi a umidităţii Temperatura şi umiditatea trebuie monitorizate de cel puţin 2 ori pe zi în primele 5 zile, după care acest lucru se va face o dată pe zi. Măsurătorile trebuie făcute la nivelul puilor. Figura 16 ilustrează poziţionarea corectă a senzorilor de temperatură/ umiditate (deasupra capetelor puilor). Figura 16: Localizarea corectă a senzorilor de temperatură/ umiditate. Termometrele convenţionale trebuie utilizate pentru confruntarea rezultatelor cu cele ale sistemelor de control automat cu senzori electronici şi verificarea preciziei acestora din urmă. Ventilaţia Ventilaţia fără curenţi de aer este necesară în timpul creşterii pentru a: Menţine temperatura şi umiditatea relativă la un nivel corect Reîmprospăta aerul. Elimina excesul de umezeală, dioxidul de carbon şi gaze nocive produse de pui şi, eventual, de sistemul de incălzire. O calitate slabă a aerului cauzată de ventilaţie insuficientă în timpul creşterii poate duce la daune asupra plămânilor puilor şi poate predispune păsările la boli respiratorii. Deoarece puii sunt sensibili la curenţii de aer rece, viteza efectivă a aerului la nivelul podelei nu trebuie să depăşească 0.15m/sec (30 de picioare/min). Orice ventilaţie produsă în timpul creşterii nu trebuie să influenţeze temperatura păsărilor. PUNCTE CHEIE Atingeţi un nivel de umiditate de 60-70% pe durata primelor 3 zile. Temperatura este un factor vital în timpul creşterii şi trebuie menţinută la valorile recomandate. Ajustaţi setările temperaturii în cazul în care UR creşte peste 70% sau scade sub 60%. Monitorizaţi în mod regulat temperatura şi umiditatea. Verificaţi echipamentele automate cu măsurători manuale la nivelul puilor. Stabiliţi o rată minimă de ventilaţie începând cu ziua 1, pentru a furniza aer proaspăt şi a elimina gazele reziduale. Evitaţi curenţii de aer. Răspundeţi schimbărilor comportamentele ale puilor. Monitorizarea comportamentului puilor Temperatura şi umiditatea trebuie monitorizate zilnic, însă observarea atentă a comportamentului puilor este de departe cel mai bun indicator al unei temperaturi de demaraj adecvate. 20

21 Creşterea, Zilele (0 15 Săptămâni) Comportamentul puilor în cazul demarajului în ţarcuri În cazul acesta, temperatura corectă este indicată de răspândirea uniformă a puilor pe întreaga suprafaţă a ţarcului, aşa cum este ilustrată în Figura 17. O distribuţie inegală a puilor este un semn al unei temperatură nepotrivite sau al curenţilor de aer. Figura 17: Distribuţia păsărilor sub eleveuze. Eleveuza este cercul albastru deschis din centrul fiecărei diagrame. Secţiunea 1 Temperature Temperatura too prea high ridicată Puii nu scot niciun sunet Puii se clatină, capul şi aripile sunt lăsate Puii se îndepărtează de eleveuză Temperatură Temperature corectă correct Puii sunt răspândiţi uniform Nivelul sonor denotă bunăstare Temperatură prea scăzută Puii se înghesuie către eleveuză Puii sunt zgomotoşi, stres termic Curent Acest tip de distribuire necesită investigaţii Influenţaţi de curenţi de aer, distribuţie inegală a luminii, zgomote externe Demarajul în întreaga hală În acest caz, monitorizarea comportamentului puilor se face cu mai puţină uşurinţă, deoarce nu există surse de căldură evidente. De multe ori, zgomotele puilor pot fi singurele indicii ale unei stări de disconfort. Dacă au posibilitatea, păsările se vor strânge în zonele unde temperatura este cea mai apropiată de nevoile lor. Dacă condiţiile de mediu sunt potrivite, puii vor tinde să formeze grupuri de câte 20-30, cu mişcări între grupuri iar procesele de hrănire şi adăpare vor fi unele continue. Alte tipuri de distribuţie a puilor în cazul demarajului în întreaga hală sunt ilustrate în Figura 18. Figura 18: Comportament tipic al puilor în cazul demarajului în întraga hală (fără a împrejmui puii) la diferite temperaturi. Prea mare Corectă Prea Scăzută PUNCTE CHEIE Comportamentul puilor trebuie observat atent şi frecvent. Trebuie făcute ajustări asupra mediului halei ca răspuns la comportamentul puilor. 21

22 Creşterea, Zilele (0 15 Săptămâni) Aprecierea demarajului puilor Imediat după ce puilor le este administrată pentru prima oară hrană şi apă, aceştia sunt înfometați, ceea ce înseamnă că ar trebui să mănânce şi să îşi umple guşile. Estimarea unei guşi pline la momente cheie după populare este o metodă bună de determinare a dezvoltării apetitului şi de verificare a faptului că toţ puii au descoperit hrana şi apa. Gradul de umplere a guşii trebuie monitorizat pe durata primelor 48 de ore, însă primele 24 de ore sunt cele mai importante. O verificare iniţială la 2 ore după populare indica dacă puii au găsit hrana şi apa. Verificări ulterioare trebuie făcute la 8, 12, 24 şi 48 de ore după sosirea la fermă pentru a estima dezvoltarea apetitului. Pentru a realiza acest lucru, trebuie selectate mostre de de pui din 3-4 locuri diferite din hală (sau ţarcuri, acolo unde este utilizată încălzirea locală). Guşa fiecărui pui trebuie pipăită gentil. La puii care au găsit hrana şi apa, guşa va fi plină, moale şi rotunjită (Figura 19). Dacă guşa este plină, dar încă se poate simţi textura brizurii, înseamnă că pasărea nu a consumat încă suficientă apă. Obiectivele pentru gradul de umplere a guşii sunt redate în Tabelul 3. Figura 19: Gradul de umplere a guşii după 24 de ore. Pasărea din stânga are o guşă plină rotunjită, în timp ce pasărea din dreapta are guşa goală. Tabelul 3: Obiective recomandate pentru gradul de umplere a guşei Momentul verificării umplerii guşei după populare Obiectivul pentru gradul de umplere a guşei (% de pui cu gusi pline) 2 ore 75 8 ore >80 12 ore >85 24 ore >95 48 ore 100 PUNCTE CHEIE Monitorizaţi umplerea guşei în primele 48 de ore după populare. Obţineţi o bună umplere a guşii încă din primele ore după populare. Dacă nivelul de umplere a guşei setat ca obiectiv nu este atins, înseamnă că este ceva care împiedică puii să se hrănească şi adape şi trebuie luate măsuri pentru a rezolva acest lucru. 22

23 Creşterea, Zilele (0 15 Săptămâni) Echipament şi clădiri Performața și bunăstarea optimă se poate obține numai dacă densitatea, spațiile de furajare și adăpare sunt oferite în conformitate cu vârsta și dimensiunea păsărilor pe tot parcursul vieții acestora. Secţiunea 1 Densitatea de populare Densitatea lotului determină parţial productivitatea sa biologică. Creşterile în densitate trebuie însoţite de ajustări adecvate ale mediului şi ale condiţiilor de management pentru a preveni scăderea performanţelor din punct de vedere biologic. Densităţile recomandate pentru lot în timpul creşterii sunt redate în Tabelul 4. Intervalul menţionat reprezintă variaţiile, de la condiţiile de climat tropical (densităţi scăzute) la cel temperat (densităţi mai mari) şi reprezintă un reper. Densitatea efectivă a lotului va depinde de: Obiectivul de greutate la transfer/ depopulare. Climat şi anotimp. Tipul, sistemul şi calitatea halei şi a echipamentului, în special a ventilaţiei. Legislaţia locală. Garanţia calităţii/ Cerinţe de certificare a calităţii. Tabelul 4: Densităţi recomandate ale efectivului de păsări în timpul perioadei de creștere (începând cu ziua 14). Perioada de creştere zile (2-15 săptămâni) Masculi păsări/m 2 Femele păsări/m Înainte de vârsta de de zile, zona de aşternut alocată trebuie să crească treptat până când sunt atinse nivelurile menţionate în Tabelul 4. Atunci când este determinată densitatea adecvată pentru efectivul de păsări, trebuie luat în considerare spaţiul disponibil efectiv pentru păsări. De exemplu, halele în care se cresc păsările de la o zi la depopulare pot include în perioada de creştere echipamente precum cuibare, care ar reduce zona de aşternut disponibilă păsării. PUNCTE CHEIE Asiguraţi-vă că fiecare pasăre are disponibilă o zonă de aşternut conformă cu condiţiile de mediu. Dacă condiţiile de mediu/ ale halei nu sunt optime, trebuie redusă densitatea lotului. Respectaţi legislaţia locală. Dacă densitatea lotului este crescută, atunci trebuie sporite în conformitate şi ventilaţia, echipamentele de hrănire şi adăpare. Atunci când calculaţi spaţiul de aşternut disponibil, asiguraţi-vă că se efectuează corecţiile necesare pentru echipamentele care ocupă spaţiu pe aşternut. Spaţiul de furajare Uniformitatea şi productivitatea păsărilor va fi afectată în mod negativ dacă nu există spaţiu suficient pentru distribuţia furajelor raportat la numărul de păsări din hală. Spaţiul recomandat pentru furajare pentru masculi şi femele este indicat în Tabelul 5. 23

24 Creşterea, Zilele (0 15 Săptămâni) Tabelul 5: Spaţiul recomandat pentru furajare. Masculi Spațiul pentru furajare Vârsta (zile) Jgheab - cm Tronconic - cm 0-35 zile zile zile Femele Spațiu pentru furajare Vârsta (zile) Jgheab - cm Tronconic - cm 0-35 zile zile zile Jgheaburile şi tronconicii trebuie poziţionate la minim 1 m distanţă unul de altul, pentru a permite acces uniform şi nerestricţionat al păsărilor (Figurile 20 şi 21). Figura 20: Distribuţie uniformă a femelelor în jurul unui jgheab de furajare, cu asigurarea unui spaţiu adecvat. Figura 21: Distribuţie uniformă a masculilor în jurul unui tronconic, cu asigurarea unui spaţiu de furajare adecvat. 24

25 Creşterea, Zilele (0 15 Săptămâni) PUNCTE CHEIE Uniformitatea păsărilor va fi afectată în mod negativ dacă spaţiul şi/sau distribuţia păsărilor sunt limitate. Asiguraţi-vă că există spaţiu suficient pentru furajare în raport cu numărul păsărilor din hală. Distanţa între hrănitori trebuie să permită păsărilor accesul la hrană cu uşurinţă. Secţiunea 1 Managementul furajarii Primul pas în managementul hranei constă în instalarea unui număr corect de tronconici/ jgheaburi de furajare, oferind spaţiu de furajare adecvat pentru ca păsările să se poată hrăni simultan (Tabelul 5). Aceasta conferă uniformitate distribuţiei furajului şi previne supraaglomerarea la hrănitori. Atunci când sunt folosite jgheaburile de furajare, păsările trebuie obişnuite treptat cu sistemele automate începând cu vârsta de 8 zile. Acest proces trebuie parcurs în 2-3 zile, perioadă în care cantitatea de furaj din sistemul automat trebuie crescută treptat pentru ca păsările să se obişnuiască cu sunetul produs de acesta şi să îl asocieze cu hrănirea. În această perioadă de tranziţie, trebuie continuată hrănirea manuală. Dacă sunt folosite mai multe circuite, atunci acestea trebuie operate în direcţii opuse. Toată hrana trebuie să poată fi distribuită fiecărei populaţie, în cel mult 3 minute. Dacă distribuţia furajelor reprezintă o problemă, timpul de distribuţie poate fi redus prin plasarea unui buncăr intermediar la jumătatea circuitului. Tronconicii asigură o distribuţie bună a furajului dacă sunt administrate corespunzător. Acest sistem rămâne încărcat tot timpul pentru a permite funcţionarea corectă, iar tronconicii trebuie verificaţi în mod regulat pentru a fi siguri că toți primesc furaj şi că liniile rămân încărcate (pline cu furaj). Adâncimea stratului de furaj, timpul de distribuţie şi de consum trebuie monitorizate constant în mai multe puncte ale halei. Acest lucru verifică dacă distribuţia furajului este corectă, că toate păsările au acces la punctele de furajare simultan şi că întreg sistemul de furajare este încărcat corespunzător. Înălţimea liniilor de furajare trebuie ajustată regulat în funcţie de vârsta şi creşterea păsărilor. O înălţime corectă a acestora conform cu vârsta va minimiza vărsarea furajului, va optimiza accesul păsărilor şi va preveni contaminarea furajului cu aşternut. Furajarea pe aşternut distribuirea de furaj granulat de înaltă calitate peste aşternut fie printr-un sistem rotativ automat, fie manual (Figura 22) este o metodă alternativă tot mai populară faţă de jgheaburi şi tronconici. Aceasta oferă o distribuţie rapidă şi egală într-o zonă extinsă şi poate îmbunătăţi uniformitatea lotului, starea aşternutului şi sănătatea picioarelor. Figura 22: Furajare pe aşternut utilizând fie un sistem rotativ automat, fie distribuţia manuală. Pentru metoda furajării pe aşternut, populaţia ţarcului nu trebuie să depăşească de păsări (în funcţie de forma ţarcului şi tipul sistemului rotativ). Calitatea şi caracteristicile fizice ale furajului sunt deosebit de importante în acest tip de furajare, iar dimensiunea granulei folosite trebuie să aibe un diametru de 2.5 mm şi o lungime de 3-4 mm. În cazul furajării pe aşternut, trebuie administrată competent tranziţia la furajul granulat. Brizura trebuie administrată în tăvi, pe podea până la vârsta de aproximativ 14 zile. Brizura şi granulele trebuie amestecate şi servite pe podea/ tăvi aflate pe podea cel puţin 2 zile înainte ca păsărilor să li se ofere furaj granulat în proporţie de 100%, în jurul vârstei de 16 zile, când furajarea cu sistem rotativ automat începe. 25

26 Creşterea, Zilele (0 15 Săptămâni) Indiferent de sistemul de furajare folosit, trebuie efectuate ajustări ale raţiei de hrană atunci când sunt detectate probleme (cum ar fi supraponderabilitatea sau subponderabilitatea păsărilor). Pe măsură ce efectivul de păsări creşte în vârstă şi în greutate corporală, creşterile de furaj trebuie să vină în întâmpinarea necesităţilor crescânde de substanţe nutritive ale păsărilor care se îngreunează. În mod ideal, furajul nu ar trebui să stea mai mult de o săptămână la fermă. Buncărele cu furaj trebuie să fie mereu acoperite şi să fie într-o stare bună, pentru a preveni infiltrările de apă. Eventualele vărsări ale furajului trebuie curăţate imediat. Utilizaţi o greutate standard pentru a verifica exactitatea măsurătorilor de furaj în fiecare zi, înainte de utilizarea acestuia. Păstraţi o mostră din fiecare lot de furaj primit într-un loc uscat şi răcoros. Dacă întâmpinaţi probleme, furajul poate fi analizat ulterior. Trebuie realizată o verificare vizuală a fiecărei livrări de furaj. Trebuie verificate calitatea fizică, culoarea, aspectul şi mirosul. În cazul furajului măcinat, verificaţi dacă materiile prime sunt bine distribuite în întreg furajul. Calitatea fizică a furajului este importantă, iar nivelul de particule foarte fine nu ar trebui să depăşească 10% în cazul peleţilor/brizurii şi 25% în cazul furajului măcinat. Un nivel crescut de particule fine va avea consecinţe negative asupra performanţei. Procentul acestora poate fi măsurat cu ajutorul unei site speciale. PUNCTE CHEIE Distribuţia furajului trebuie să dureze maxim 3 minute. Administraţi cu grijă tranziţia la sistemele de furajare automate. Asiguraţi-vă de buna calitatea a granulelor atunci când folosiţi furajarea pe aşternut. Monitorizaţi calitatea furajului. Evitaţi depozitarea furajului pentru mai mult de 7 zile. Efectuaţi ajustări asupra cantităţii furajului consumat acolo unde este necesar. Spaţiul şi înălţimea liniilor de adăpare Spaţiul de adăpare recomandat după perioada de demaraj este detaliată în Tabelul 6 de mai jos. Atunci când este furnizat un spaţiu suficient, distribuţia păsărilor în jurul adăpătoarelor ar trebui să fie uniformă (Figura 23). Tabelul 6: Spaţiul de adăpare recomandat în perioada de creştere Tipul adăpătorilor Adăpători clopot Nipluri Cupiţe Spațiul de adăpare 1,5 cm 8-12 păsări / niplu păsări / cupiţă Figura 23: Distribuţie uniformă a păsărilor în jurul adăpătorilor atunci când este asigurat spaţiu de adăpare adecvat în cazul adăpătorilor tip clopot, niplurilor şi cupiţelor. 26

27 Creşterea, Zilele (0 15 Săptămâni) Adăpătorile tip clopot trebuie verificate zilnic din punct de vedere al înălţimii şi ajustate treptat astfel încât baza fiecărei adăpători să fie la nivelul spatelui păsărilor de la vârsta de 18 zile. Figura 24: Înălţimea corectă a unei adăpători tip clopot. Secţiunea 1 În fazele incipiente ale demarajului, liniile de adăpare trebuie plasate la o înălţime la care pasărea să poată bea apă. Spatele puiului trebuie să formeze un unghi de cu podeaua în timp ce se adapă. Pe măsură ce pasărea creşte, niplurile trebuie înălţate în aşa fel încât spatele păsării să formeze un unghi de aproximativ cu podeaua, astfel acestea se vor întinde uşor pentru a ajunge la apă (Figura 25). Figura 25: Înălţimea corectă pentru nipluri. Păsările trebuie crescute cu acelaşi sistem de adăpare care va fi utilizat şi în timpul producţiei. Managementul adăpării Păsările trebuie să aibă acces nelimitat la o sursă de apă curată şi proaspătă tot timpul. Orice scădere a consumului de apă sau orice sporire a pierderilor de apă pot avea efecte semnificative în ceea ce priveşte performanţele păsării pe întreaga perioadă a vieţii. Apa potabilă din punct de vedere al oamenilor este foarte probabil potrivită şi pentru efectivul de părinţi. Apa provenită din puţuri forate, rezervoare de apă deschise sau surse publice de slabă calitate pot cauza probleme în ceea ce priveşte sănătatea şi performanţa păsărilor. Sunt prezentate detalii referitoare la criteriile de calitate a apei de uz în avicultură în secţiunea despre Sănătate şi Biosecuritate. Trebuie efectuat un test complet al calităţii apei cel puţin o dată pe an (mai des dacă sunt observate probleme legate de calitatea apei). Acolo unde numărul de bacterii este crescut, trebuie identificată cauza şi rectificată problema cât mai rapid. Este posibil să fie necesar un tratamentul prin clorurare (între 3 si 5 ppm) pentru reducerea numărului de bacterii. Atunci când sunt folosite adăpători deschise (cum sunt adăpătorile suplimentare pentru pui sau cele tip clopot), contaminarea bacteriană se poate răspândi rapid. Aşadar, este necesară o curăţare frecventă, regulată, în special în cazul puilor tineri, în perioada de demaraj. Măsurarea consumului de apă este o metodă utilă pentru a monitoriza eventualele erori de sistem (hrănire şi adăpare), monitorizarea stării sănătăţii şi performanţele păsărilor. La 21 C, păsările consumă suficientă apă atunci când raportul de consum apă-hrană este de : 1 (hrană: apă; valoarea mai mică fiind pentru nipluri, iar cea mai mare pentru adăpătorile tip clopot). Aşadar cerinţa de apă variază în funcţie de consumul de hrană. 27

28 Creşterea, Zilele (0 15 Săptămâni) Păsările vor bea mai multă apă dacă temperatura ambientală este crescută. Cererea de apă creşte cu aproximativ 6.5% la fiecare grad ce depăşeşte 21 C. În zonele tropicale, temperaturile înalte prelungite pot dubla consumul zilnic de apă. PUNCTE CHEIE Păsările trebuie să aibe acces continuu la apă potabilă curată şi proaspătă. Măsurarea consumului de apă prin dozare este o practică de management vitală. Verificaţi şi efectuaţi ajustări asupra adăpătorilor zilnic. Testaţi în mod regulat sursa de apă pentru contaminări cu minerale şi bacterii şi întreprindeţi eventuale măsuri de corectare necesare. Introducerea de stinghii Instalarea acestora în timpul perioadei de creştere este o practică bună de managment pentru a învăţa şi stimula comportamentul specifc ouatului în cazul femelelor (evitarea ouălor pe aşternut). Trebuie instalat un număr suficient de stinghii pentru a acorda 3 cm fiecărei păsări (suficient pentru ca 20% dintre păsări să se caţere) în ţarcurile de creştere ale femelelor de la vârsta de 28 de zile, cel mai indicat pentru introducerea acestora fiind momentul lotizării. Figura 26 ilustrează sisteme pentru antrenarea păsărilor; unul din paturi şi un rastel în forma literei A. Instalarea de astfel de sisteme în timpul creşterii este o metodă de management folositoare şi pentru antrenarea masculilor în situaţiile în care apa este plasată pe paturile cuibarelor. Figura 26: Sisteme utilizate pentru antrenament. 28

29 Creşterea, Zilele (0 15 Săptămâni) Selecţia pentru controlul uniformităţii Obiectiv Secţiunea 1 Un efectiv uniform este mai uşor de administrat decât unul variabil păsările aflate într-un stadiu fiziologic similar vor răspunde mai unifrom la factorii de management. Scopul lotizării, aşadar, este de a împărţi efectivul în 2-3 populaţii cu greutăţi medii diferite, pentru ca fiecare grup să poată fi administrat într-un mod care va duce la rezultate bune în ceea ce priveşte uniformitatea efectivului la intrarea la ouat. Principii Variaţia într-o populaţie de animale poate fi măsurată prin Coeficientul de Variabilitate, care este exprimat prin procente (CV%). CV% poate fi determinat automat la momentul cântăririi eşantionului reprezentativ sau calculat manual aşa cum este indicat în Anexe. La populare, greutatea corporală din cadrul efectivului trebuie să aibe o distribuţie firească, cu variaţii mici. În cadrul populaţiilor există întotdeauna o variaţie naturală, chiar şi la vârsta de o zi. Pe măsură ce păsările cresc, va creşte şi variabilitatea lotului din cauza răspunsului diferit al fiecărei păsări la factori precum vaccinarea, boala, competitivitatea pentru hrană, etc. (Figura 27). Această variaţie crescândă reduce performanţa generală a efectivului de păsări şi face ca managementul lui să fie mult mai dificil. Figura 27: Schimbări estimate în uniformitatea efectivului de-a lungul timpului, ca rezultat al variaţiei naturale, acolo unde nu a avut loc lotizarea la vârsta de 28 de zile. Greutate medie Greutate Average medie Weight Greutate Avera e medie Wei t Day Ziua 1 - CV% 8-9 Day Ziua 21 - CV% POL POL CV% - CV% >15 >15 În general, pe măsură ce apare curba de distribuţie, creşterea variaţiei este rezultatul unui număr crescând de păsări mai slabe în cadrul efectivului. Pentru a obţine uniformitatea, păsările mai mici, mai uşoare trebuie identificate, închise în ţarc şi administrate separat (lotizarea în două categorii). Beneficiile asupra uniformităţii efectivului (CV%) rezultate din această acţiune sunt ilustrate în Figura 28. Figura 28: Schimbările estimate în uniformitatea şi distribuţia efectivului în ceea ce priveşte greutatea corporală, atunci când efectivul este lotizat la vârsta de 28 de zile. Greutate medie Greutate Average medie Weight Greutate medie Ziua Day 1 - CV% 8-9 Ziua Day CV% - CV% POL - CV% 8-10 Prin lotizarea unui efectiv şi administrarea separată a populaţiilor cu greutate medie diferită, uniformitatea efectivului de păsări (CV%) poate fi îmbunătăţită, iar managementul va fi mai facil datorită faptului că păsările vor răspunde în mod similar la factori precum stimularea luminoasă şi creşterea cantităţii de furaj. În situaţiile în care CV% depăşeşte valoarea aproximativă de 12%, va fi necesară atât o selecţie a păsărilor mai uşoare, cât şi a păsărilor mai grele (lotizare în trei categorii). 29

30 Creşterea, Zilele (0 15 Săptămâni) Proceduri de lotizare Lotizarea este indicat să se efectueze atunci când efectivul are vârsta de 28 de zile (4 săptămâni) şi uniformitatea are o valoare de circa CV=10-14%. Dacă este realizată mai târziu, timpul disponibil pentru refacerea uniformităţii efectivului (în mod ideal, este de 63 de zile) este redus, iar procedura este mai puţin eficientă. O abordare pragmatică a lotizării implică divizarea populaţiilor lotizate în ţarcurile sau halele lăsate libere la momentul populării în acest scop. Pentru a avea marjă pentru cazurile extreme (de exemplu, atunci când CV% >12), spaţiul locat pentru efectivele de masculi şi femele trebuie să fie divizibil în 2 sau 3 ţarcuri/ populaţie. Atunci când întregul efectiv urmează a fi lotizat în aceaşi hală, este ideal să existe 1 sau 2 partiţii ajustabile, pentru a permite separarea păsărilor. Procedura de lotizare va depinde în mare măsură de arhitectura halei/ fermei şi de practicile de management (de exemplu, flexibilitatea aranjamentului ţarcurilor şi a sistemelor de hrănire) şi de unifromitatea efectvului la 28 de zile. Există 2 situaţii care trebuie luate în considerare: 1. Lotizarea atunci când este posibilă ajustarea ţarcurilor. 2. Lotizarea atunci când ţarcurile nu sunt ajustabile (ţarcuri fixe). Lotizarea când este posibilă ajustarea ţarcurilor Tabelul 7 indică limitele de separare a greutăţii (procentul de păsări care se va regăsi în fiecare colonie lotizată), conform uniformităţii efectivului. Acestea sunt valabile atunci când este posibilă ajustarea ţarcurilor. Tabelul 7: Limitele de separare a greutăţii. Uniformitatea Efectivului CV% Procentul fiecarei populaţii după lotizare Lotizare pe 2 sau 3 categorii Uşoare (%) Normale (%) Grele (%) 10 Lotizare pe 2 categorii 20 ~ 80 (78-82) 0 12 Lotizare pe 3 categorii ~ 70 (66-73) Lotizare pe 3 categorii ~ 58 (55-60) Lotizare pe 2 categorii pre-lotizare CV% < 12 Figura 29 ilustrează o hală unde presortarea efectivului a fost împărţită în 4 ţarcuri. Unul dintre ele a fost lăsat liber, la populare, în scopul lotizării. În acest exemplu, efectivul are de păsări şi câte sunt găzduite în fiecare dintre ţarcuri încă de la populare. Figura 29: Aranjamentul halei înainte de selecţia pe două categorii cu ţarcuri ajustabile. Țarcul 1 Țarcul 2 Țarcul 3 Țarcul 4 Țarcul 5 (18% din suprafaţă podea) (20,5% din suprafaţă podea) (20,5% din suprafaţă podea) (20,5% din suprafaţă podea) (20,5% din suprafaţă podea) Ţarc lăsat liber la momentul populării în scopul lotizării de la 28 de zile. 30

31 Creşterea, Zilele (0 15 Săptămâni) Din fiecare ţarc/populaţie trebuie prins şi cântărit un eşantion reprezentativ cu ajutorul unui ţarc de prindere. Toate păsările capturate în ţarcul de prindere trebuie cântărite (pentru a evita cântărirea selectivă); dar, ca şi cantitatea minimă, trebuie înregistrate valorile de greutate a 2% din efectivul de păsări sau din ţarc, ori 50 de păsări, în funcţie de care număr este mai mare. În cazul acestui exemplu, au fost cântărite 103 păsări. Secţiunea 1 Recomandarea Aviagen este de a folosi cântare electronice, care înregistrează şi numără greutăţile individuale şi calculează automat deviaţiile standard şi CV%-ul efectivului. Rezultatul acestor măsurători (vezi Figura 30) poate fi utilizat pentru a stabili limitele de separare a greutăţii. Dacă nu se dispune de cântare electronice, iar greutăţile sunt înregistrate manual, vă rugăm să consultaţi exemplul oferit în Anexe. Figura 30: Exemplu de rezultat al unei măsurători electronice, lotizând pe două categorii cu ţarcuri ajustabile (efectiv de păsări Ross 308) DATE MĂSURATE (metric) TOTAL CÂNTĂRIT: 103 GREUTATE MEDIE: DEVIAŢIA: C.V. (%): 10.2 Intervale de greutate Total De la la De la la De la la De la la De la la De la la De la la De la la De la la De la la DATE MĂSURATE (imperial) TOTAL CÂNTĂRIT: 103 GREUTATEA MEDIE: 0.96 DEVIAŢIA: C.V. (%): 10.2 Detaliile efectivului kg lbs Vârsta Obiectiv de greutate Greutate medie Total păsări cântărite Bazându-ne pe datele acestui eşantion, este necesară o lotizare pe două categorii de greutate, detaliată mai jos; CV%-ul efectivului este mai mic de 12%. Uniformitatea Procentajul în fiecare colonie după lotizare efectivului Lotizare CV% pe 2 sau 3 categorii Uşoare % Normale % Grele % Lotizare pe 2 categorii Lotizare pe 3 categorii Lotizare pe 3 categorii ~_ 80 (78-82) ~_ 70 (66-73) ~_ 58 (55-60) Limitele de separare a greutăţii şi numărul de păsări din fiecare grup: Intervale de greutate Total De la la De la la De la la De la la De la la De la la De la la De la la De la la De la la % din păsări Nr. de păsări Păsări uşoare Păsări normale Din informaţiile furnizate de cântarul electronic, CV%-ul efectivului a fost calculat la 10.2%. CV% = Deviaţia standard Greutatea medie X

32 Creşterea, Zilele (0 15 Săptămâni) Pentru ca CV%-ul este sub 12, este necesară o lotizare pe două categoriide greutate. Efectivul trebuie împărţit în 2 populaţii, păsări cu greutate mică şi normală. Procentajul aproximativ de păsări necesar în cele 2 colonii este de 20% păsări uşoare şi 80% păsări normale (Tabelul 7). Pentru a determina limitele de separare a greutăţii pentru păsările cele mai uşoare (valoarea greutăţii sub care păsările sunt considerate a fi uşoare), sunt îndepliniţi următorii paşi. 1. Populaţia uşoară, cu greutate mică, va fi de aproximativ 20% din întregul efectiv. 20% din totalul păsărilor cântărite este 21 (20% din 103). 2. Cele mai uşoare 21 de păsări se încadrează ca greutate între 340 şi 419 grame (marcate cu portocaliu în figura 30). 3. O pasăre uşoară va fi astfel orice pasăre ce cântăreşte sub 419 grame. 4. Colonia de păsări normale, adică restul de 80% din efectiv, sunt păsările ce cântăresc 420 grame sau mai mult (marcate cu albastru în Figura 30). Toate păsările din lot trebuie acum recântărite, iar păsările uşoare (toate care cântăresc mai puţin sau egal cu 419 grame) trebuie scoase în ţarcul liber (figura 31). Spaţiul pentru fiecare ţarc va trebui ajustat pentru a fi conform cu schimbările de dimensiune a fiecărei populaţii lotizate. Figura 31: Planul pentru lotizare bazat pe rezultatele măsurării greutăţii din Figura 30 (lotizare pe 2 categorii cu ţarcuri ajustabile). Țarcul 1 (Uşoare) Țarcul 2 (Normale) Țarcul 3 (Normale) Țarcul 4 (Normale) Țarcul 5 (Normale) (18% din suprafaţă podea) (20,5% din suprafaţă podea) (20,5% din suprafaţă podea) (20,5% din suprafaţă podea) (20,5% din suprafaţă podea) Păsări uşoare Păsări uşoare Păsări uşoare Păsări uşoare După lotizare, o mostră de păsări trebuie recântărită pentru fiecare ţarc/populaţie (un minim de 2% sau de 50 de păsări, în funcţie de care valoare este mai mare) şi stabilite greutatea medie, CV% şi numărul de păsări aferent fiecărui ţarc (Figura 32). Figura 32: Situaţia după lotizarea pe 2 categorii (cu ţarcuri ajustabile). Țarcul 1 (Uşoare) Țarcul 2 (Normale) Țarcul 3 (Normale) Țarcul 4 (Normale) Țarcul 5 (Normale) (18% din suprafaţă podea) (20,5% din suprafaţă podea) (20,5% din suprafaţă podea) (20,5% din suprafaţă podea) (20,5% din suprafaţă podea) Nr. păsări = 1680 Nr. păsări = 1680 Nr. păsări = 1680 Nr. păsări = 1680 Nr. păsări = 1680 Greutate = 379 g Greutate = 450 g Greutate = 462 g Greutate = 457 g Greutate = 455 g CV% = 5,5 CV% = 7,1 CV% = 6,5 CV% = 7,0 CV% = 6,6 Greutatea medie a lotului = 435 g CV% lot = 10,2 32

33 Creşterea, Zilele (0 15 Săptămâni) După sortare CV%-ul pentru ţarcurile uşoare şi normale va fi îmbunătăţit, însă CV%-ul pentru întregul efectiv rămâne acelaşi (Figura 32). Greutatea medie pentru ţarcurile normale trebuie să fie similară, iar aceste ţarcuri trebuie tratate ca o singură colonie. Totuşi, managerul fermei trebuie să cunoască greutatea medie a fiecărui ţarc şi orice abatere bruscă de la obiectivul stabilit trebuie investigată. Secţiunea 1 Greutăţile corporale din ţarcurile uşoare şi din cele normale trebuie comparate cu o curbă standard de greutate iar acolo unde este cazul trebuie retrasată o nouă curbă de greutate paralelă cu profilul standard de greutate pentru ca păsările să fie readuse către obiectiv până la vârsta de 63 de zile (9 săptămâni). Ajustările în ceea ce priveşte cantitatea de hrană trebuie bazate pe abaterile de la obiectivul de greutate corporală. Pentru mai multe informaţii consultati secţiunea despre Managementul Efectivului de Păsări după Lotizare. Ţineţi cont că, după lotizare, populaţia mai uşoară nu trebuie neapărat să primească imediat mai multă hrană. Greutatea corporală va creşte datorită scăderii competiţiei din partea păsărilor mai mari, astfel că nu este necesară, iniţial, o creştere a cantităţii de furaj. Lotizarea pe 3 categorii; CV%-ul înainte de lotizare mai mare de 12 Figura 33 reprezintă o hală care a fost divizată în 5 ţarcuri. Populaţia înainte de lotizare a fost împărţită în 4 ţarcuri, iar al 5-lea a fost lăsat gol la populare, în scopul lotizării. Efectivul are de păsări şi câte sunt găzduite în fiecare dintre ţarcurile populate. Figura 33: Aranjamentul halei pentru sortarea pe 3 categorii de greutate cu ţarcuri ajustabile. Țarcul 1 Țarcul 2 Țarcul 3 Țarcul 4 Țarcul 5 18% din suprafaţă 20,5% din suprafaţă 20,5% din suprafaţă 20,5% din suprafaţă 20,5% din suprafaţă Ţarc lăsat liber la momentul populării în scopul lotizării de la 28 de zile. Din fiecare ţarc/populaţie trebuie prins şi cântărit un eşantion reprezentativ cu ajutorul unui ţarc de prindere. Toate păsările capturate în ţarcul de prindere trebuie cântărite (pentru a evita cântărirea selectivă); dar, ca şi cantitatea minimă, trebuie înregistrate valorile de greutate a 2% din efectivul de păsări sau din ţarc, ori 50 de păsări, în funcţie de care număr este mai mare. În cazul acestui exemplu, au fost cântărite 197 păsări. Rezultatul provenit de la cântarele electronice poate fi utilizat pentru a stabili limitele de separare a greutăţii (Figura 34). 33

34 Creşterea Zilele (0 15 Săptămâni) Figura 34: Exemplu de rezultat al unei măsurători electronice utilizând lotizarea pe trei categorii cu ţarcuri ajustabile (efectiv de păsări Ross 308) DATE MĂSURATE (metric) TOTAL CÂNTĂRIT: 197 GREUTATE MEDIE: DEVIAȚIE: 0.06 C.V. (%): 13.5 Intervale de greutate Total De la la De la la De la la De la la De la la De la la De la la De la la De la la De la la De la la De la la De la la DATE MĂSURATE (imperial) TOTAL CÂNTĂRIT: 197 GREUTATEA MEDIE: 0.98 DEVIAȚIE: 0.13 C.V. (%): 13.5 Intervale de greutate Total De la la De la la De la la De la la De la la De la la De la la De la la De la la De la la De la la De la la De la la Detaliile efectivului kg lbs Vârstă Obiectiv de greutate Greutate medie Total păsări cântărite Bazându-ne pe datele acestei mostre a efectivului, este necesară o lotizare pe trei categorii, detaliată mai jos; CV%-ul efectivului este mai mare de 12%. Uniformitatea Procentajul în fiecare colonie după lotizare efectivului Lotizare CV% pe 2 sau 3 categorii Uşoare % Normale % Grele % Lotizare în 2 categorii Lotizare în 3 categorii Lotizare în 3 categorii ~_ 80 (78-82) ~_ 70 (66-73) ~_ 58 (55-60) Limitele de separare pe greutate şi numărul de păsări din fiecare grup: % din păsări Nr. de păsări Păsări usoare Păsări Păsări grele Din informaţiile obținute la cântărirea electronică, CV%-ul efectivului a fost calculat la CV% = Deviația standard Greutatea medie X 100 Pentru că CV%-ul este peste 12, este necesară o sortare pe trei categorii de greutate. Efectivul trebuie împărţit în 3 colonii de păsări cu greutate mică, normală şi mare. Procentajul aproximativ de păsări necesar în cele 3 colonii este de aproximativ 29% păsări uşoare, 57% păsări normale şi 14% păsări grele (Tabelul 7). 34

35 Creşterea Zilele (0 15 Săptămâni) Pentru a determina limita de greutate pentru păsările cele mai uşoare (valoarea greutăţii sub care păsările sunt considerate a fi uşoare), sunt îndepliniţi următorii paşi: 1. Populaţia uşoară, cu greutate mică, va fi de aproximativ 29% din întregul efectiv. 29% din totalul de păsări cântărite este 57 (29% din 197). 2. Cele mai uşoare 57 de păsări se încadrează ca greutate între 320 şi 419 grame (marcate cu portocaliu în Figura 34). 3. O pasăre uşoară va fi astfel orice pasăre ce cântăreşte sub 419 grame. Secţiunea 1 Acest calcul trebuie repetat pentru păsările normale şi grele. Tabelul 8 indică greutăţile limită pentru fiecare din cele 3 populaţii (uşoară, normală şi grea) bazate pe rezultatele din Figura 34. Tabelul 8: Determinarea greutăţilor limită pentru lotizarea pe 3 categorii, bazate pe informaţiile din figura 34. Categorie % de păsări de inclus în categoria sortată Nr. de păsări pt. determinarea limitelor de greutate (% x197) Interval de greutate grame Culoarea de referintă din tabel Usoară Portocaliu Normală Albastru Grea Verde După ce au fost determinate greutăţile limită pentru fiecare populaţie lotizată, toate păsările efectivului trebuie din nou cântărite, iar păsările uşoare (toate păsările care cântăresc cel mult 419 grame) şi păsările grele (toate păsările care cântăresc cel puţin 520 grame) vor fi scoase şi lotizate într-un alt ţarc. Deoarece acum există diferenţe semnificative de mărime între populațiile lotizate (29% sunt uşoare, 57% sunt normale şi 14% sunt grele), mărimea țarcurilor va trebui ajustată pentru a fi conforme cu dimensiunile noilor populații formate şi pentru a egaliza densitatea lotului, spaţiul de hrănire şi adăpare (Figura 35). Figura 35: Planul de lotizare bazat pe rezultatele de măsurare a greutăţii corporale din Figura 34 (sortare pe 3 categorii cu ţarcuri ajustabile). Țarcul 1 29% din arie podea Țarcul 2 19% din arie podea Țarcul 3 19% din arie podea Țarcul 4 19% din arie podea Țarcul 5 14% din arie podea Păsări uşoare Păsări grele Păsări uşoare Păsări grele Păsări uşoare Păsări grele După lotizare, un eșantion de păsări trebuie recântărit pentru fiecare ţarc/ populație (un minim de 2% sau 50 de păsări, în funcţie de care valoare este mai mare) şi stabilite greutatea medie, CV% şi numărul de păsări aferent fiecărui ţarc (Figura 36). CV%-ul pentru coloniile sortate va fi îmbunătăţit, însă CV%-ul pentru întregul efectiv rămâne acelaşi (Figura 36). 35

36 Creşterea, Zilele (0 15 Săptămâni) Figura 36: Situaţia după lotizarea pe 3 categorii (ţarcuri ajustabile). Țarcul 1 (Uşoare) Țarcul 2 (Normale) Țarcul 3 (Normale) Țarcul 4 (Normale) Țarcul 5 (Grele) (29% din suprafaţă podea) (19% din suprafaţă podea) (19% din suprafaţă podea) (19% din suprafaţă podea) (14% din suprafaţă podea) Nr. păsări = 2436 Nr. păsări = 1596 Nr. păsări = 1596 Nr. păsări = 1596 Nr. păsări = 1176 Greutate = 370 g Greutate = 461 g Greutate = 451 g Greutate = 471 g Greutate = 537 g CV% = 6.9 CV% = 5.6 CV% = 5.4 CV% = 5.8 CV% = 3.0 Greutatea medie a lotului = 446 g CV% lot = 13,5 Greutatea medie pentru ţarcurile normale trebuie să fie similară, iar păsările din aceste ţarcuri trebuie tratate ca o singură populație. Totuşi, managerul fermei trebuie să cunoască greutatea medie a fiecărui ţarc şi orice abatere bruscă de la obiectivul stabilit trebuie investigată. Greutăţile corporale ale populațiilor lotizate trebuie comparate cu o curbă de greutate standard iar profilul de creștere retrasat paralel cu acest standard acolo unde este necesar pentru a aduce păsările cat mai aproape de greutatea recomandată până la vârsta de 63 de zile (9 săptămâni). Ajustările în ceea ce priveşte cantitatea de furaj trebuie bazate pe abaterile de la obiectivul de greutate corporală. Consultați secţiunea despre Managementul Efectivului de Păsări după Lotizare pentru mai multe informaţii. Ţineţi cont că, după lotizare, populaţia mai uşoară nu trebuie neapărat să primească imediat mai multă hrană. Greutatea corporală va creşte datorită scăderii competiţiei din partea păsărilor mai mari, astfel că nu este necesară, iniţial, o creştere a cantităţii de furaj. Lotizarea atunci când nu sunt disponibile ţarcuri ajustabile (ţarcuri fixe) În unele situaţii, aranjamentul ţarcurilor nu permite ajustarea sau modificarea lor (dimensiunile ţarcurilor sunt fixe). Exemplele de mai jos descriu cele mai potrivite practici de management pentru această situaţie. Lotizare pe 2 categorii de greutate cu ţarcuri fixe CV%-ul înainte de lotizare este sub 12% Figura 37 ilustrează o hală unde aranjamentul ţarcurilor este fix. Hala este divizată în 4 ţarcuri cu dimensiuni egale. Efectivul, înainte de lotizare, a fost împărţit în 3 ţarcuri şi 1 ţarc a fost lăsat liber la populare în scopul lotizării. Efectivul constă în păsări şi fiecare dintre cele 3 ţarcuri populate conține păsări. Figura 37: Aranjament tipic de ţarcuri fixe pentru lotizarea pe 2 categorii de greutate. Țarcul 1 (25% din arie podea) Țarcul 2 (25% din arie podea) Țarcul 3 (25% din arie podea) Țarcul 4 (25% din arie podea) Ţarc lăsat liber la momentul populării în scopul lotizării de la 28 de zile. 36

37 Creşterea, Zilele (0 15 Săptămâni) Un eșantion reprezentativ de păsări trebuie cântărit la întâmplare din fiecare populație. Toate păsările prinse trebuie cântărite (pentru a evita cântărirea selectivă); dar, ca şi cantitatea minimă, trebuie înregistrate valorile de greutate a 2% din efectivul de păsări sau din ţarc, ori 50 de păsări, în funcţie de care număr este mai mare. În cazul acestui exemplu, au fost cântărite 95 păsări. Rezultatul provenit din cântăririle electronice poate fi utilizat pentru a stabili intervalele limită de greutate pentru lotizare. (Figura 38). Secţiunea 1 Figura 38: Exemplu de rezultat al unei măsurători electronice utilizând lotizarea pe 2 categorii cu ţarcuri fixe (efectiv de păsări Ross 308) DATE MĂSURATE (metric) TOTAL CÂNTĂRIT: 95 GREUTATE MEDIE: DEVIAȚIE: C.V. (%): 10.3 Intervale de greutate Total De la la De la la De la la De la la De la la De la la De la la De la la De la la De la la De la la DATE MĂSURATE (imperial) TOTAL CÂNTĂRIT: 95 GREUTATEA MEDIE: 0.96 DEVIAȚIE: C.V. (%): 10.3 Detaliile efectivului kg lbs Vârstă Obiectiv de greutate Greutate medie Total păsări cântărite Bazându-ne pe datele acestui eșantion al efectivului, este necesară o lotizare pe 2 categorii, detaliată mai jos; CV%-ul efectivului este mai mic de 12%. Uniformitatea efectivului CV% Procentajul în fiecare colonie după lotizare Lotizare pe 2 sau 3 categorii Lotizare pe 2 categorii Lotizare pe 3 categorii Lotizare pe 3 categorii Uşoare % Normale % Grele % ~_ 80 (78-82) ~_ 70 (66-73) ~_ 58 (55-60) % din păsări Nr. de păsări Păsări uşoare Păsări normale Intervalele limită de greutate la lotizare şi numărul de păsări din fiecare grup: Intervale de greutate Total De la la De la la De la la De la la De la la De la la De la la De la la De la la De la la De la la Din informaţiile înregistrate la cântărirea electronică, CV%-ul efectivului a fost calculat la 10,3%. CV% = Deviația standard Greutatea medie X

38 Creşterea, Zilele (0 15 Săptămâni) Pentru că CV% este mai mic de 12%, este necesară o lotizare pe 2 categorii. Efectivul trebuie împărţit în 2 populații cu greutate mică şi normală. Procentajul de păsări necesar în cele 2 populații este de aproximativ 20% păsări uşoare şi 80% păsări normale.totuşi, în sistemul cu ţarcuri fixe, fiecare populație lotizată va trebui repartizată uniform în ţarcurile disponibile care sunt de mărimi egale. În acest exemplu, există 4 ţarcuri de acceaşi dimensiune, 25% din populaţie va trebui deci găzduită în fiecare dintre ele; procentajul păsărilor în fiecare populație lotizată va fi deci de 25% păsări uşoare şi 75% păsări normale. Pentru a determina intervalele de greutate pentru păsările cele mai uşoare (valoarea greutăţii sub care păsările sunt considerate a fi uşoare), sunt îndepliniţi următorii paşi. 1. Populaţia uşoară, cu greutate mică, va fi de aproximativ 25% din întregul efectiv. 25% din totalul de păsări cântărite este 24 (25% din 95). 2. Cele mai uşoare 24 de păsări se încadrează ca greutate între 340 şi 399 grame, marcate cu portocaliu în figura O pasăre uşoară va fi astfel orice pasăre ce cântăreşte cel mult 399 grame. 4. O pasăre normală va fi una ce va cântări minim 400 grame, marcată cu verde în figura 38. După ce au fost determinate greutăţile limită pentru fiecare grupă de populaţie, toate păsările efectivului trebuie din nou cântărite, iar păsările uşoare (toate păsările care cântăresc cel mult 399 grame) trebuie scoase şi lotizate într-un alt ţarc gol (figura 39). Figura 39: Planul de lotizare bazat pe rezultatele cântăririi electronice redată în Figura 38 (lotizare pe 2 categorii cu ţarcuri fixe). Țarcul 1 (Uşoare) 25% din arie podea Țarcul 2 (Normale) 25% din arie podea Țarcul 3 (Normale) 25% din arie podea Țarcul 4 (Normale) 25% din arie podea Păsări uşoare Păsări uşoare Păsări uşoare După lotizare, un eșantion de păsări trebuie recântărit din fiecare colonie (un minim de 2% sau de 50 de păsări, în funcţie de care valoare este mai mare) şi stabilite greutatea medie, CV%-ul şi numărul de păsări aferent fiecărui ţarc (Figura 40). CV%-ul pentru populațiile lotizate va fi îmbunătăţit, însă CV%-ul pentru întregul efectiv rămâne acelaşi (Figura 40). 38

39 Creşterea, Zilele (0 15 Săptămâni) Figura 40: Situaţia după lotizare; lotizare pe 2 categorii de greutate cu ţarcuri fixe. Țarcul 1 (Uşoare) 25% din arie podea Țarcul 2 (Normale) 25% din arie podea Țarcul 3 (Normale) 25% din arie podea Țarcul 4 (Normale) 25% din arie podea Secţiunea 1 Nr. păsări = 2100 Nr. păsări = 2100 Nr. păsări = 2100 Nr. păsări = 2100 Greutate = 368 g Greutate = 462 g Greutate = 438 g Greutate = 450 g CV% = 4,4 CV% = 7,7 CV% = 7,9 CV% = 7,8 Greutatea medie a lotului = 446 g CV% lot = 13,5 Greutatea medie pentru ţarcurile normale trebuie să fie similară, iar aceste ţarcuri trebuie tratate ca o singură populație. Totuşi, managerul fermei trebuie să cunoască greutatea medie a fiecărui ţarc şi orice abatere bruscă de la obiectivul stabilit trebuie investigată. Greutăţile corporale ale populațiilor lotizate trebuie comparate cu o curbă de greutate standard iar profilul de creștere retrasat paralel cu acest standard acolo unde este necesar pentru a aduce păsările cat mai aproape de greutatea recomandată până la vârsta de 63 de zile (9 săptămâni). Ajustările în ceea ce priveşte cantitatea de furaj trebuie bazate pe abaterile de la obiectivul de greutate corporală. Consultați secţiunea despre Managementul Efectivului de Păsări după Lotizare pentru mai multe informaţii. Ţineţi cont că, după lotizare, populaţia mai uşoară nu trebuie neapărat să primească imediat mai multă hrană. Greutatea corporală va creşte datorită scăderii competiţiei din partea păsărilor mai mari, astfel că nu este necesară, iniţial, o creştere a cantităţii de furaj. Sortarea pe 3 categorii de greutate cu ţarcuri fixe CV%-ul înainte de lotizare este mai mare de 12% Exemplul de mai jos redă procesul ce treuie urmat pentru o lotizare pe 3 categorii atunci când sunt instalate ţarcuri fixe. Hala este divizată în 4 ţarcuri de dimensiuni egale, dintre care unul a fost lăsat liber la populare în scopul lotizării (figura 41). Efectivul constă în păsări şi fiecare dintre cele 3 ţarcuri populate contine păsări. Figura 41: Aranjament tipic de ţarcuri fixe pentru lotizare pe 3 categorii. Țarcul 1 25% din arie podea Țarcul 2 25% din arie podea Țarcul 3 25% din arie podea Țarcul 4 25% din arie podea Ţarc lăsat liber la momentul populării în scopul lotizării de la 28 de zile. 39

40 Creşterea, Zilele (0 15 Săptămâni) Un eșantion reprezentativ de păsări trebuie cântărit la întâmplare din fiecare populație. Toate păsările prinse trebuie cântărite (pentru a evita cântărirea selectivă); dar, ca şi cantitatea minimă, trebuie înregistrate valorile de greutate a 2% din efectivul de păsări sau din ţarc, ori 50 de păsări, în funcţie de care număr este mai mare. În cazul acestui exemplu, au fost cântărite 197 păsări. Rezultatul provenit din cântăririle electronice poate fi utilizat pentru a stabili intervalele limită de greutate pentru lotizare. (Figura 42). Figura 42: Exemplu de rezultat al unei măsurători electronice utilizând lotizarea pe 3 categorii de greutate cu ţarcuri fixe (efectiv de păsări Ross 308). DATE MĂSURATE (metric) TOTAL CÂNTĂRIT: 197 GREUTATE MEDIE: DEVIAȚIE: C.V. (%): 13.0 Intervale de greutate Total De la la De la la De la la De la la DATE MĂSURATe (imperial) TOTAL CÂNTĂRIT: 197 GREUTATEA MEDIE: 0.99 DEVIAȚIE: 0.13 C.V. (%): 13.0 Detaliile efectivului kg lbs Vârstă Obiectiv de greutate Greutate medie Total păsări cântărite Bazându-ne pe datele acestui eșantion din efectiv, este necesară o lotizare pe 3 categorii de greutate, detaliată mai jos; CV%-ul efectivului este mai mare de 12%. Uniformitatea efectivului CV% Procentajul în fiecare colonie după lotizare Lotizare pe 2 sau 3 categorii Lotizare pe 2 categori Lotizare pe 3 categori Lotizare pe 3 categori Uşoare % Normale % Grele % ~_ 80 (78-82) ~_ 70 (66-73) ~_ 58 (55-60) Intervalele de greutate pentru lotizare şi numărul de păsări din fiecare grup: % din păsări Nr. de păsări Păsări uşoare Păsări normale Păsări grele Intervale de greutate Total De la la De la la De la la De la la De la la De la la De la la De la la De la la De la la De la la Din informaţiile înregistrate la cântărirea electronică, CV%-ul efectivului a fost calculat la 13%. CV% = Deviația standard Greutatea medie X De la la De la la

41 Creşterea, Zilele (0 15 Săptămâni) Pentru că CV% este mare mic de 12%, este necesară o lotizare pe 3 categorii. Efectivul trebuie împărţit în 3 populații cu greutate mică, normală și mare. Într-un sistem cu țarcuri ajustabile, procentul de păsări din fiecare categorie ar fi de 29% păsări ușoare, 57% normale și 14% păsări grele (Tabelul 7). Totuşi, în sistemul cu ţarcuri fixe, fiecare populație lotizată va trebui repartizată uniform în ţarcurile disponibile care sunt de mărimi egale. În acest exemplu, există 4 ţarcuri de acceaşi dimensiune, 25% din populaţie va trebui deci găzduită în fiecare dintre ele; procentajul păsărilot în fiecare populație lotizată va fi deci de 25% păsări uşoare, 50% păsări normale şi 25% păsări grele. Secţiunea 1 Pentru a determina intervalele de greutate pentru păsările cele mai uşoare (valoarea greutăţii sub care păsările sunt considerate a fi uşoare), sunt îndepliniţi următorii paşi. 1. Populaţia uşoară, cu greutate mică, va fi de aproximativ 25% din întregul efectiv. 25% din totalul de păsări cântărite este49 (25% din 197). 2. Cele mai uşoare 49 de păsări se încadrează ca greutate între 320 şi 419 grame, marcate cu portocaliu în Figura O pasăre uşoară va fi astfel orice pasăre ce cântăreşte cel mult 419 grame. Aceste calcule trebuie repetate pentru păsările normale şi cele grele. Valorile limită de greutate pentru efectivul lotizat pe 3 categorii bazate pe rezultatele din Figura 42 sunt indicate în Tabelul 9. Tabelul 9: Determinarea greutăţilor limită pentru lotizarea pe 3 categori bazată pe informaţiile oferite în Figura 42. Categorie % de păsări de inclus în categoria sortată Nr. de păsări pt determinarea greutății limită (% x197) Interval de greutate grame Culoarea de referință din tabel Ușoară Portocaliu Normală Albastru Grea Verde După ce au fost determinate limitele de greutate pentru fiecare populaţie, toate păsările efectivului trebuie din nou cântărite, iar păsările uşoare şi cele grele trebuie lotizate în ţarcuri separate (Figura 43). Figura 43: Planul de lotizare bazat pe rezultatele obţinute la cântărirea electronică sunt redate în Figura 42 (lotizare pe 3 categorii cu ţarcuri fixe). 1. Țarcul (Uşoare) 25% din arie podea 2. Țarcul (Normale) 25% din arie podea 3. Țarcul (Normale) 25% din arie podea 4. Țarcul (Normale) 25% din arie podea Ţarc lăsat liber la momentul populării în scopul lotizării de la 28 de zile. Păsări uşoare Păsări uşoare Păsări uşoare Păsări grele Păsări grele După lotizare, numărul, greutatea medie şi CV%-ul păsărilor din fiecare ţarc trebuie recalculate. CV%-ul penru populaţiile lotizate va fi îmbunătăţit, însă CV%-ul întregului efectiv va rămâne acelaşi (Figura 44). Greutatea medie pentru ţarcurile normale trebuie să fie similară, iar aceste ţarcuri trebuie tratate ca o singură populație. Totuşi, managerul fermei trebuie să cunoască greutatea medie a fiecărui ţarc şi orice abatere bruscă de la obiectivul stabilit trebuie investigată. 41

42 Creşterea, Zilele (0 15 Săptămâni) Greutăţile corporale ale populațiilor lotizate trebuie comparate cu o curbă de greutate standard iar profilul de creștere retrasat paralel cu acest standard acolo unde este necesar pentru a aduce păsările cat mai aproape de greutatea recomandată până la vârsta de 63 de zile (9 săptămâni). Ajustările în ceea ce priveşte cantitatea de furaj trebuie bazate pe abaterile de la obiectivul de greutate corporală. Consultați secţiunea despre Managementul Efectivului de Păsări după Lotizare pentru mai multe informaţii. Ţineţi cont că după lotizare, populaţia mai uşoară nu trebuie neapărat să primească imediat mai multă hrană. Greutatea corporală va creşte datorită scăderii competiţiei din partea păsărilor mai mari, astfel că nu este necesară, iniţial, o creştere a cantităţii de furaj. Figura 44: Situaţia după lotizare pe 3 categori de greutate (ţarcuri fixe). Țarcul 1 (Uşoare) 25% din arie podea Țarcul 2 (Normale) 25% din arie podea Țarcul 3 (Normale) 25% din arie podea Țarcul 4 (Normale) 25% din arie podea Nr. păsări = 2100 Nr. păsări = 2100 Nr. păsări = 2100 Nr. păsări = 2100 Greutate = 368 g Greutate = 462 g Greutate = 438 g Greutate = 450 g CV% = 4,4 CV% = 7,7 CV% = 7,9 CV% = 7,8 Greutate medie a lotului = 446 g CV% lot = 13,5 PUNCTE CHEIE Lotizați masculii şi femelele la 28 de zile (4 săptămâni). O lotizare reuşită va reduce CV% sub 8 în toate populațiile lotizate. Fiecare populație trebuie recântărită şi numărată pentru a confirma greutatea corporală medie şi uniformitatea, astfel încât greutăţile corporale propuse ca obiectiv şi raţiile de furaj să poată fi calculate. Numărarea incorectă a păsărilor după lotizare poate duce la hrănirea cu cantităţi de furaj nepotrivite. Fiecărei populaţii i se potriveşte cel mai bine un anume sistem de furajare, dedicat. Acolo unde acest lucru nu poate fi implementat, sursele de hrană suplimentare trebuie să permită o distribuţie uniformă a furajelor şi un spaţiu de furajare suficient pentru fiecare pasăre. Dacă mărimea populațiilor la intrarea în ouat va fi, probabil, mai mare decât era în timpul creşterii, păsările trebuie amestecate la transfer. În acest moment, este deosebit de important ca managementul după lotizare să rezulte în aducerea păsărilot la o greutate propusă până la vârsta transferului. Asiguraţi-vă de faptul că densitatea, spaţiul de furajare şi adăpare după lotizare sunt în conformitate cu recomandările indicate, acest lucru fiind îndosebi important atunci când dimensiunile ţarcurilor sunt ajustate în timpul lotizării. Este recomandat să folosiţi cântarele electronice şi nu pe cele manuale. 42

43 Creşterea, Zilele (0 15 Săptămâni) Managementul lotului după lotizare (după 28 de zile) După lotizare, efectivul de păsări trebuie administrat astfel încât populațiile lotizate să atingă greutatea propusă într-o manieră unifromă şi controlată. Secţiunea 1 Managementul greutății corporale după lotizare (până la vârsta de 63 de zile) La lotizare, păsările au fost împărţite în 2 sau 3 populații, în funcţie de valoarea iniţială a CV%- ului. Pentru fiecare populaţie lotizată, scopul este de a atinge greutatea corporală propusă uniform în perioada în care are loc dezvoltarea scheletului (înainte de vârsta de 63 de zile). După vârsta de 28 de zile, greutatea corporală săptămânală a fiecărei populații trebuie monitorizată în continuare, iar cantităţile de furaj alocate ajustate în funcţie de necesităti pentru a ajuta la îndeplinirea obiectivului de greutate corporală. Păsările cu greutate corporală sub obiectiv (populaţia uşoară) În cazurile în care greutatea corporal după momentul lotizării a unei populații/ a unui ţarc este sub greutatea corporală avută ca obiectiv cu mai mult de 100 grame (dacă obiectivul este de 450 grame, atunci este vorba de păsările ce cântăresc sub 350 grame), obiectivul este de a atinge greutatea corporală propusă până la 63 de zile (Figura 45). Graficul greutăţii corporale trebuie retrasat pentru ca păsările să fie readuse treptat către obiectiv până la 63 de zile (9 săptămâni). În prima săptămână după lotizare, populaţia uşoară trebuie menţinută la acelaşi nivel de hrănire ca şi înainte de lotizare (nu creşteţi cantitatea de furaj). Greutatea corporală va creşte datorită scăderii competiţiei din partea păsărilor mai mari. Viitoarele creşteri adecvate ale cantităţii de furaj vor fi bazate pe abaterea de la obiectivul de greutate corporală. Păsările cu greutate corporală care îndeplinec obiectivul (populaţia normală) Scopul este de a menţine păsările pe această linie (Figura 45). Păsările cu greutate corporală peste obiectiv (populaţia grea) Acestea sunt păsările care au depăsit obiectivul cu mai mult de 100 grame (dacă obiectivul este de 450 grame, păsările au peste 550 grame). Graficul greutăţii corporale trebuie retrasat pentru ca păsările să fie readuse treptat către obiectiv până la 63 de zile (Figura 45). Cantitatea de furaj nu trebuie niciodată redusă, însă este posibil să fie necesară diminuarea sau întârzierea următoarei creşteri de furaj programate pentru a putea atinge pofilul de greutate revizuit. Figura 45: Retrasarea obiectivelor viitoare de greutate corporală până la vârsta de 63 de zile (9 săptămâni). Grele Normale Uşoare Greutate corporală Selecția lotului Vârsta (zile) 43

44 Creşterea, Zilele (0 15 Săptămâni) Retrasarea profilelor de greutate de după 63 de zile La vârsta de 63 de zile, trebuie reevaluată greutatea populației în raport cu obiectivul de greutate. Populațiile care sunt similare din punct de vedere al greutăţii corporale şi a consumului de furaj pot fi amestecate la această vârstă. Păsările aflate sub obiectiv de greutate (populaţia uşoară) Dacă păsările continuă să se afle sub obiectiv la 63 de zile (9 săptămâni), obiectivul trebuie retrasat astfel încât păsările să fie readuse către obiectiv treptat (Figura 46), atingând greutatea corporală propusă până la 105 zile. Nivelul de furaj trebuie crescut sau efectuată anticipat următoarea creştere de hrană planificată pentru a obţine acest lucru. Figura 46: Retrasarea viitoarelor obiective de greutate corporală atunci când greutatea este sub, pe sau deasupra obiectivului la vârsta de 63 de zile (9 săptămâni). Grele Greutate corporală Normale Uşoare Selecția lotului Vârsta (zile) Păsările care ating obiectivul de greutate (populaţia normală) Scopul este de a menţine păsările pe această curbă de greutate (Figura 46). Păsările care depăşesc obiectivul de greutate (populaţia grea) Dacă păsările rămân supraponderale la 63 de zile (vârsta de 9 săptămâni), obiectivul trebuie retrasat paralel cu graficul (Figura 46). Încercarea de a readuce păsărle către obiectiv la această vârstă va reduce vârful de producție. Păsărilor le trebuie administrată cantitatea de furaj necesară pentru a atinge obiectivul retrasat. Totuşi, este important de reţinut că femelele care rămân supraponderale la această vârstă sunt predispuse la instalarea timpurie a maturității sexuale. Acest lucru poate cauza probleme în timpul împerecherii cu masculi care ating obiectivul de greutate, din cauza lipsei de sincronizare dintre mascul şi femelă în ceea ce priveşte maturitatea sexuală. În acest moment, populațiile individuale sunt crescute după profile diferite de creștere (de exemplu, populaţiile supraponderale vor rămâne supraponderale în continuare), astfel că nu este indicat transferul de păsări între populații în această etapă. PUNCTE CHEIE Continuaţi să monitorizaţi greutatea corporală săptămânal. Opriţi mutările păsărilor dintr-un ţarc în altul la 63 de zile. De la 63 de zile retrasaţi obiectivele de greutate pentru orice populație care se află sub curba de greutate standard pentru a le readuce către obiectiv până la vârsta de 105 zile. Dacă păsările sunt supraponderale la 63 de zile, retrasaţi profilul de greutate paralel cu standardul și deasupra acestuia. Nu încercaţi să aduceţi păsările supraponderale la obiectivul de greutate, acest lucru va întârzia maturitatea sexuală şi va reduce vârful de producţie. Trebuie avut grijă înainte de a amestea păsările din ţarcuri diferite, ca greutatea corporală şi consumul de hrană pe pasăre să fie similar. 44

45 Creşterea, Zilele (0 15 Săptămâni) Reducerea problemelor de greutate corporală Dacă greutatea corporală medie diferă de obiectivul de greutate cu +/- 100 grame sau mai mult în timpul creşterii, recântăriţi un eșantion de păsări. Dacă măsurătorile sunt corecte, luaţi în considerare următoarele: Subponderabilitate înainte de 105 zile, luaţi în considerare următoarele, pentru viitoare loturi de păsări Administrați furajul starter pentru mai mult timp. Administrați un furaj starter de foartă bună calitate. Durata zilei-lumină poate fi mai lungă până la vârsta de 21 de zile (3 săptămâni) pentru a ajuta stimularea consumului de furaj şi a îmbunătăţi sporul mediu zilnic. Secţiunea 1 Subponderabilitate înainte de 105 zile, luaţi în considerare următoarele pentru lotul de păsări curent Efectuaţi următoarea alocare de furaj mai devreme şi luaţi în considerare creşterea cantităţii, dacă este necesar, până când greutatea corporală este readusă treptat la obiectivul de greutate. Vezi Figurile 45 şi 46 pentru exemple de astfel de acţiuni de corecţie. Supraponderabilitate înainte de 105 zile Nu reduceţi furajul sub nivelul de hrănire curent. Reduceţi următoarea alocare de furaj, de exemplu 2 grame/ pasăre în loc de 4 grame/ pasăre. Întârziaţi următoarea alocare de furaj. Verificaţi dacă nivelul energetic al dietei este mai mare decât cel preconizat. Vezi Figurile 45 şi 46 pentru exemple de astfel de acţiuni de corecţie. 45

46 Creşterea, Zilele (0 15 Săptămâni) Note 46

47 Managementul la intrarea în ouat (15 săptămâni până la vârful de producție) Secţiunea 2 - Managementul la intrarea în ouat (de la 15 săptămâni până la vârful de producție) De la 105 zile (15 săptămâni) până la stimularea luminoasă Obiectiv Secţiunea 2 Minimizarea variaţiilor în ceea ce priveşte momentul atingerii maturităţii sexuale a efectivului de păsări şi pregătirea lui pentru cerinţele fiziologice necesare unei reproduceri timpurii. Principii Creşterea corectă a greutăţii corporale pe parcursul acestei perioade va asigura o tranziţie uniformă şi uşoară către maturitatea sexuală şi producţia de ouă în cazul femelelor şi va ajuta uniformitatea, condiția fizică de reproducător şi fertilitatea în cazul masculilor. Consideraţii de management Atingerea unei densităţi corecte, a unui spaţiu de hrănire şi adăpare optime la momentul la care păsările ajung la maturitatea sexuală este critică pentru a preveni pierderea uniformității efectivului, pentru a reduce variaţia maturității sexuale (atât la masculi, cât şi la femele) şi pentru a susţine condiţia fizică de reproducător și activitatea de reproducție la un nivel optim în cadrul efectivului. După vârsta de 140 de zile (20 de săptămâni), trebuie redusă densitatea efectivului şi crescute spaţiile de hrănire şi adăpare, pentru a se adapta la dimensiunile tot mai mari ale păsărilor şi la echipamentele adiţionale (precum cuibarele) aflate în hală în perioada de producție. Densitatea efectivului Densitatea efectivului afectează randamentul din punct de vedere biologic. Densitățile recomandate pentru masculi şi femele de la 15 săptămâni până la depopulare sunt indicate mai jos (Tabelul 10). Cifrele reprezintă un reper, densitatea efectivă a lotului de păsări poate varia faţă de cea recomandată în funcţie de: Reglementările pentru bunăstare. Economie. Mediu. Spaţiile disponibile efectiv pentru furajare, adăpare și așternut. Condiţiile de mediu (ventilaţia) şi de management (spaţiul de furajare şi adăpare) trebuie să fie adecvate densităţii efectivului pentru a evita declanşarea unor efecte adverse cu repercursiuni asupra performanţei. Tabelul 10: Densităţile recomandate pentru efectivul de păsări de la 15 săptămâni până la depopulare. Densitatea efectivului păsări/ m² de săptămâni Masculi 3-4 Femele 4-7 Densitatea efectivului păsări/ m 2 20 de săptămâni - depopulare Spaţiul pentru Furajare şi adăpare Spaţiul recomandat pentru furajare şi adăpare, atât pentru masculi, cât şi pentru femele, sunt redate în Tabelul

48 Managementul la intrarea în ouat (15 săptămâni până la vârful de producție) Tabelul 11: Spaţiul de furajare şi adăpare recomandat de la 15 săptămâni până la depopulare. Hrănitoare Adăpare Masculi Femele Vârstă Jgheab (cm) Tronconic (cm) Clopot (cm) de săptămâni de săpt. - depopulare de săptămâni de săpt. - depopulare Nipluri 8-12 păsări/ niplu 6-10 păsări/ niplu 8-12 păsări/ niplu 6-10 păsări/ niplu Cupițe păsări / cupiță păsări / cupiță păsări / cupiță păsări / cupiță PUNCTE CHEIE Urmaţi alocările recomandate ale spațiilor de furajare și adăpare și densitatea recomandată. Asigurați-vă că mărirea spațiului de furajare, adăpare și de așternut este disponibilă la diferite vârste recomandate. Obiectivul de greutate corporală Managementul în perioada 15 săptămâni (105 zile) până la stimularea luminoasă este aceeaşi pentru masculi şi femele. Scopul este de a menţine un efectiv uniform, în care păsările să respecte profilul setat ca obiectiv în ceea ce priveşte greutatea corporală, pentru ca tranziţia către maturitatea sexuală să aibe loc la vârsta propusă în mod uniform. Acest lucru se poate obţine urmând recomandările pentru creşterea săptămânală a consumului de energie şi a greutăţii corporale. Monitorizarea şi înregistrarea periodică a greutăţii corporale şi a uniformităţii sunt instrumentele vitale pentru managementul din această perioadă. Dezvoltarea unor caracteristici sexuale secundare precum mărirea distanței dintre oasele pelvine în cazul femelelor şi creşterea intensităţii culorii faciale atât la masculi, cât şi la femele sunt indicatori ai progresului efectivului în ceea ce priveşte dezvoltarea sexuală. Abatarea de la creşterile în greutate programate săptămânal între vârsta de 15 săptămâni şi stimularea luminoasă este una dintre cauzele comune pentru performanţa slabă a efectivului şi duce la: Intrarea târzie în ouat. Mărime mică a primelor ouă. Un procent ridicat de ouă respinse sau deformate. Un procent ridicat de ouă infertile. Instinct crescut de clocire a ouălor. Pierderea uniformităţii în ceea ce priveşte greutatea corporală şi maturitatea sexuală. Un vârf de producţie scăzut. Desincronizarea maturităţii sexuale între masculi și femele. În cazurile în care greutatea corporală este sub cea dorită ca obiectiv (se consideră acest lucru atunci când greutatea corporală este cu mai mult de 100 de grame sub obiectiv) la vârsta de 105 zile (15 săptămâni), graficul greutăţii corporale trebuie retrasat, iar păsările readuse treptat către obiectiv (prin alocări adecvate de furaj) până la momentul stimulării luminoase (Figura 47). Loturile care sunt hrănite în exces şi depăşesc obiectivul de greutate între vârsta de 15 săptămâni şi stimularea luminoasă se vor manifesta, în general, prin: Instalarea precoce a ouatului. Cazuri frecvente de ouă duble. Randament scăzut al ouălor incubabile. Cantitate mare de furaj în perioada de producție. Vârf de producţie, persistență şi număr total de ouă scăzute. Fertilitate scăzută a masculilor şi femelelor de-a lungul vieţii. Cazuri frecvente de peritonită şi prolaps. Pierderea sincronizării din punct de vedere sexual între mascul şi femele. 48

49 Managementul la intrarea în ouat (15 săptămâni până la vârful de producție) În cazurile în care greutatea corporală este peste cea setată ca obiectiv (cel puţin 100 de grame peste obiectivul de greutate) la 105 zile, graficul greutăţii corporale trebuie retrasat paralel cu obiectivul (Figura 47). Țineți cont că păsările nu trebuie readuse la obiectiv dacă sunt supraponderale; acest lucru va rezulta în pierderea condiţiei lor, ceea ce va avea un impact negativ asupra producţiei de ouă. Odată ce păsările sunt supraponderale, problema este de a controla şi limita daunele (minimizarea efectelor negative asupra producţiei şi uniformităţii). În cazul păsărilor subponderale, este posibilă îmbunătăţirea situaţiei prin creşterea nivelului de furaj şi creşterea în greutate. Ideal, niciuna dintre situaţii nu ar trebui să apară, iar o monitorizare îndeaproape este vitală pentru un management eficient. Secţiunea 2 Figura 47: Retrasarea profilelor de greutate corporală în cazul în care femelele sunt sub (uşoare) sau peste (grele) obiectivul de greutate la vârsta de 15 săptămâni (105 zile). Grele Normale Uşoare Greutate corporală Vârstă (zile) PUNCTE CHEIE Asiguraţi-vă că greutatea corporală a efectivului urmăreşte profilul setat ca obiectiv. Maximizaţi uniformitatea greutăţii corporale şi a maturităţii sexuale. Retrasați obiectivul de greutate corporală dacă este necesar în cazul în care efectivul este sub sau supraponderal la 15 săptămâni (105 zile); creşteţi păsările subponderale pentru a atinge obiectivul până la stimularea luminoasă, iar pentru păsările supraponderale propuneți un nou obiectiv. Tipul de furaj şi nivelul de energie Furnizarea de nutrienţi inadecvaţi, pe măsură ce păsările ating maturitatea sexuală, este o cauză frecventă a pierderii unifromităţii. Este necesar un management atent atunci când este schimbat tipul de furaj (de exemplu de la grower la pre-breeder), iar managerul fermei trebuie să fie la curent cu orice schimbare a conţinutului energetic dintre tipurile sau rețetele de furaj. Atunci când are loc o schimbare a tipului de furaj, administrarea acestuia trebuie modificată corespunzător; dacă conţinutul energetic scade odată cu schimbarea tipului de furaj, atunci cantitatea de furaj trebuie crescută, şi invers. 49

50 Managementul la intrarea în ouat (15 săptămâni până la vârful de producție) PUNCT CHEIE Acordați atenție schimbărilor de energie între tipurile de furaj și rețete. Iluminarea În perioada dintre vârsta de 15 săptămâni şi stimularea luminoasă este important să fie menţinută, în mod constant o durata a zilei lumină de 8 ore, pentru ca păsările să răspundă în mod adecvat la stimularea luminoasă atunci când aceasta va avea loc (vezi secţiunea despre Iluminare). PUNCT CHEIE Urmaţi programele de iluminare recomandate. Halele de creştere şi de producție Este o practică comună mutarea păsărilor din halele de creştere în halele de producție. Vârsta la care are loc transferul poate varia in funcţie de tipul de hală. În cazul halelor de producție închise, transferul nu trebuie efectuat mai târziu de vârsta de 21 de săptămâni (147 de zile). În cazul halelor deschise, cu cortine laterale, e posibil să fie nevoie ca tranferul să se facă după 21 de săptămâni (în funcţie de anotimp şi durata de lumină naturală zilnică). Indiferent de tipul de hală, transferul nu trebuie să aibe loc înainte de vârsta de 18 săptămâni (126 de zile) sau după vârsta de 23 de săptămâni (161 de zile). Este recomandat ca masculii să fie mutaţi înainte femelelor (cu cel puţin o zi), pentru a le permite să găsească hrănitorile şi adăpătorile. O creştere adiţională a cantităţii de furaj (aproximativ 50% sau mai mult) în ziua dinaintea transferului va ajuta la compensarea stresului cauzat de mutare. Păsările nu trebuie hrănite în dimineaţa zilei în care sunt mutate. Liniile de furajare din halele de producție trebuie să fie pline, pentru ca păsările să aibe acces instant la hrană când sosesc. Nivelul de furaj trebuie să revină la normal în prima sau a doua zi după transfer. Cantitatea exactă de furaj oferită în plus, precum şi durata de după transfer în care este acordată va depinde de anotimp, temperatura ambientală şi durata transportului. Este important ca spaţiul de hrănire să nu fie redus şi ca programele de iluminare şi biosecuritate să fie sincronizate între halele de creştere şi cele de producție. După transfer, verificaţi gradul de umplere al guşii atât la masculi, cât şi la femele (Figura 48) pentru a vă asigura că găsesc hrana şi apa. Guşa trebuie verificată în ziua transferului, la 30 de minute după prima hrănire şi după înca 24 de ore. Un eșantion aleatoriu de cel puţin 50 de femele şi 50 de masculi trebuie verificată. Dacă se constată că nivelul de umplere al guşii este inadecvat (în mod ideal, toate păsăril everificate ar trebui să aibă guşa plină), trebuie investigat motivul şi rezolvată situaţia (printre posibilităţi: spaţiu de furajare, distribuţia furajului sau accesul la hrană). Figura 48: Estimarea nivelului de umplere a guşei la părinții de reproducție după transfer. Pasărea din stânga are guşa goală, iar cea din dreapta are guşa plină. 50

51 Managementul la intrarea în ouat (15 săptămâni până la vârful de producție) PUNCTE CHEIE Oferiţi cantitate suplimentară de hrană în ziua dinaintea transferului. Asiguraţi-vă că masculii şi femelele găsesc hrana şi apa după transfer, monitorizând comportamentul de hrănire şi verificând gradul de umplere a guşii. Hale pentru creșterea de la o zi la depopulare În acest tip de hale, atunci când se schimbă sistemul de furajare de la cel pentru perioada de creștere la cel pentru perioada de producție, această tranziție trebuie administrată cu grijă. Noile hrănitori trebuie introduse pentru ca păsările să aibe acces la ele şi să găsească hrana cu uşurinţă. De exemplu, în cazurile în care păsările sunt pe așternut în timpul creşterii şi apoi tranferate la furajare pe lanț în producție, liniile de furajare trebuie setate iniţial la o înălţime mică (cât să permită păsărilor să vadă furajul în linia de furajare) în primele 1-2 zile. Verificaţi nivelul de umplere al guşii pentru a evalua dacă păsările au descoperit noul sistem de furajare şi reuşesc să ajungă la el. Secţiunea 2 PUNCT CHEIE Atunci când se produce o schimbare în sistemul de furajare între perioada de creştere şi cea de producție, administraţi cu grijă această tranziție prin verificarea faptului că păsările găsesc şi accesează cu uşurinţă noul sistem de furajare. Amestecarea masculilor cu femelele La momentul amestecării masculilor cu femelele, sunt necesare tehnici suplimentare de management. Trebuie acordată atenţie procedurii de împerechere, identificate erorile de sexare, managementul hrănirii separat pe sexe şi raportul de sexe. Împerecherea Împerecherea ar trebui să înceapă de la vârsta de 21 de săptămâni (147 de zile). Atât masculii, cât şi femelele trebuie să fie maturi din punct de vedere sexual înainte să aibe loc împerecherea; un mascul imatur nu trebuie niciodată împerecheat cu o femelă matură. Un mascul matur va avea creastă şi bărbițe bine dezvoltate, de culoare roşie (Figura 49). O femelă matură din punct de vedere sexual va avea şi ea crestă şi bărbițe de un roşu deschis (Figura 50). Împerecherea trebuie amânată cu 7 până la 14 zile dacă maturitatea sexuală este întârziată sau dacă păsările sunt mutate dintr-o hală de creştere oarbă într-una de producție cu cortine laterale. Acest lucru va acorda păsărilor mai mult timp pentru a atinge maturitatea sexuală şi va oferi un mai bun control asupra hrănirii (deoarece masculii vor fi mai mari şi sistemul de hrănire separat pe sexe va funcţiona mai bine). Acolo unde există variaţie în maturitatea sexuală în cadrul populaţiei de mascului şi unii dintre aceştia sunt vizibil imaturi, trebuie amestecaţi cu femelele mai întâi masculi maturi. Ca şi exemplu, dacă raportul de sexe inițial se dorește a fi de 9.5 la 10 %, atunci un posibil sistem de împerechere ar fi acela de a amesteca jumătate din numărul total de masculi necesari (şi anume cei mai maturi dintre masculi) la 21 de săptămâni, încă un sfert (din nou, cei mai maturi dintre ei) o săptămână mai târziu şi în final, masculii rămaşi, săptămâna următoare. Dacă masculii sunt mai maturi decât femelele, atunci trebuie introduşi treptat femelelor. De exemplu, împerecherea la un raport de 1 mascul la fiecare 20 de femele, apoi adăugaţi treptat masculi pe parcursul următoarelor de zile până se atinge raportul de împerechere dorit. Figura 49: Un exemplu de mascul tânăr, matur cu creastă şi bărbițe bine dezvoltate, de culoare roşie (în stânga) şi un mascul imatur, cu creastă şi bărbițe subdezvoltate, care au o culoare pală (în dreapta). 51

52 Managementul la intrarea în ouat (15 săptămâni până la vârful de producție) Figura 50: Un exemplu de femelă tânără cu creastă şi bărbițe bine dezvoltate, de culoare roşie (în stânga) şi o femelă imatură, cu creastă şi bărbie subdezvoltate (în dreapta). În perioada dintre împerechere şi momentul în care masculii au devenit destul de masivi încât să fie excluși de la linia de furajare a femelelor (în jurul vârstei de 26 de săptămâni), trebuie monitorizat cu grijă comportamentul de hrănire (cel puţin de 2 ori pe săptămână). Acest lucru este necesar pentru a verifica dacă sistemul de hrănire separat pe sexe funcţionează corect şi dacă furajul este distribuit corect şi uniform în întregul adăpost. PUNCTE CHEIE Asiguraţi-vă că şi masculii şi femelele sunt maturi din punct de vedere sexual la momentul împerecherii. Masculii imaturi nu trebuie împerecheaţi cu femelele mature. Începeţi împerecherea la 147 de zile (21 de săptămâni). Monitorizaţi comportamentul de hrănire. Erori de sexare Identificarea erorilor de sexare (masculi prezenţi în ţarcurile femelelor şi femele prezente în ţarcurile masculilor) poate fi dificilă la vârste mici, dar este indicat să scoateţi păsările atunci când sunt identificare, de-a lungul perioadei de viaţă a efectivului. În mod ideal, toate erorile de sexare vor fi înlăturate înainte de împerechere. Criteriile după care se va face acest lucru sunt ilustrare în Figura

53 Managementul la intrarea în ouat (15 săptămâni până la vârful de producție) Figura 51: Criterii pentru identificarea masculilor şi a femelelor pentru eliminarea erorilor de sexare. Mascul Femelă Creasta şi bărbițele la 105 zile (15 săptămâni) Mai dezvoltată şi mai roşie la masculi. Secţiunea 2 Articulațiile jareților la 140 zile (20 de săptămâni) Mai groase şi mai late la masculi. Mai înguste şi mai netede la femele. Penajul din jurul gâtului la 140 zile (20 de săptămâni) Pene franjurate, cu formă de lance la masculi. Pene mai dense, în formă de padelă, la femele. Forma corpului la 140 zile (20 de săptămâni) Masculii sunt mai lungi şi mai ascuţiţi. Femelele sunt mai compacte şi mai late în zona pelvisului. 53

54 Managementul la intrarea în ouat (15 săptămâni până la vârful de producție) Echipament de furajare separat pe sexe După împerechere, masculii şi femelele trebuie hrăniţi prin sisteme de furajare diferite (Figura 52). Furajarea pe sexe este avantajată de diferenţa de mărime a capului dintre masculi şi femele şi permite un control mai eficace a greutăţii corporale şi a uniformităţii fiecărui sex. Hrănirea pe sexe necesită o administrare deosebit de grijulie, iar comportamentul de hrănire trebuie monitorizat pe întrega perioadă de producție. Până la vârsta de 26 de săptămâni, comportamentul de hrănire trebuie monitoriat cel puţin de 2 ori pe săptămână. Excluderea completă a mascullor de la linia de furajare a femelelor are loc în mod normal în jurul vârstei de 26 de săptămâni. Până la acest punct, e posibil ca unii masculi să aibe încă acces la sistemul de furajare al femelelor şi să fure din hrana acestora. Monitorizarea atentă a greutăţii corporale şi a comportamentului de hrănire este necesară la acest moment pentru a vă asigura că, atât masculii, cât şi femelele, primesc suficientă hrană pentru a menţine obiectivul de creştere în greutate. După vârsta de 26 de săptămâni, monitorizarea comportamentului de hrănire poate fi redusă la una săptămânală. Echipamentul de hrănire trebuie ajustat şi întreţinut în mod adecvat; un echipament de hrănire administrat incorect şi subîntreţinut va oferi o distribuţie neuniformă a hranei, ceea ce este una dintre cauzele majore pentru o slabă producţie a ouălelor şi fertilitate scăzută. Echipamentul de hrănire a femelelor În cazul sistemelor de hrănire cu lanț, cea mai eficientă metodă de a preveni accesul masculilor la furajul femelelor este de a monta grile de excludere de-a lungul linilor (Figura 52). Atunci, masculii sunt excluşi de la sistemul de furajare al femelelor datorită lăţimi mai mari a capului şi a înălţimi crestei, în timp ce accesul femelelor rămâne nerestricţionat. Lăţimea grilajului trebuie să fie de mm, iar înălţimea de 60 mm. Adăugarea de sârme orizontale pe fiecare parte a crestei grilajului va ajuta la întărirea acestuia. Dacă lăţimea este mai mică de 45 mm, acest lucru va împiedica un număr semnificativ de femele să se hrănescă şi va duce la performanţe scăzute. Figura 52: Sistem de furajare pe sexe, cu grilaje de excludere mm ( in) 60 mm (2.36 in) Adăugarea unei ţevi de plastic în creasta grilajului poate ajuta la restricționarea timpurie a masculilor (Figura 53). Acest lucru este îndeosebi de folositor de la împerechere până la maturitatea din punct de vedere fizic (vârsta aproximativă de 30 de săptămâni), iar după vârsta de aproximativ de săptămâni, ţeava poate fi scoasă. Este important să vă asiguraţi că ţeava este montată corect şi sigur pe vârful grilajului, deoarece altfel se poate lăsa şi atunci va restricţiona accesul femelelor la furaj. 54

55 Managementul la intrarea în ouat (15 săptămâni până la vârful de producție) Figura 53: Sistem de hrănire pe sexe pentru femele, cu grilaje şi o ţeavă de plastic adiţională pe creasta grilajului. Secţiunea 2 O alternativă la grilaje sunt barele cilindrice (Figura 54). Acestea sunt montate pe sistemul de furajare şi înălţimea este ajustată conform vârstei păsărilor. Înălţimea barelor ar trebui să pornească de la 43 mm la împerechere şi să crească treptat până la 47 mm la vârsta de 30 de săptămâni. Figura 54: Un sistem de bare cilindrice utilizat pentru a restricţiona accesul masculilor. Grilajele pot fi folosite şi pentru a preveni accesul masculilor la tronconicii automați de furajare sau la buncărele intermediare de furaj. În cazul buncărelor intermediare de furaj suspendate, trebuie redusă la minim mișcarea liniilor de furajare. Trebuie efectuate verificări zilnice pentru defecțiuni, dizlocări sau găuri în sistemul de hrănire al femelelor. Eşecul în detectarea şi rezolvarea unor astfel de problema va permite maculilor să fure furaj (Figura 55) şi se va pierde controlul eficient al greutăţii corporale şi al uniformităţii. Figura 55: Masculi furând din sistemul de furajare al femelelor. 55

56 Managementul la intrarea în ouat (15 săptămâni până la vârful de producție) Echipamentul de hrănire a masculilor Sunt folosite, în general, trei tipuri de echipamente pentru masculi (Figura 56): Sisteme automate cu tronconici. Buncăre suspendate (hrănirea pe conductă). Linii de furajare pe lanț suspendată. Figura 56: Sisteme de furajare pentru masculi (de la stânga la dreapta: sisteme automate cu tronconici, buncăre suspendate, linii de furajare pe lanț suspendată). Atât buncărele suspendate, cât şi liniile de furajare pe lanț suspendate sunt agățate de acoperişul halei, iar înălţimea sistemulu de furajare poate fi ajustată conform populaţiei de masculi. Atunci când buncărele suspendate sunt umplute manual, este important ca aceeaşi cantitate de hrană să fie livrată în fiecare buncăr, şi ca acestea să nu fie înclinate într-o parte. Liniile de furajare pe lanț suspendate pentru masculi s-au dovedit a fi eficace, deoarece furajul poate fi uniformizat în jgheab, asigurând o distribuţie uniformă a furajului. După hrănire, sistemele de furajare suspendate trebuie ridicate pentru a împiedica accesul în continuare al masculilor la hrană. Atunci când sunt ridicate, rația alocată pentru a doua zi trebuie adăugată, astfel încât, atunci când vor fi coborâte, masculii să aibe acces instant la hrană. Este benefic să se întârzie hrănirea mascullor cu 5 minute după umplerea sistemelor de hrănire a femelelor. Este esenţial ca înălţimea sistemelor de furajare pentru masculi să fie ajustată corect pentru ca toţi masculii să aibă acces în mod egal şi în acelaşi timp la hrană, în timp ce accesul femelelor la sistemele de hrănire este împiedicat (Figura 57). Înălţimea corectă pentru sistemele de hrănire pentru masculi depinde de dimensiunile masculilor şi de construcția sistemelor de furajare, dar ca şi regulă generală, înălţimea sistemului de furajare pentru masculi trebuie să se încadreze între 50 şi 60 de cm deasupra aşternutului. Trebuie avut grijă ca aşternutul de sub sistemele de furajare să fie uniform şi orice aglomerare de așternut să fie evitată, deoarece acest lucru va duce la scăderea înălţimii la care este furajul şi atunci va fi accesibil femelelor care vor încerca să fure hrana masculilor. Este necesară ţinerea sub observaţie şi ajustarea zilnică pentru a vă asigura că înălţimea este în continuare corectă. Pe măsură ce scade numărul masculilor, trebuie redus şi numărul hrănitorilor pentru masculi, pentru a vă asigura că spaţiul de hrănire rămâne unul optim în continuare. Trebuie avut grijă să se evite un spaţiu de furajare prea mare în cazul masculilor, deoarece cei mai gresivi dintre aceştia vor consuma în exces, uniformitatea greutăţii corporale a masculilor se va pierde şi se va ajunge la scăderea performanţei din punct de vedere al reproducției. Figura 57: Înălţime corectă a sistemului de furajare pentru masculi. 56

57 Managementul la intrarea în ouat (15 săptămâni până la vârful de producție) PUNCTE CHEIE Asigurați sisteme de furajare separate pe sexe pentru masculi şi femele. Sistemele pentru femele trebuie să fie dotate cu grilaje de excludere a masculilor, iar sistemele pentru masculi trebuie instalate la o înălţime care va permite accesul numai masculilor. Observaţi zilnic comportamentul de hrănire pentru a vă asigura că cele două sexe se hrănesc separat, că înălţimea sistemelor pentru masculi este corectă și că spaţiul de furajare şi distribuţia furajului sunt adecvate. Trebuie efectuate zilnic verificări pentru depistarea defecţiunilor, deplasarea sau deformarea spațiilor de furajare în cazul sistemului de furajare pentru femele. Secţiunea 2 Managementul femelelor după stimularea luminoasă, până la atingerea a 5% din producție Obiectiv De a declanşa intrarea în ouat a femelelor prin stimularea şi susţinerea producţiei de ouă folosind furajul şi lumina. Principii Femelele trebuie crescute până la obiectivul de greutate al profilului de creștere și cu programul de lumină recomandat (vezi secţiunea despre Iluminare) astfel încât efectivul să intre uniform în producție. Consideraţii de management Pentru recomandări legate de echipament, densitatea efectivului, spaţiul de furajare şi adăpare, vezi Tabelele 10 şi 11 (de la 15 săptămâni la stimularea luminoasă). Creşterile cantitative de furaj regulate (cel puţin săptămânale) sunt esenţiale pentru o creştere în greutate adecvată, maturitate sexuală uniformă, gradul de îmbrăcare în musculatură şi intrarea în ouat la timpul potrivit. Programele de lumină trebuie implementate conform orarului, pentru a susţine şi stimula femelele în această perioadă. Prima stimulare luminoasă trebuie acordată în jurul vârstei de 147 de zile (21 de săptămâni), însă momentul exact va depinde în principal de greutatea corporală şi uniformitatea efectivului. Dacă efectivul este neuniform (CV este mai mare de 10%), stimularea luminoasă ar trebui decalată cu aproximativ o săptămână (vezi secţiunea despre Iluminare). Apa trebuie să fie disponibilă la discreție. Furajul pentru perioada de producție trebuie introdus cel târziu la momentul obținerii unei producții de 5%/ zi/găină cazată pentru a vă asigura că păsările primesc o cantitate corectă de nutrienţi (cum este calciul) pentru a susţine producţia de ouă. Orice probleme legat de hrană, apă sau îmbolnăviri la acest stadiu pot avea efecte devastatoare asupra începerii producţiei şi asupra productivităţi ulterioare a efectivului. Este deci înţelept să fie monitorizate şi înregistrate uniformitatea, greutatea corporală şi timpul de consum al furajului, răspunzând prompt faţă de orice scădere a uniformităţii, modificare a timpului de consum al furajului sau orice reducere a sporului mediu zilnic. Cuibarele trebuie să fie deschise chiar înainte de apariția primului ou. Aceasta va avea loc, probabil, la zile de la prima stimulare luminoasă. Deschiderea prea timpurie a cuibarelor va reduce interesul femelelor. Pot fi plasate ouă false în cuibare pentru a încuraja păsările să se ouă în ele. Acolo unde sunt folosite sisteme automate, benzile de colectare a ouălelor trebuie să ruleze de câteva ori pe zi, chiar şi înainte de primul ou, pentru ca păsările să se obişnuiască cu sunetul şi vibraţia echipamentului. Spaţiul dintre oasele pelvine trebuie măsurat pentru a determina starea dezvoltării sexuale a femelei. Pentru mai multe informaţii despre spaţiul dintre oasele pelvine consultaţi secţiunea despre Verificarea Condiţiei Fizice a Păsărilor. 57

58 Managementul la intrarea în ouat (15 săptămâni până la vârful de producție) PUNCTE CHEIE Atingeţi obiectivul de greutate concentrându-vă pe alocările săptămânale de furaj și pe sporul în greutate al păsărilor. Urmaţi programul de lumină recomandat. Monitorizaţi uniformitatea efectivului, greutatea corporală şi timpul de consum al furajului şi rezolvaţi promt orice problemă. Oferiţi acces nelimitat la apă curată, de bună calitate. Schimbaţi furajul de creștere cu cel de producție cel târziu la atingerea producției de 5%. Deschideţi cuibarele chiar înainte de momentul anticipat pentru primul ou. Măsuraţi spaţiul dintre oasele pelvine. Ouăle de pe așternut Ouăle de pe așternut reprezintă o pierdere din punct de vedere al producţiei şi un risc al igienei stației de incubație. Antrenarea adecvată a păsărilor pentru a oua în cuibare va reduce ouăle pe așternut, însă mai sunt şi alte câteva practici care pot reduce frecvenţa acestora. Introduceţi rasteluri/paturi de la 28 de zile (4 săptămâni). Integraţi o rampă/scărițe în construcția cuibarelor. Asiguraţi-vă că maturitatea sexuală a masculilor şi femelelor este sincronizată. Asiguraţi distribuţia uniformă a luminii, mai puternică de 60 de luxi; evitând formarea de zone întunecate sau umbrite lângă pereţi, în colţuri şi lângă trepte sau zona din fața cuibarului. Oferiţi spaţiu de hrănire adecvat femelelor. Urmaţi programul de lumină recomandat şi asiguraţi-vă că stimularea luminoasă este sincronizată cu greutatea corporală. Acolo unde sunt utilizate cuibare automate, benzile de adunat ouăle trebuie să ruleze de câteva ori în fiecare zi. Deschideţi cuibarele chiar înainte de momentul anticipat al primului ou, dar nu cu prea mult timp înainte. Faceţi turul halei, adunând ouălele de pe așternut cât mai des posibil (de cel puţin 6 până la 12 ori pe zi). Acest lucru va preveni ca ouatul pe așternut să devină un obicei. Instalaţi hrănitoarele şi adăpătoarele la înălţimea corespunzătoare, pentru a nu reprezenta obstacole în calea accesului la cuibar. Manageriați corescunzător raportul de sexe inițial pentru a preveni împerecherea în exces. În cazul cuibarelor manuale, montaţi 20% dintre acestea pe așternut la început. Ulterior, ridicaţi-le treptat (de-a lungul a 3-4 săptămâni) până la înălţimea normală. Permiteţi 3,5-4 găini pentru fiecare cuibar în cazul celor manuale. Permiteţi 40 de găini la fiecare metru liniar în cazul cuibarelor automate (cele mai comune). Asiguraţii condiţii de mediu adecvate şi evitaţi curenţii de aer în zona cuibarelor. Programaţi furajarea în aşa fel încât să fie evitat momentul când se depun cele mai multe ouă. Momentul furajării trebuie să fie în primele 30 de minute de la aprinderea luminii, sau la 5-6 ore după arpinderea luminii pentru a evita ca păsările să se hrănească atunci când se depun cele mai multe ouă. PUNCT CHEIE Atenţia la detalii previne apariția ouălelor pe așternut. 58

59 Managementul la intrarea în ouat (15 săptămâni până la vârful de producție) Managementul femelelor de la producţia de 5%/ găină cazată până în vârf de producţie Obiectiv De a susţine şi încuraja performaţa reproductivă a femelelor pe parcursul ciclului de producție. Principii Secţiunea 2 Performanţa producţiei de ouă incubabile este influenţată de mărimea ouălor timpurii, de calitatea ouălor şi de nivelul vârfului de producţie. Greutatea corporală adecvată la începutul perioadei de producție poate fi obţinută prin acordarea unei cantităţi de furaj care va fi conformă cu cerinţele crescânde ale femelelor pentru producţia de ouă şi pentru creştere. Consideraţii de management Pentru recomandări legate de echipament, densitatea efectivului, spațiile de furajare şi adăpare, consultaţi Tabelele 10 şi 11 (de la 15 săptămâni la stimularea luminoasă). Femelele trebuie să continue să ia în greutate la începutul perioadei de ouat pentru a maximiza producţia de ouă şi eclozionabilitatea. Păsările trebuie hrănite pentru a satisface necesarul crescut pentru producţia de ouă şi creştere; dar trebuie evitată furajarea în exces. Păsările care primesc mai mult furaj decât este necesar în timpul producţiei vor dezvolta o structură ovariană anormală şi vor creşte excesiv în greutate ceea ce va duce la o calitate scăzută a ouălor, eclozionabilitate scăzută şi risc crescut de peritonită şi prolaps. Diferenţa dintre cantitatea de hrană alocată înainte de primul ou şi cantitatea de furaj stabilită ca obiectiv în vârf de producţie (consultaţi Obiectivele de Performanţă pentru Efectivele de Părinţi Ross pentru mai multe detalii) permit stabilirea unui program pentru alocarea furajului. Cantităţile de furaj administrate până şi în timpul vârfului de producţie pot fi apoi ajustate pentru fiecare populație în funcţie de: Producţia zilnică a găinilor. Greutatea zilnică a ouălor şi schimbarea tiparului greutăţii ouălor. Greutatea corporală şi tiparul acesteia. Timpul de consum al furajului. Valoarea energetică a furajului. Temperatura. Gradul de îmbrăcare în musculatură și depunerile de grăsime. Managementul responsabil al păsărilor care intră în producţie implică observaţii şi măsurători frecvente ale parametrilor menţionaţi mai sus. Aceştia nu sunt trataţi individual, ci mai degrabă împreună pentru a determina dacă nivelul de hrană alocat pentru un efectiv este cel corect. Trebuie luate în considerare atât rezultatele absolute, cât şi cele care indică tendințele parametrilor. De exemplu, dacă există o schimbare neaşteptată sau o deviere de la obiectivul de producţie zilnică, greutate a ouălor, greutate corporală sau a timpului de consum al furajului, atunci trebuie revizuite alocările de furaj. Însă, pentru ca managerul să ia decizii în cunoștiință de cauză asupra cantităţii de furaj, trebuie cunoscute conţinutul energetic al rețetei şi temperatura ambientală. Frecvenţa cu care trebuie măsuraţi toţi aceşti parametrii este specificată în Tabelul 12. Monitorizarea greutăţii corporale, a producţiei de ouă şi a greutăţii zilnice a ouălor sunt vitale atunci când se determină alocările de furaj. 59

60 Managementul la intrarea în ouat (15 săptămâni până la vârful de producție) Tabelul 14: Frecvența verificării principalilor parametrii ai producție. Parametru Producția de ouă Creșterea producției de ouă Greutatea ouălor Greutatea corporală Sporul mediu zilnic Timpul de consum la furajului Temperatura halei (min și max) Condiția corporală și îmbrăcarea în musculatură Frecvență Zilnic Zilnic Zilnic Zilnic Zilnic Zilnic Zilnic Săptămânal Alocările de furaj trebuie să fie proporţionale cu producţia efectivă. Astfel, în cazul loturilor cu producţie ridicată, este posibil să fie necesar furaj suplimentar şi este justificată depăşirea nivelului maxim recomandat de furaj. În acelaşi timp, dacă greutatea oului şi/ sau cea corporală este sub obiectiv, trebuie mărite alocările de furaj. Alocările de furaj mici și frecvente până la atingerea vârfului de furajare sunt recomandate pentru a evita creșterile excesive în greutate. Cerinţele de management pentru fiecare efectiv variază în funcție de condiţia fizică, performanţa de reproducție, microclimat, echipament şi spațiile de cazare. Următorul exemplu (Tabelul 13) ilustrează cum poate fi conceput un program de hrănire pentru un anume efectiv, ţinând cont de istoricul efectivului, tipul halei, compoziţia furajului şi restricțiile de management. Ilustrează creşterile de furaj de la producţia de 5%; care sunt adecvate efectivelor cu CV mai mic de 10%. Dacă CV%-ul efectivului este mai mare de 10% prima creştere a cantităţii de furaj trebuie amânată până când producţia ajunge la 10%. Tabelul 13: Exemplu de program de furajare a femelelor până la vârful de producţie (pentru mai multe detalii consultaţi Obiectivele de Performanţă ale Efectivului de Părinţi Ross). Program de furajare pentru un efectiv în vârstă de 24 de săptămâni la 368 kcal/ EM/ pasăre/ zi (131.5 grame/ pasăre/ zi), bazat pe un nivele energetic al hranei de 2800 kcal EM/ kg (11.7 MJ/kg). Se presupune că temperaura zilnică este de C şi că efectivul îndeplineşte obiectivul de greutate corporală şi o bună uniformitate. ROSS 308 ROSS 708 Producție zilnică % Energie ingerată zilnic (kcal/pasăre/ zi) Cantitate furaj* (g/pasăre/zi) Alocare furaj (g/pasăre/zi) Energie ingerată zilnic (kcal/pasăre/zi) Cantitate furaj* (g/pasăre/zi) Alocare furaj (g/pasăre/zi) Peak *Cifrele prezentate în acest tabel sunt aproximative. Note tabel: (a) Efectivele pot consuma grame de furaj/ pasăre/zi înainte de 5% ouat; programele de hrănire trebuie ajustate conform cu punctul de pornire dat. (b) Efectivele care prezintă uniformitate vor începe rapid producţia, iar cantităţile de furaj trebuie ajustate (crescute) în conformitate. (c) Chiar dacă tabelul indică creşteri în ceea ce priveşte cantitatea de furaj la fiecare 5% de producţie, este posibil ca nivelul de furaj să necesite ajustare zilnic, ţinând cont de rata de producţie zilnică. (d) Dacă nivelul energetic al hranei este diferit de 2800 kcal EM/ kg de furaj, trebuie ajustată în mod adecvat şi cantitatea de hrană ingerată. (e) Se presupue că vârful de producţie va fi în jur de 6 săptămâni după atingerea a 5% ouat. (f) Trebuie efectuate ajustări în cazul în care temperatura ambientală este crescută (reducerea cantităţii de furaj ingerat) sau scăzută 60 (creşterea cantităţii de furajul ingerat) faţă de cele menţionate aici.

61 Managementul la intrarea în ouat (15 săptămâni până la vârful de producție) PUNCTE CHEIE Monitorizaţi şi atingeţi obiectivul de greutate corporală şi sporul în greutate. Monitorizaţi producţia zilnică de ouă şi greutatea acestora. Stimulaţi creşterea numărului de ouă de la producţia de 5% prin alocarea programată de cantităţi mărite de furaj. Urmaţi programele de lumină recomandate. Alcătuiţi programul alocărilor de furaj bazându-vă pe cantitatea de furaj administrată înainte de începerea producţiei, nivelul energetic al dietei, temperatura ambientală şi producția preconizată a efectivului. Aplicaţi alocări de furaj în cantităţi mici, dar dese. Secţiunea 2 Timpul de consum al furajului Timpul de consum al furajului este o practică utilă de monitorizare pentru a vă asigura că efectivul primeşte o cantitate de energie adecvată. Timpul de consum este timpul necesar unui efectiv pentru a consuma rația zilnică de furaj (de când furajul devine accesibil păsărilor până când rămâne doar praf de furaj în liniile de furajare). Atunci când este oferit furaj în exces, va dura mai mult până când păsările îl vor consuma, iar când furajul nu este suficient, păsările îl vor termina mai rapid decât este preconizat. Sunt mai mulţi factori ce influenţează timpul de consum al furajului, printre care vârsta, temperatura, cantitatea de furaj, caracteristicile fizice ale furajului, densitatea nutrienţilor şi calitatea materiilor prime. Aşadar, orice schimbare a timpului de consum al furajului este la fel de importantă ca şi timpul efectiv de consum. Tendinţele trebuie monitorizate şi înregistrate, iar dacă există modificări în durata de consum a furajului, trebuie investigate cauzele (nivelul energetic nu este cel așteptat, furaj de slabă calitate, probleme de sănătate, cantitate de furaj necorespunzătoare). La momentul vârfului de producție, timpul de consum al furajului se încadrează în mod normal ître 2 până la maxim 4 ore la C, în funcţie de forma de prezentare a furajului (Tabelul 14). Tabelul 14: Ghid al timpului de consum al furajului la momentul vârfului de producţie. Timpul de consum al furajului în vârf de producție (ore) Tipul de hrană 3-4 Măciniș 2-3 Brizură 1-2 Granule PUNCT CHEIE Montorizaţi timpii de consum ai furajelor şi modificările acestora şi răspundeţi prompt la orice schimbare ai timpilor de consum. Greutatea Ouălor şi Controlul Alimentaţiei Schimbările în greutatea zilnică a ouălor sunt un indicator sensibil asupra corectitudinii nutrienților consumaţi (un consum redus de nutrienți va duce la o scădere a greutăţii ouălor, iar consumul excesiv de nutrienţi va duce la creşterea greutăţii ouălor). Consumul de furaj trebuie ajustat în funcţie de devierile de la profilul preconizat al greutății ouălor. Greutatea zilnică a ouălor ar trebui înregistrată de la producţia de 10%/ zi. Un eșantion de de ouă trebuie cântărită (Figura 58) zilnic. Ouăle trebuie să fie dintre cele colectate direct din cuibare, la a doua colectare, pentru a evita cântărirea celor ouate în ziua anterioară. Ouăle cu gălbenuş dubu, cele mici sau anormale (de exemplu cu coajă moale) trebuie respinse. 61

62 Managementul la intrarea în ouat (15 săptămâni până la vârful de producție) Figura 58: Cântărirea ouălor. Greutatea medie zilnică a ouălor este obţinută prin împărţirea greutăţii totale (greutatea ouălor minus greutatea cofrajelor) la numărul de ouă cântărite. Greutatea zilnică a ouălor trebuie comparată cu obiectivul (este important ca scara la care este reprezentat graficul să fie destul de mare pentru a oferi vizibilitate variaţiilor zilnice). În cadrul efectivelor ce primesc o cantitate corectă de furaj, greutatea oului va urma graficul, în mod normal. Totuşi, este firesc să fluctueze greutatea medie zilnică datorită variaţiei de mostre şi ale influenţelor din ambient (Figura 59). Figura 59: Un exemplu care ilustrează fluctuaţiile zilnice normale ale greutății ouălor. Greutatea oului standard Greutatea zilnică actuală a oului Greutatea oului Vârsta (zile) Dacă efectivul este subnutrit, dimensiunile oului nu vor creşte într-o perioadă de 3-4 zile, iar greutatea oului va devia de la obiectiv (Figura 60). Dacă nu s-a atins vârful de furajare, următoare creştere a cantităţii de furaj planificată trebuie efectuată mai devreme pentru a corecta această situaţie. Dacă vârful de furajare a fost atins, este necesară o creştere adiţională a cantităţii furajului (de la 3 la 5 grame/ pasăre). 62

63 Managementul la intrarea în ouat (15 săptămâni până la vârful de producție) Figura 60: Exemplu de reducere a greutăţii medii zilnice a ouălor într-o perioadă de 3-4 zile, datorată consumării unei cantităţi inadecvate de furaj. Greutatea oului standard Greutatea oului Greutatea zilnică actuală a oului Trebuie crescută cantitatea de furaj. Secţiunea Vârsta (zile) PUNCTE CHEIE Cântăriţi eșantioane de ouă şi înregistraţi greutatea medie zilnică a ouălor de la 10% producţie. Cântăriţi ouă de la a doua recoltare, pentru e vita folosirea ouălor din ziua precedentă, Monitorizaţi tendinţele în greutatea zilnică a ouălor prin confruntarea cu obiectivul. Răspundeţi prompt la tendinţele de scădere ale greutăţii zilnice a ouălor prin creşterea alocărilor de furaj. Managementul Masculilor după Stimularea Luminoasă, până în Vârful de Producţie Obiectiv Optimizarea fertilităţii şi asigurarea persistenței fertilităţii efectivului. Principii Femelele necesită un număr corect de mascului care să se afle în condiţie fizică optimă. Considerente de furajare Controlul greutăţii corporale la masculi în perioada dintre stimularea luminoasă şi vârf de producție poate fi dificilă pe mâsură ce masculi sunt excluşi progresiv de la hrănitoarele femelelor. Condiţia corporală, greutatea medie şi sporurile în greutate corporală trebuie monitorizate, în mod ideal, de două ori pe săptămână în această perioadă pentru a vă asigura că masculii îşi păstrează condiţia fizică optimă şi că greutatea corporală urmează obiectivul (vezi Obiectivele de Performanţă pentru efectivele de părinţi Ross pentru mai multe detalii). Prevenirea supra sau subponderabilităţii la masculi este posibilă numai atunci când sistemele de hrănire separată pe sexe sunt bine întreţinute şi administrate. 63

64 Managementul la intrarea în ouat (15 săptămâni până la vârful de producție) În general, masculii sunt excluşi de la hrănitorile femelelor începând cu vârsta de 22 de săptămâni, însă este posibil ca unii masculi să aibe în continuare acces la hrănitorile femelelor până în jurul vârstei de 26 de săptămâni. Vizitele frecvente efectuate de personal la momentul furajării, cu scopul de a observa comportamentul de hrănire, sunt esenţiale în această perioadă. Nedetectare excluderii masculilor de la hrănitorile femelelor reprezintă o cauză frecventă a unei reduceri în greutatea corporală a masculilor în perioada dinaintea vârfului de producție şi are implicaţii serioase în ce priveşte fertilitatea timpurie şi cea târzie a lotului. Masculii care sustrag furaj de la femele, în special când efectivul se află între 50 % ouat şi vârful deproducție, poate duce la îngrășarea masculilor şi slăbirea femelelor, având ca și consecință reducerea vârfului de producție. Monitorizarea greutății zilnice a ouălor şi greutății corporale, va indica dacă această problemă există. Dacă masculii fură hrana femelelor, va exista o tendință de scădere a greutății ouălor şi a greutății corporale a femelelor; ulterior, producţia de ouă va scădea. Subnutriţia Subnutriţia masculilor poate avea loc în stadiile incipiente de producţie, după amestecarea masculilor cu femelele. Acest lucru se întâmplă deoarece comportamentul de împerechere în acest moment este unul foarte activ, iar masculii nu au atins încă maturitatea fizică şi fiziologică, astfel încât necesarul de nutrienţi este crescut. Masculii vor deveni apatici, având o activitate redusă şi un zgomot mai șters. Dacă aceste simptome nu sunt observate şi starea progresează, creasta și bărbiţele păsărilor devin lipsite de fermitate și culoare, va exista o pierdere a tonusului muscular şi a greutăţii corporale, pierderea culorii feţei şi a cloacei și în final, năpârlirea. Stadiul final (năpârlirea) este ireversibil. La observare oricăror combinaţii ale acestor simptome, verificaţi timpul de consum, frontul de furajare şi sistemele de furajare separat pe sexe. Ulterior, verificaţi precizia datelor privind creşterea medie săptămânală în greutate corporală şi un eşantion de masculi trebuie cântărit din nou (10% din populaţie). Dacă se confirmă o greutate corporală inadecvată, cantitatea de furaj alocată trebuie crescută imediat cu 3-5 g/pasăre/zi. Este esenţial să se acţioneze pormpt. Alimentație în exces Consumul excesv de furaj la masculi poate apărea din cauza suprafurajării (cântărirea imprecisă a furajului), variaţia în consum sau consumul din hrănitoarele femelelor (măsuri inadecvate pentru excluderea masculilor). Dacă controlul greutăţii este ineficient, poate apărea o subcolonie de masculi grei, cu pipet supradezvoltat. Femelele vor începe să evite împerecherea dacă un procent semnificativ de masculi este supraponderal. În plus, masculii cu dezvoltare corporală excesivă devin incapabili de a finaliza împerecherea. Masculii supraponderali care îşi pierd condiţia fizică vor fi printre primii care vor manifesta regresia testiculelor şi reducerile aferente în ceea ce priveşte activitatea de împerechere şi fertilitate. Masculii supraponderali în mod excesv (cu minim 10% peste obiectivul de greutate) trebuie evaluaţi cu grijă şi eliminaţi din efectiv dacă nu se împerechează (vezi secţiunea despre Evaluarea Condiţiei Fizice a Păsărilor). PUNCTE CHEIE Monitorizaţi condiţia fizică şi greutatea corporală a masculilor săptămânal. Creşteţi masculii până la obiectivul de greutate corporală şi obţineţi obiectivele săptămânale de creştere în greutate. Folosiţi hrănirea separată pe sexe, ajutându-vă de echipment adecvat bine întreţinut. Observaţi constant comportamentul de hrănire. Orice scădere în greutatea corporală a masculilor are implicaţii grave asupra fertilităţii. Luaţi în considerare eliminarea masculilor supraponderali (cu minim 10% peste obiectivul de greutate) din efectiv. 64

65 Managementul la intrarea în ouat (15 săptămâni până la vârful de producție) Raportul de sexe Pentru a menţine fertilitatea de-a lungul producției, fiecare efectiv va necesita un număr optim de masculi activi din punct de vedere sexual. Pe măsură ce efectivul îmbătrâneşte, este necesar ca tot mai puţini masculi să rămână fertili (Tabelul 15), aşadar masculii aflaţi sub standard sau inactivi pot fi îndepărtaţi treptat pe măsură ce efectivul îmbătrâneşte. Ratele de împerechere indicate mai jos sunt doar orientative şi trebuie ajustate în funcţie de condiţiile locale şi de starea efectivului. Este posibil ca în halele deschise să fie necesar un raport de sexe mai mare, activitatea de împerechere fiind mai mică, din cauza temperaturilor ambientale. Tabelul 15: Ghid de raport de sexe în funcție de vârsta lotului. Secţiunea 2 Zile Vârstă Săptămâni Număr de masculi de calitate la suta de femele depopulare 50 - depopulare Raportul de sexe trebuie reevaluat săptămânal. Pornind de la evaluarea condiţiei fizice şi a greutăţii corporale, orice mascul considerat inactiv trebuie eliminat din cadrul efectivului, conform cu recomandările, pentru a obţine raportul de sexe sugerat. Masculii păstraţi pentru împerechere trebuie să prezinte următoarele caracteristici (vezi secţiunea despre Evaluarea Condiţiei Fizice a Păsărilor pentru mai multe informaţii): Greutate corporală uniformă. Fără anomalii fizice (alerți şi activi). Picioare şi degete drepte şi puternice. Penaj bun. Postură dreaptă. Tonus muscular şi condiţie corporală bune. Creasta, bărbițele şi cloaca prezintă indicii ale activităţii de împerechere. Eliminarea masculilor inactivi din cadrul efectivului trebuie să fie un proces continuu. Eliminarea deodată a unui număr mare de masculi va provoca stres inutil. Împerecherea în exces Surplusul de masculi duce la împerechere în exces, întreruperea împerecherii şi comportament anormal. Efectivele cu raport mare de sexe vor prezenta reduceri ale fertilităţii, eclozionabilității şi al numărului de ouă. În stadiile incipiente, după împerechere, este destul de normal să se observe oarecare dislocare şi uzură a penelor de pe partea dorsală a capului, spatelui şi la baza cozii femelelor. Atunci când această stare avansează până la pierderea penelor, este semn de împerechere în exces. Dacă rata de împerechere nu este redusă, starea se va înrăutăţi, cu căderea penelor în zone ale spatelui şi se vor produce zgârieturi pe piele. Acest lucru duce la o pierdere a bunăstării, a condiţiei de reproducător a femelei şi o rată de producţie scăzută. Răni în exces şi deteriorarea penajului pot apărea la masculi ca urmare a luptelor. Femelele care s-au împerecheat în exces se pot ascunde de masculi sub echipament, în cuibare sau vor refuza să coboare din zona paturilor cuibarelor. 65

66 Managementul la intrarea în ouat (15 săptămâni până la vârful de producție) Masculii în surplus trebuie eliminaţi rapid, altfel se va ajunge la pierderea persistenței fertilităţii masculilor. Semnele de împerechere în exces devin evidente în jurul perioadei de de zile (săptămâna 26-27), devenind cele mai vizibile până la 210 zile (30 de săptămâni), însă efectivul trebuie verificat de aceste semne ale împerecherii în exces zilnic începând cu 175 de zile (25 de săptămâni). Atunci când are loc împerecherea în exces, eliminarea masculilor din cadrul efectivului trebuie intensificată. Un mascul în plus la fiecare 200 de femele trebuie eliminat, apoi trebuie urmat graficul de eliminări stabilit (1 mascul la 200 de femele la fiecare 5 săptămâni (vezi Tabelul 15). PUNCTE CHEIE Pe măsură ce efectivul îmbătrâneşte, tot mai puţini masculi sunt necesari pentru menţinerea fertilităţii efectivului. Masculii care nu îndeplinesc standardele sau sunt inactivi trebuie eliminaţi continuu din cadrul efectivului, pe măsură ce acesta îmbătrâneşte. Revizuiţi săptămânal raportul de sexe. Monitorizaţi semnele de împerechere în exces la femele începând cu vârsta de 25 de săptămâni. Atunci când are loc împerecherea în exces, masculii în plus trebuie eliminaţi cât se poate de rapid; inspectaţi masculii şi eliminaţi-i pe cei inactivi. 66

67 Managementul ouatului (De la vârf la depopulare) Secțiunea 3 - Managementul în producție (Din vârf de producție până la depopulare) Managementul femelelor după vârful de producție până la depopulare Obiectiv Obținerea unui număr maxim de ouă fertile incubabile, asigurând persistenţa nivelurilor ridicate de producţie a ouălor după vârful de ouat. Secţiunea 3 Principii Pentru a menţine o performanţă productivă şi după vârful de producţie, femelele trebuie să câştige masă corporală apropiată de cea avută ca obiectiv. Eşecul în controlarea greutăţii corporale duce la depuneri de grăsime după vârful de producţie ceea ce reduce semnificativ producția de ouă, calitatea cojii, fertilitatea femelei şi poate duce la creşterea dimensiunilor oului după vârsta de 40 de săptămâni. Factori de Management după vârful de ouat După vârf, femelele trebuie să câştige masă corporală apropiată de cea avută ca obiectiv. Dacă creşterea în greutate corporală este inadecvată, producţia totală de ouă se va reduce. Dacă creşterea în greutate este prea rapidă, persistența producţiei şi a fertilității va scade după vârful de ouat. Imediat după vârful de producţie, este necesar un maxim de nutrienţi pentru a produce ouă. Aceasta se datorează faptului că masa oului continuă să crească după ce s-a produs o oarecare scădere în rata ouatului. Vârful de ouat are loc de obicei în preajma a 217 zile (31 de săptămâni) şi poate fi definit ca momentul în care nu are loc nicio creştere în producţia zilnică pe o perioadă de 5 zile. La scurt timp după aceasta, în jurul a 231 de zile (săptămâna 32 spre 33), se atinge maximul masei oului. Masa oului = Greutatea medie a oului (g) x Producţia de ouă (% săptămânal) 100 Din momentul vârfului de producţie, creşterea trebuie să continue însă cu o rată săptămânală mai scăzută (vezi Obiectivele de Performanţă pentru Efectivele de Părinţi Ross pentru mai multe informaţii). După ce s-a administrat vârful de furajare şi a avut loc vârful de ouat, vor fi necesare reduceri ale cantității de furaj pentru a obţine obiectivul de greutate corporală şi pentru a limita depunerile de grăsime pe măsură ce producţia de ouă scade. Reducerile de furaj de după vârful de ouat trebuie să aibe loc atunci când producţia zilnică de ouă nu creşte pe o perioadă de 5-7 zile, fiind necesară menținerea persistenței prin controlul creşterii greutăţii corporale la g/ femelă/ săptămână, pentru a controla creşterea greutăţii ouălor şi deci a masei ouălor. 67

68 Managementul ouatului (De la vârf la depopulare) Figura 61: Relaţia dintre creştere, greutate corporală, producţie de ouă, greutatea ouălor, masa ouălor şi vârstă. Vârf de producție % ROSS 308 Producție Vârf masa oului Producția de ouă Masa oului Greutate corporală Vârsta primului ou Creștere Creșterea depozitelor de grăsime Vârsta (zile) Vârf de producție % ROSS 708 termelés % Vârf masa oului Producția de ouă Masa oului Greutate corporală Vârsta primului ou Creștere Creșterea depozitelor de grăsime Vârsta (zile) 68

69 Managementul ouatului (De la vârf la depopulare) Proceduri În determinarea momentului exact al primei reduceri de furaj de după vârful de ouat sunt implicaţi mai mulţi factori. Momentul şi cantitatea de furaj redusă pot fi influenţate de: Greutatea corporală şi modificarea acesteia de la începerea producţiei Producţia zilnică de ouă şi tendinţa acesteia Greutatea zilnică a ouălor şi tendinţa greutăţii ouălor Tendinţa masei ouălor Starea de sănătate a efectivului şi starea penajului Temperatura ambientală Nivelul de energie şi de proteine al furajului Textura fuajului Cantitatea de furaj consumată în vârful de ouat (cantitatea de energie ingerată) Istoricul efectivului (performanţe în tineret şi înainte de vârf) Modificările timpului de furajare Penajul Datorită faptului că există variaţii ale caracteristicilor de mai sus între toate efectivele, programul de reducere a cantităţii de furaj variază şi el pentru fiecare efectiv. Pentru a ajuta administratorul fermei în monitorizarea şi stabilirea unui program adecvat de reducţie a furajului, este esenţial ca următoarele caracteristici să fie măsurate şi înregistrate, iar apoi redate într-un grafic: Greutatea corporală şi schimbările acesteia în raport cu obiectivul de greutate, zilnic (sau săptămânal) (vezi Obiectivele de Performanţă Ross pentru mai multe detalii referitor la obiectivele de greutate corporală). Monitorizarea exactă a greutăţii corporale este critică în perioada de după vârful de producţie (vezi secţiunea despre Monitorizarea Creşterii Părinților de Reproducție Rase Grele). Greutatea ouălor şi schimbările acesteia în raport cu obiectivul (poate fi obţinut din broșura Obiective de Performanţă). Schimbările zilnice în ce priveşte timpul de fuajare. Timpul de furajare este perioada dintre pornirea furajării şi până la consumul total; în vârful de ouat, aceasta durează în mod normal 3-4 ore pentru măciniș, 2-3 ore pentru brizură și 1-2 ore pentru peleți. Dacă durata de furajare este mai mare sau mai mică decât cele indicate, aceasta indică o cantitatea de furaj prea marea, respectiv prea mică. Secţiunea 3 Adiţional, administratorul fermei trebuie să manevreze şi examineze în mod constant păsările pentru a se asigura că sunt într-o condiţie fizică bună (vezi secţiunea despre Verificarea Condiţiei Fizice a Păsăriloe pentru mai multe informaţii). Indicaţii generale pentru reducerile de furaj după vârful de ouat, bazate pe caracteristicile obiectivului de performanţă În condiţii de temperatură moderată şi nivel de performanţă apropiat de obiectiv sau chiar atingându-l, mai jos sunt ilustrate indicații generale privind reducerea cantității de furaj după vârful de ouat. Totuşi, programul de reducere a furajului trebuie bazat pe o supraveghere atentă şi precisă a greutăţii corporale zilnice, a greutăţii zilnice a ouălor şi a timpului de furajare. Efectiv de părinţi Ross 308 Vârstă Efectiv de părinţi Ross 708 Vârstă de la vârf de producție* până la 35 de săptămâni mențineți la nivelul vârfului de furajare de la varf de producție* până la 36 de săptămâni mențineți nivelul de la vârf reducere gradată până la 444kcal/ pasăre/zi 159g/pasăre/zi reducere gradată la 425kcal/ pasăre/zi 152g/pasăre/zi >50 de săptămâni reducere gradată până la 421 kcal ME/ pasăre/ zi 150g/ pasăre/ zi >50 de săptămâni reducere gradată până la 405 kcal ME/ pasăre/ zi 144g/ pasăre/ zi *Vârful de producție este aşteptat în jurul vârstei de 31 de săptămâni. 69

70 Managementul ouatului (De la vârf la depopulare) Vor exista situaţii în care peformanţa efectivului va diferi considerabil faţă de obiectivele de performanţă publicate, iar programul de reducere a furajului va necesita ajustări conform cu acestea. Mai jos sunt prezentate 2 situaţii specifice din teren, care ilustrează strategiile sugerate de reducere a furajului acolo unde performanţa diferă de obiectivul publicat. Efectivele cu performanţă peste obiectivul recomandat Efectivele care performează la nivel superior faţă de obiectivul de performanţă pot fi furajate cu mai puţin furaj şi deci cu mai puţini nutrienţi, iar greutatea corporală şi cea a oului pot începe o reducere sau chiar o cădere bruscă comparativ cu creșterea aşteptată (vezi exemplul din Figura 62). Reducerile excesive de furaj după vârf au un potenţial impact negativ asupra producţiei iar păsările sunt susceptibile de năpârlire şi la manifestarea comportamentului de clocire. Când efectivele au o performanţă peste obiectivul recomandat, reducerile de furaj după vârf trebuie să fie mai mici dar frecvente; este posibil să fie necesar ca furajul administrat în vârf de furajare să fie menţinut pentru mai mult timp, începerea reducerii furajului să fie amânată şi în general o reducere mai mică de furaj începând cu săptămâna 35, până la depopulare. Figura 62: Grafic ilustrând efectele subnutririi unui efectiv a cărui performanţă este peste obiectivul de producţie/ găină cazată. Greutate corporală Greutate corporală standard Greutate corporală actuală Greutate ou standard Greutate ou actuală Producție săpt./ găină cazată standard Producție și greutate ou/ găină cazată Producție săpt./ găină cazată actuală Vârstă (săptămâni) Greutatea zilnică a ouălor, greutatea corporală, producţia şi durata de furajare trebuie monitorizate îndeaproape. Înregistrarea şi monitorizaea greutăţii corporale şi a greutăţii ouălor va oferi, în special, indicii dacă reducerea furajului este efectuată corect. În condiţii normale, o scădere a greutăţii ouălor, urmată de scăderea greutăţii corporale este primul semn că hrănirea nu este corectă şi va precede o scădere a producţiei. În Figura 62, graficul ilustrează un efectiv a cărui performanţă este peste obiectiv, unde informaţia a fost culeasă şi reprezentată săptămânal. În timp ce tendinţele de performanţă generale pot fi monitorizate în acest fel, înregistrările săptămânale nu oferă o detectare destul de timpurie ale posibilelor probleme de performanţă în greutatea ouălor şi cea corporală. Modificări mici, dar importante vor avea loc în câteva zile dacă nutriţia este inadecvată şi este recomandat ca greutatea ouălor şi cea corporală să fie măsurate, înregistrate şi monitorizate zilnic în mod separat, astfel încât orice scădere în greutate să fie detectată rapid şi să se acţioneze în consecinţă. (Figurile 63 şi 64). 70

71 Managementul ouatului (De la vârf la depopulare) Figura 63: Exemplu de efectiv cu performanţă peste obiectivul/ găină cazată, unde greutatea oului scade faţă de obiectivul scontat în mod continuu şi evident pe o perioadă de cel puţin 4 zile Greutate Egg weight ou target standard Greutate Actual daily ou actuală egg weight zilnică 2.19 Egg Greutate weight ou (g) Un A well lot cu performing o performanță flock bună where căruia feed i s-a has been diminuat removed prea too repede quickly cantitatea as indicated de furaj, by a așa fall in cum daily se egg vede weight în scăderea over a greutății period of oului 4 days, pe o perioadă feed needs de 4 to zile, be furajul given trebuie back at dat 260 înapoi days. la 260 de zile Egg weight (oz) Secţiunea Age Vârsta (days) (zile) Figura 64: Exemplu de efectiv cu performanţă peste obiecivul/ găină cazată, unde greutatea corporală scade faţă de obiectivul scontat în mod continuu şi evident Greutate ou standard 3650 Greutate ou actuală zilnică Greutate corporală (g) Un lot cu o performanță bună căruia i s-a diminuat prea repede cantitatea de furaj, furajul trebuie dat înapoi la 260 de zile Vârsta (zile)

72 Managementul ouatului (De la vârf la depopulare) Efectivele cu performanţă sub obiectivul recomandat În cazul efectivelor cu producții sub obiectivele de performanţă recomandate, reducerile de furaj pot fi mai consistente. Cantităţile de furaj în exces vor rezulta în loturi supraponderale şi persistență slabă a producției și greutate crescută a oului (vezi Figura 65). Greutatea zilnică a oului, greutatea corporală, producţia şi durata de furajare trebuie monitorizate îndeaproape pentru a determina dacă reducerea de furaj este îndeplinită corect. În cazul efectivelor cu performanţă sub obiectivul recomandat, reducerea de furaj generală de la momentul vârfului până la depopulare va fi mai mare comparativ cu cea a efectivelor cu performanţă crescută. Reducerile de furaj iniţiale de după vârful de furajare pot fi cuprinse între 2 şi 4 grame sau între 8 şi 11 kcal pe săptămână. Figura 65: Grafic ilustrând un efectiv cu performanţă sub obiectivul de producţie/ găină cazată. Greutate Body corporală weight Egg Body-weight Greutate corporală target standard Actual Greutate body corporală weight actuală Egg Greutate weight ou standard target Actual Greutate egg ou actuală weight Hen-week Producție săpt./ găină % cazată target standard Actual Producție săpt./ hen-week% găină cazată actuală Hen Producție week production și greutate & ou/ egg găină weight cazată Age Vârstă (weeks) (săptămâni) Detectarea timpurie a potenţialelor probleme de performanţă necesită ca greutatea zilnică a ouălor şi cea corporală să fie măsurate, înregistrate şi monitorizate separat. Figurile 66 şi 67 arată cum o examinare zilnică atentă a datelor (faţă de cea săptămânală ilustrată în Figura 65) indică punctul în care a existat o creştere mai mare decât cea preconizată în greutatea ouălor, iar apoi în cea corporală deoarece reducerile de furaj de după vârful de producție au decurs prea lent. Figura 66: Exemplu de efectiv cu performanţă sub obiectivul/găină cazată, unde creşterea în greutatea zilnică a ouălor devine continuă şi evident mai mare decât cea aşteptată, pe o perioadă de cel puţin 4 zile A Un well lot performing cu o performanță flock where bună egg unde weight greutatea is above oului standard este peste 2.33 standard feed removal și o diminuare has been prea too lentă slow a as cantității indicated de by furaj an indicată increase de creșterea in egg greutății weight oului over a pe period o perioadă of 4 days. de 4 Further zile. Trebuie feed 65.0 needs retras in to continuare be removed furaj at 262 la 262 days. de zile Greutate Egg weight ou (g) Egg weight (oz) 61.0 Greutate Egg weight ou target standard 2.15 Greutate Actual daily ou egg actuală weight Vârsta Age (days) (zile) 72

73 Managementul ouatului (De la vârf la depopulare) Figura 67: Exemplu de efectiv cu performanţă sub obiectivul/ găină cazată, unde creşterea zilnică în greutatea corporală devine continuă şi evident mai mare decât cea aşteptată Body Greutate weight corporală target actuală Actual Greutate daily corporală body weight standard Greutate Body weight corporală (g) (g) Un A well lot cu performing performanțe flock bune where unde feed removal retragerea has furajului been too s-a slow. făcut Further prea feed lent. needs to be Următoarea removed at 262 retragere days. de furaj se va face la 262 de zile Body weight (lbs) Secţiunea Vârsta Age (days) (zile) Monitorizarea reducerii cantității de furaj În orice efectiv (cu producţie crescută, medie sau scăzută), după reducerea furajului, răspunsul la această acţiune trebuie monitorizat cu grijă. Dacă producţia, greutatea ouălor sau greutatea corporală scad mai mult decât era aşteptat, reveniţi la nivelul de furaj precedent şi încercaţi să reduceţi din nou cantitatea de furaj 5-7 zile mai târziu (Figurile 68 şi 69). Figura 68: Exemplu de reevaluare a reducerii furajului atunci când greutatea oului scade în mod continuu şi evident mai mult decât era aşteptat, iar cantitatea de furaj trebuie crescută din nou Egg Obiectivul weight de target greutate al ouălor 62.0 Actual Greutatea daily zilnică egg weight efectivă a oului 2.19 Greutatea Egg weight oului (g) (g) Reducere Feed reduced. de furaj Reaplicarea Feed reduction reducerii de re-applied, furaj deoarece as egg greutatea weight is following oului a revenit expected la normal. trend. Feed Întoarcerea restored la nivelul to previous inițial de furajare level, din because cauza scăderii of fallgreutății off oului. in egg weight Egg weight (oz) Age Vârsta (days) (zile) 73

74 Managementul ouatului (De la vârf la depopulare) Figura 69: Exemplu de reevaluare a reducerii furajului atunci când greutatea corporală zilnică scade în mod continuu şi evident mai mult decât era aşteptat, iar cantitatea de furaj trebuie crescută din nou Body Obiectivul weight greutății target corporale Actual Greutate daily zilnică body efectivă weight Greutate Body weight corporală (g) (g) 3600 Feed Reducerea reduced. furajului Body weight (lbs) 3550 Reaplicarea Feed reduction reducerii re-applied, de furaj as body deoarece weight greutatea is following Feed Întoarcerea restored la to nivelul inițial de previous level, because corporală expected trend. a revenit la furajare din cauza scăderii of fall off in body weight. normal. greutății corporale Vârsta(nap) Age (days) Dacă greutatea ouălor sau cea corporală cresc mai mult decât era aşteptat şi se pierde persistența, următoarea reducere de furaj trebuie efectuată mai devreme (Figurile 70 şi 71). Figura 70: Exemplu de reevaluare a reducerii furajului atunci când greutatea ouălor creşte în mod continuu şi evident mai mult decât era aşteptat, iar cantitatea de furaj trebuie scăzută din nou Egg Obiectivul weight greutății target oului Actual Greutatea daily zilnica egg efectivă weight a oului 2.19 Greutatea Egg weight oului (g) (g) 61.0 Feed Reducerea reduced. furajului. Next Devansarea feed reduction scăderii furajului din advanced, cauza creșterii because greutății of oului. increase in egg weight Egg weight (oz) Vârsta Age (days) (zile) 74

75 Managementul ouatului (De la vârf la depopulare) Figura 71: Exemplu de reevaluare a reducerii furajului atunci când greutatea corporală zilnică creşte în mod continuu şi evident mai mult decât era aşteptat, iar cantitatea de furaj trebuie scăzută din nou Body Obiectivul weight greutății target corporale Actual Greutate daily corporală body zilnică weight efectivă Greutate Body weight corporală (g) (g) Reducerea Feed furajului. reduced. Devansarea Next feed reduction scăderii furajului din advanced, cauza because creșterii of greutății corporale increase in body weight Body weight (lbs) Secţiunea Age Vârsta (days) (zile) Reducerile de furaj şi temperatura ambientală Dacă efectivele ating vârful de producție în timpul sezonului cald, cantitatea de furaj trebuie redusă mai devreme şi mai rapid comparativ cu cazurile de condiţii climatice temperate. Totuşi, pe măsură ce temperatura ambientală scade, cantităţile de furaj trebuie revizuite şi ajustate în acord cu aceasta pentru a asigura îndeplinirea nevoilor de energie ale păsărilor. Monitorizaţi durata de furajare pentru a gestiona orice variaţie. PUNCTE CHEIE Monitorizarea şi controlul greutăţii corporale şi a greutăţii ouălor sunt priorităţile principale după vârful de producție. Urmaţi un program de reducere a cantităţii de furaj care să permită păsărilor să câştige în greutate într-un ritm de 15 până la 20 de grame pe săptămână. Acest lucru va ajuta la atingerea profilelor de producţie de ouă, de greutate corporală şi de greutate a ouălor. Eşecul în controlarea greutăţii corporale de la vârful de producţie va reduce persistența producției şi va afecta mărimea ouălor. Monitorizaţi şi înregistraţi zilnic greutatea corporală şi greutatea ouălor şi luaţi deciziile săptămânale legate de furajare bazându-vă pe aceste tendinţe zilnice în raport cu obiectivul. Întreprindeţi schimbări în cantităţile de furaj mai devreme, dacă tendinţele vă indică acest lucru. Efectivele ale căror producţie este peste obiectivul de producţie de ouă pot necesita o cantitate mai mare de furaj. Reducerile de furaj trebuie să fie efectuate în cantităţi mai mici şi mai frecvente. Dacă un efectiv are un vârf de producție slab, reducerea furajului trebuie să fie mai rapidă, pentru a preveni îngrăşarea păsărilor. 75

76 Managementul ouatului (De la vârf la depopulare) Managementul masculilor după vârful de producţie, până la depopulare Obiectiv Menţinerea unei fertilităţi constante. Principii Menţinerea condiţiei şi a hrănirii masculilor şi gestionarea adecvată a numărului masculilor pe perioada ouatului sunt esenţiale pentru asigurarea fertilităţii masculilor după vârful de producție. Proceduri Principiile de gestionare şi procedurile pentru masculi în perioada de după vârf sunt similare celor din perioada anterioară vârfului. Ajustarea cantitatăţii de furaj pentru a obţine o creştere graduală, dar constantă în greutate pe măsură ce masculul îmbătrâneşte este cea mai eficientă metodă de control a greutăţii şi a condiţiei corporale. Astfel persistența fertilităţii poate fi obţinută. Raportul de sexe trebuie deasemenea gestionat şi optimizat. Masculii trebuie cântăriţi frecvent (cel puţin o dată pe săptămână) pentru a vă asigura că acest lucru este îndeplinit. În acelaşi timp, pe măsură ce fiecare mascul este cântărit, aceștia trebuie evaluați pentru a vedea dacă își păstrează condiţia fizică ideală, îmbrăcarea în musculatură şi coloraţia cloacei. Menţinerea acestor caracteristici susţine activitatea de împerechere pe parcursul ciclului de producție al efectivului. Este important ca un eșantion reprezentativ să fie cântărit şi evaluat. Un eșantion prea mic (mai puţin de 10% din populaţie) poate duce în eroare șeful de fermă (pentru mai multe informaţii, consultaţi secţiunea despre Monitorizarea creşterii părinților de reproducție rase grele). Modificările în cantitatea de furaj a masculilor trebuie bazate pe eșantionul evaluat, utilizând atât datele referitoare la greutate, cât şi celelalte informaţii (cum ar fi condiţia corporală şi îmbrăcarea în musculatură). După vârsta de 28 de săptămâni, creşterea săptămânală în greutate a masculilor ar trebui să fie de aproximativ 30 de grame pe săptămână. Atunci când masculii se menţin pe curba de greutate corporală şi presupunând că sistemul de furajare separat pe sexe funcţionează corect, cantitatea de energie după vârful de producție se încadrează în mod normal între 375 şi 425 kcalme /pasăre/ zi; în funcţie de densitatea energetică a furajului, temperatura ambientală şi vârsta păsărilor (consultaţi Obiectivele de performanţă ale efectivelor de părinţi Ross pentru mai multe informaţii). Cantitatea de furaj alocată masculilor trebuie să continue să crească pe parcursul întregului ciclu de viaţă al efectivului. Nu trebuie niciodată scăzută. Începând în jurul vârstei de 30 de săptămâni, masculii necesită în general o uşoară creştere în greutate la fiecare 2 săptămâni pentru a atinge creşterea în greutate corporală dorită, în medie de 30 de grame. Trebuie urmat un program planificat de reducere a raportului de sexe pentru a menţine persistența fertilităţii (vezi secţiunea despre Managementul în ouat). Raportul de sexe optim trebuie menţinute prin eliminarea masculilor conform cu condţia lor fizică (vezi secţiunea despre Evaluarea Condiţiei Fizice a Păsărilor). Efectivele cu pododermatite prezintă împerechere redusă şi fertilitate scăzută. Condiţia aşternutului şi construcţia scăriţelor au un efect major asupra sănătăţii zonei plantare a masculilor şi în cele din urmă, asupra abilităţii de a se împerechea. Dacă aşternutul devine umed, compact sau cu volum inadecvat, trebuie adăugat aşternut adiţional pentru a oferi masculilor (şi femelelor) o zonă confortabilă pe care să calce şi pe care să se împerecheze. PUNCTE CHEIE Nu reduceţi niciodată cantittea de furaj alocată masculilor. Asiguraţi-vă că este cântărit un eșantion reprezentativ. Creşterile cantității de furaj trebuie efectuate în funcţie de greutatea corporală, îmbrăcarea în musculatură şi condiţie fizică pentru a menţine creşterea şi persistența fertilităţii. Menţineţi o cantitate adecvată de aşternut uscat pentru a susţine o bună stare de sănătate a picioarelor. Urmaţi un program planificat de reducere a masculilor. 76

77 Monitorizarea creşterii păsărilor de reproducţie Secţiunea 4 - Monitorizarea creşterii păsărilor de reproducție rase grele Monitorizarea creşterii păsărilor de reproducție Obiectiv Gestionarea dezvoltării păsărilor prin obţinerea unei estimări precise a greutăţii corporale şi a uniformităţii (CV %) fiecărei populaţii de păsări. Principii Cântăriţi păsările cel puţin o dată pe săptămână, printr-o procedură standard, precisă şi consecventă. Obiectivul de greutate-la-vârstă şi uniformitatea efectivului pot fi controlate prin gestionarea cantităţii de furaj şi distribuţia acestuia, astfel încât performanţa să fie maximizată. Metode de măsurare a greutăţii corporale Creşterea şi dezvoltarea efectivului sunt evaluate prin cântărirea unui eșantion reprezentativ de păsări şi prin compararea greutăţii eșantionului cu obiectivul de greutate pentru acea vârstă. Secţiunea 4 Toate sistemele de măsurare necesită calibrare şi trebuie folosite greutăţi standard pentru a verfica cântarele şi acurateţea măsurătorilor. O verficare a calibrării este necesară atât la începutul, cât şi la finalul cântătirii fiecărui eșantion. Există două sisteme de cântărire manual şi electronic. Oricare dintre acestea poate fi folosit cu succes, însă trebuie folosit acelaşi sistem de fiecare dată pentru ca măsurătorile repetate să fie sigure pentru fiecare efectiv în parte. Indiferent de sistemul utilizat, persoanele care manevrează păsările trebuie să lucreze cu calm şi să fie pregătite corespunzător pentru a se îngriji de bunăstarea păsărilor în orice moment. Cântare manuale Există mai multe tipuri de cântare manuale (un exemplu este oferit în Figura 72). Acestea pot fi folosite pentru a cântări păsările cu o precizie de +/ - 20 g şi au o capacitate de până la 5 kg. Cântarele (mecanice sau cu cadran) convenționale necesită păstrarea manuală a evidenţei, precum şi calcularea manuală a datelor. Figura 72: Cântar manual suspendat, pentru cântărirea păsărilor. 77

78 Monitorizarea creşterii păsărilor de reproducţie Cântărirea electronică Cântarele electronice (Figura 73) existente pot înregistra greutatea individuală a păsărilor până la acurateţea unui gram şi pot calcula şi printa statisticile populaţiei (Figura 74) în mod automat: Numărul total de păsări cântărite. Greutatea medie a păsărilor. Deviația standard și limitele acesteia. CV%. Figura 73: Exemplu de cântare electronice pentru cântărirea individuală a păsărilor de până la 7 zile (în stânga), cântare electronice pentru cântărirea individuală a păsărilor după 7 zile (în mijloc) şi cântare platformă unde păsările se cântăresc singure, individual. Figura 74: Exemple de print-uri ale unei cântăriri electronice automate. DATE CURENTE TOTAL PĂSĂRI CÂNTĂRITE: 79 GREUTATE MEDIE: DEVIAȚIE STANDARD: C.V. (%): 10.2 Intervale de greutate Total De la la De la la De la la De la la De la la De la la De la la De la la De la la De la la De la la De la la De la la DATE CURENTE TOTAL PĂSĂRI CÂNTĂRITE: 79 GREUTATE MEDIE: DEVIAȚIE STANDARD: C.V. (%): 10.2 Intervale de greutate Total De la la De la la De la la De la la De la la De la la De la la De la la De la la De la la De la la De la la De la la

79 Monitorizarea creşterii păsărilor de reproducţie Metodologia cântăririi eșantioanelor Păsările trebuie cântărite săptămânal începând de la populare (ziua 0). La vârstele de 0, 7 şi 14 zile, eșantioanele pot fi cântărite în grupuri. După vârsta de 14 zile, cântărirea trebuie făcută individual. La populare (ziua 0), trebuie cântărite cel puţin 3 cutii cu pui pentru fiecare ţarc. Numărul de pui vii din fiecare cutie şi greutatea cutiei trebuie să fie cunoscute pentru a putea calcula cu exactitate greuatea medie a puilor. În plus, se recomandă cântărirea individuală a puilor dintr-o cutie din fiecare țarc la momentul populării pentru a constata calitatea puilor şi pentru a ajuta la determinarea procedurilor inițiale de gestionare a puilor. Începând cu ziua a 7-a, trebuie cântărit un eșantion de minim 2% sau 50 de păsări, în funcţie de care valoare este mai mare, per colonie. La vârstele de 7 şi 14 zile, cântăriţi în grup câte de păsări până când întreagul eșantion (minim 2% sau 50 de păsări) a fost cântărit. Cântărirea în grup permite determinarea greutăţii medii a păsărilor. Compararea greutăţii medii a păsărilor cu obiectivul de greutate facilitează deciziile privind furajarea. Totuşi, pentru determinarea uniformităţii (CV%), păsările trebuie cântărite individual. Înregistrarea greutăţii corporale individuale a păsărilor trebuie efectuată în cel mai scurt timp, în general între vârstele de 14 şi 21 de zile (între 2 şi 3 săptămâni). Un eșantion de minim 2% sau 50 de păsări (care valoare este mai mare) per colonie trebuie capturat folosind cadrele de prindere şi apoi cântărite individual. Toate păsările capturate trebuie cântărite pentru a elimina cântărirea selectivă. În perioada de creştere, dacă o colonie depăşeşte 1000 de păsări, trebuie cântărite 2 eșantioane dintr-un minim de 3 locaţii diferite din cadrul coloniei. În acest fel, eșantioanele vor fi pe cât se poate de reprezentative, iar estimarea greutăţii corporale va avea o acurateţe sporită. Secţiunea 4 Păsările ce urmează a fi cântărite trebuie prinse către mijlocul ţarcului, departe de orice porţi sau pereți ai ţarcului. Cântărirea trebuie finalizată în aceeaşi zi în fiecare săptămână şi la aceeaşi oră(la 4-6 ore după furajare). Proceduri pentru Cântărirea Manuală Atunci când sunt utilizate cântare manuale, greutatea individuală a păsărilor trebuie înregistrată într-un tabel specific (Figurile 75 şi 76) pe măsură ce păsările sunt cântărite. 79

80 Monitorizarea creşterii păsărilor de reproducţie Figura 75: Fişă de înregistrare pentru notarea manuală a măsurării greutăţii corporale pentru Ross 308. Tabel de notare a greutăților corporale FERMA HIBRID HALĂ 2 NR. PĂSĂRI CÂNTĂRITE GREUTATE MEDIE OBIECTIV GREUTATE ȚARC SEX VÂRSTĂ DATĂ Femele Martie % CV g (1.02 lbs) 450 g (0.99 lbs) 10.3 GREUTATE POUNZI GREUTATE GRAME NUMAR DE PASARI CV% = Interval de greutate x 100 Valoarea F. a mediei greutăților Metric Anglo-saxon Greutatea medie a coloniei Interval de greutate corporală CV% = 240x x x x5.03 Detaliile efectivului; Vârstă Greutate medie Nr total de păsări cântărite Intervalul de greutate este definit ca diferența dintre greutatea celei mai grele si celei mai ușoare păsări. Valoarea F. adecvată depinde de dimnesiunea eșantionului. Exemple mai jos: Dimensiunea eșantionului Valoarea F Dimensiunea eșantionului Valoarea F

81 Monitorizarea creşterii păsărilor de reproducţie Figura 76: Fişă de înregistrare pentru notarea manuală a măsurării greutăţii corporale pentru Ross 708. Tabel de notare a greutăților corporale FERMA HIBRID HALĂ 2 NR. PĂSĂRI CÂNTĂRITE GREUTATE MEDIE OBIECTIV GREUTATE ȚARC SEX VÂRSTĂ DATĂ Femele Martie % CV g (1.02 lbs) 400 g (0.88 lbs) 10.3 GREUTATE POUNZI GREUTATE GRAME NUMAR DE PASARI Secţiunea 4 CV% = Interval de greutate x 100 Valoarea F. a mediei greutăților Metric Anglo-saxon Greutatea medie a coloniei Interval de greutate corporală CV% = 240x x x x5.03 Detaliile efectivului; Vârstă Greutate medie Nr total de păsări cântărite Intervalul de greutate este definit ca diferența dintre greutatea celei mai grele si celei mai ușoare păsări. Valoarea F. adecvată depinde de dimnesiunea eșantionului. Exemple mai jos: Dimensiunea eșantionului Valoarea F. Dimensiunea eșantionului Valoarea F

82 Monitorizarea creşterii păsărilor de reproducţie După cântărire, pot fi calculaţi următorii parametrii ai efectivului: Greutatea medie Intervalul de greutate (cea mai mare greutate cea mai mică greutate) Coeficientul de variaţie (CV %) Greutatea corporală medie şi CV% trebuie confruntate într-un grafic al greutăţii corporale în funcţie de vârstă şi comparare cu obiectivul. Un exemplu al unui astfel de grafic este oferit în Figura 77. Variaţia faţă de obiectivele de performanţă va ajuta la determinarea viitoarelor alocări de furaj. Figura 77: Exemplu de grafic pentru greutate corporală şi CV% înregistrate săptămânal şi comparate cu standardele de performanţă. În acest exemplu, greutatea corporală este cea avută ca obiectiv, iar CV% este bun, creşterile de furaj vor fi în conformitate cu recomandările. Părinți de reproducție Ross Program tineret 0-24 săptămâni Femele / Hala 2 / Țarc (6.6) (5.5) 20 Greutate corporală grame (lbs) 2000 (4.4) 1500 (3.3) CV% 1000 (2.2) 500 (1.1) Obiectiv greutate corporală - femele Greutate corporală efectivă - femele CV% Femele Proceduri pentru Cântărirea Electronică Dacă sunt utilizate cântare electronice, statisticile populației (greutate medie, interval de greutate şi CV%) sunt calculate automat şi listate (Figura 74). Ca şi în cazul cântăririi manuale, valorile greutatăţii corporale medii şi ale CV-ului trebuie confruntate într-un grafic de greutate corporală în funcţie de vârstă şi comparate cu obiectivele. Stabilirea variaţiilor faţă de obiectiv va ajuta la determinarea viitoarelor alocări de furaj. Note Asupra Cântăririi Eșantioanelor de Masculi Este important să fie menţinute greutatea corporală şi condiţia fizică ale masculilor după mixarea masculilor cu femelele, însă o monitorizare precisă a greutăţii corporale poate fi ceva mai dificiă în această perioadă. Falsa variaţie în greutate a păsărilor de-a lungul timpului poate fi cauzată de dificultatea în a prinde un eșantion reprezentativ de masculi. Aşadar, este crucial ca un eșantion de dimensiuni considerabile (eșantionanele de masculi trebuie să crească la un minim de 10% din populaţia de la mixare), să fie cântărit în producție din diferite locuri din hală. În cazul în care este amplasat un cântar automat (o platformă de cântărire) în hală, greutăţile corporale ale masculilor tot mai trebuie măsurate manual, utilizând fie cântare manuale, fie electronice. Asta pentru a verifica acurateţea sistemului automat. Dimensiunea eșantionului de masculi în cazul acestor sisteme tinde să fie irelevantă, deoarece pe măsură ce masculii cresc în dimensiuni, devine tot mai puţin probabil ca ei să folosească aceste platforme. Cântărirea manuală (care ar trebui realizată săptămânal de la momentul intrării în ouat, ca o rutină) oferă şi oportunitatea de a verifica în ce condiţie se află masculii din punct de vedere fizic. 82

83 Monitorizarea creşterii păsărilor de reproducţie Note Asupra Cântăririi Eșantioanelor de Femele În cazul în care este amplasat un cântar automat (o platformă de cântărire) şi greutatea femelelor indicată de acestea semnalează o variaţie sau o deviaţie neaşteptată de la obiectiv, un eșantion de păsări trebuie recântărit manual. Dacă variaţia se confirmă, cântarele platformă trebuie recalibrate pentru a verifica dacă ele cântăresc în mod corect. Cântărirea manuală adiţională a femelelor este necesară doar în astfel de situaţii şi nu în mod constant, precum în cazul masculilor. Valori Inconsecvente ale Greutăţii Dacă la cântărirea unui eșantion valorile rezultate sunt inconsecvente faţă de cântăririle precedente sau faţă de creşterile în geutate preconizate, un al doilea eșantion de păsări trebuie cântărit imediat drept verificare înainte de a se lua orice decizie referitoare la cantitatea de furaj oferită. Acest lucru va identifica potenţialele probleme (procedură incorectă de selectare a eșantionului, erori de furajare, erori în adăpare sau boli) care pot necesita rectificări. PUNCTE CHEIE Creşterea şi dezvoltarea unui efectiv sunt constatate şi administrate prin cântărirea unui eșantion reprezentativ de păsări şi compararea cu obiectivul de greutate de la vârsta respectivă. Cântărirea eșantioanelor trebuie începută din ziua 1 şi continuată cel puţin o dată pe săptămână. Păsările trebuie cântărite individual începând cu vârsta de de zile pentru calcularea CV%-ului. Trebuie cântărit un minim de 50 de păsări sau 2% din populaţia de femele (10% din populaţia de masculi), însă toate păsările prinse trebuie cântărite. Cântăriţi păsările la acelaşi moment în fiecare săptămână şi folosiţi acelaşi sistem de cântărire. Acurateţea cântarului trebuie verificată în mod regulat. Înregistraţi şi confruntaţi greutatea corporală şi CV%-ul pe un grafic al greutăţii corporale la vârsta respectivă. Dacă apar incosecvenţe între valorile de la cântărirea mostrei şi cele de la cântărirea precedentă sau cele de creştere în greutate preconizată, cântăriţi imediat un al doilea eșantion. Secţiunea 4 83

84 Monitorizarea creşterii păsărilor de reproducţie Note 84

85 Evaluarea Condiției Fizice a Păsărilor Secțiunea 5 - Evaluarea Condiției Fizice a Păsărilor Evaluarea Condiției Fizice a Păsărilor Obiectiv Asigurarea persistenței fertilității și producției de oua prin menținerea condiției fizice optime a masculilor si femelelor. Principii Evaluarea fizică regulată a păsărilor furnizează informații adiționale ajutătoare cu privire la ajustările necesare în practicile de management pentru asigurarea persistenței performanțelor reproductive. Evaluarea fizică a păsărilor din lot implică monitorizarea mai multor factori [incluzând greutatea corporală, condiția corporală (forma pieptului și gradul de imbracare cu muschi a acestuia) și dezvoltarea scheletică] pentru a se obține o imagine completă a condiției păsării, a sănătății și potențialului reproductiv. Evaluarea Condiției Păsărilor Evaluările condiției păsării (ex. Imbrăcarea cu mușchi, picioare) ar trebui realizate, cel puțin săptămânal, de la momentul populării pănă la depopulare. Aceasta ar trebui să facă parte dintrun protocol de management de rutină ce vor ajuta la formarea bunelor tehnici de îngrijire în rândul personalului. Din aceste evaluări regulate, se va dezvolta cunoașterea aspectului fizic al păsărilor la fiecare moment dat al dezvoltării lor. Acest fapt va sprijini deciziile de management și vor ajuta la indentificarea și rezolvarea problemelor de sănătate. Există două oportunități de evaluare a lotului atunci când păsările sunt cântărite, sau când se realizează plimbări prin hală. Secţiunea 5 Este importantă menținerea condiției optime a lotului pe tot parcursul vieții acestuia. Trebuie recunoscut faptul că optimul va varia ușor în diferite momente în timpul ciclului de producție, depinzând de exemplu de momentul atingerii maturității sexuale, fie că se atinge în vârful curbei de producție sau după acesta. În orice moment, o condiție corporală neadecvată (îmbrăcare precară în musculatură sau pasăre slabă) sau excesivă (supra îmbrăcare în musculatură sau pasăre supraponderală) va avea un impact negativ asupra performanțelor lotului și ar trebui evitate. O atenție deosebită trebuie acordată condiției păsărilor: În perioada dinaintea și până la inceputul producției de ouă (vârsta săptămâni) pentru femele. În perioada de ouat când se urmează un plan de reducere a numărului de maculi. Cântărirea oferă oportunitatea ideală de evaluare a condiției fizice a păsărilor. O regulă generală, se cântăresc un minim de 50 de păsări sau 2% din populație pentru femele și minim 10% din populație pentru maculi (pentru mai multe informații consultați secțiunea Monitorizarea Greutății Reproducătorilor). Condiția fizică trebuie evaluată periodic și înregistrată pentru toate păsările din eșantionul pentru cântărire. În plus, o bună practică de management poate fi trecera printre păsări cel puțin o dată pe săptămână, prinderea câtorva păsări și evaluarea condiției lor fizice. Orientativ, ar trebui prinse și evaluate la întâmplare un minim de de femele și 15 masculi. 85

86 Evaluarea Condiției Fizice a Păsărilor PUNCTE CHEIE Evaluările regulate ale condinției fizice ar trebui realizate pe tot parcursul vieții lotului. Utilizarea unei evaluări fizice combinate va furniza indicii legate de condiția păsării și vor faciliata luarea unor decizii bune de management (alocare de furaj și implementarea planurilor de reducere a numărului de maculi). Pentru determinarea condiției generale a lotului, un eșantion reprezentativ de păsări ar trebui evaluat săptămânal în timpul cântarului, dar și alți indivizi trebuie evaluați individual. O practică bună este trecerea printre păsări și evaluarea fizică a indivizilor prinși. Evaluarea Condiției Masculilor Masculii cu o condiție fizică bună vor avea și o fertilitate bună. Realizând evaluări fizice periodic pe parcursul vieții lotului, va asigura atingerea unei fertilități optime. Orice manipulare făcută de personalul fermei trebuie realizată cu atenție și după o pregătire adecvată. Tineret În timpul perioadei de tineret, este important ca păsările să atingă greutatea standard și lotul să fie uniform în dezvoltare. Dimensiunea scheletului și lungimea tibiei pot fi indicatori vizuali utili în compararea dezvoltării masculilor fiind și instrumente de management ajutători. Până la vârsta de 63 de zile (9 săptămâni) există o corelare pozitivă între greutatea corporală, dimensiunea scheletului și lungimea tibiei (Figura 78). În general, păsările care ating greutatea corporală recomandată în perioada de tineret vor manifesta și o dezvoltare uniformă a tibiei și a scheletului. Observând păsările în timpul furajării, de-a lungul jgheabului de furajare și/sau la liniile de adăpare, și determinând variația lungimii oferă oportunitatea de a vedea dacă există o variabilitate ridicată în cadrul populației (fapt ce sugerează neuniformitatea), motivul acestei variabilități trebuie investigat (ex. Furaj distribuit neuniform, spațiu de furajare insuficient, probleme de sănătate). Figura 78: Lungimea tibiei la masculi. Masculul din stânga prezintă o dezvoltare mai slabă a lungimii și diamentrului tibiilor. 86

87 Evaluarea Condiției Fizice a Păsărilor Păsările care vor urma greutatea corporală recomandată în perioada de tineret ar trebui să obțină o condiție corporală acceptabilă și în producție. Monitorizarea regulată a îmbrăcării cu musculatură a masculilor în conjuncție cu cântărirea, pot furniza indicații mai precise cu privire la condiția corporală generală, și va ajuta la stabilirea unei strategii adecvate de furajare. Pentru atingerea acestui scop, masculii ar trebui examinați regulat (cel puțin săptămânal în timpul cântăririi) de la momentul populării, cu o atenție deosebită în perioada cuprinsă între 15 săptămâni de viață și începutul producției, în vederea atingerii maturității sexuale. De asemenea sănătatea, vigurozitatea și activitatea generală sunt importante. Ouat Evaluare fizică a masculilor ca și parte a planului de reducerea a raportului de sexe Un program planificat al reducerii raportului de sexe (Tabel 16) ar trebui urmat pentru o fertilitate persistentă. Un raport de sexe optim este menținut prin eliminarea masculilor, cu condiție fizică precară sau inactivi din lot. Tabel 16: Ghid al raportului de sexe pe măsura avansării în vârstă. Zile Săptămâni Număr masculi de bună calitate/100 Femele la depopulare 50 la depopulare Evaluarea masculilor pentru managementul raportului de sexe, trebuie realizat în mod curent în timpul cântăririi săptămânale, dar poate fi realizată și individual în timpul plimbărilor prin hală. Secţiunea 5 Evaluarea fizică a masculilor trebuie să fie cuprinzătoare și să includă: Activitate și grad de alterare Condiție corporală (musculatură) forma și tonusul musculaturii pieptului. Picioare trebuie să fie drepte fără degete curbe, iar zona plantară trebuie să fie nevătămată. Capul masculii trebuie să prezinte uniform o creastă rotundă, bărbițe si zona ochilor de culoare roșu intens. Ciocurile trebuie să fie uniforme. Penajul un mascul de bună calitate va pierde parțial penele în special în zona umerilor și a coapselor. Cloacă ar trebui puțin îmbrăcată cu pene, largă, umedă si intens colorată (roșu). Greutate corporală conform standardelor. Activitate și grad de alterare Lotul trebuie urmărit pentru observarea activității de împerechere, furajare, odihnă și distribuția masculilor în hală pe parcursul zilei și imediat după stingerea luminilor. Masculii trebuie să fie activi și vigilenți, uniform distribuiți pe zona de așternut, mare parte a perioadei de lumină (Figura 79). Nu ar trebui să se aglomereze pe paturi sau să se ascundă sub echipamente. Masculii ce nu îndeplinesc condițiile de mai sus vor fi eliminați. Dacă activitatea de împerechere este mai puțin intensă decât cea preconizată, trebuie investigată cauza (ex. condiție precară a masculilor, nesincronizare între sexe a maturității sexuale, acces necorespunzător la furaj și alocare de furaj pentru masculi). 87

88 Evaluarea Condiției Fizice a Păsărilor Figura 79: Bună distribuție a masculilor vigilenți în lot. Monitorizarea condiției fizice (forma pieptului și musculatura) a masculilor Forma pieptului sau gradul de îmbrăcare cu mușchi este un bun indicator al condiției păsării și în particular a condiției masculilor. Păsările cu o musculatură supra- sau sub-dezvoltată vor întâmpina probleme de împerechere și fertilitate la un moment dat. Tradițional, greutatea corporală a fost principalul factor decizional în managementul masculilor de reproducție, dar utilizarea doar a acestui parametru poate fi greșită. De exemplu, putem avea doua păsări de aceiași greutate și vârstă, dar diferite din punct de vedere al condiției și aspectului fizic (una poate avea scheletul mai mic sau mai mare, și poate fi mai grasă sau mai slabă - Figura 80), astfel de păsări vor necesita management diferențiat, mai precis furajare diferită și sincronizare, pentru atingerea unei fertilități satisfăcătoare. Figura 80: Exemplul a 2 masculi adulți, de aceiași greutate și vârstă, dar condiție fizică diferită. Pasărea din stânga este mai scundă și grasă, cea din dreapta mai înaltă și suplă. Este importantă observarea și conștientizarea condiției masculilor pe tot parcursul vieții acestora. Atingerea condiției optime, menținerea ei și asigurarea nedeteriorării sunt cheia performanței masculilor. Atenție deosebită este recomandată: La inceputul activității sexuale fizice, pentru asigurarea unei fertilități și productivități maxime. După vârful de producție, pentru asigurarea persistenței fertilității. 88

89 Evaluarea Condiției Fizice a Păsărilor Sistemul de notare a condiției fizice Condiția fizică (îmbrăcarea cu muschi) ar trebui evaluată pe o scară de la 1 la 3. O notă de 1 denotă slabă îmbrăcare cu muschi, 2 - îmbrăcare ideală, și 3 supra-îmbrăcare. Diferențele dintre cele 3 note sunt ilustrate în Figura 82. Imaginile din Figura 82 au fost realizate utilizând CT (Computer Tomograf) cu raze x (Figura 81), ce permite vizualizarea integrală a păsării. Figura 81: CT furnizează imagistica utilizată în realizarea sistemului de notare a condiției fizice (îmbrăcarea în musculatură). Figura 82: Imagini CT ce sugerează condiția fizică a păsărilor în sistemul de notare. Aceste imagini figurează masculi de 40 de săptămâni. Cele 3 imagini de sus ilustrează păsări întregi (liniile punctate indică zona secțiunii transversale). Cele 3 imagini de jos arată secțiunea transversală internă a pieptului. Nota 1 Nota 2 Nota 3 Secţiunea 5 Mușchi piept Stern Stern Mușchi piept Cavitate abdominală Mușchi Grăsime Os Forma pieptului Formă V Formă U îngust Formă U larg Os sternal Proeminent și ușor de simțit la palpare. Mai puțin proeminent și neted la atingere Nu este evident, uneori se poate observa o escavație la extreme. Mușchi pectoral Mușchi pectoral mic (volum și adâncime), forma se va simți concav. Tonus muscular slab. Îmbrăcare cu mușchi bună, convex sau rotunjit la palpare. Ton muscular ferm. Îmbrăcare cu mușchi excesivă cu volum mare și adâncime. Ton muscular ferm. 89

90 Evaluarea Condiției Fizice a Păsărilor Procedura evaluării condiției fizice (forma și musculatura pieptului) Forma pieptului și musculatura acestuia ar trebui verificate cel puțin o dată pe săptămână în timpul cântăririi. Ar trebui evaluate toate păsările din eșantionul cântărit. Pentru evaluarea îmbrăcării cu mușchi, duceți mâna de-a lungul pieptului (deasupra sternului), simțind forma, volumul și tonusul mușchiului pectoral (Figura 83). Pentru fiecare pasăre trebuie acordată o notă (1, 2 sau 3) pentru forma și cantitatea de piept. Notele ar trebui înregistrate, iar pe baza acestor note trebuie determinată media săptămânală a lotului. Trebuie monitorizată și tendința lotului în timp. Figura 83: Evaluarea condiției masculilor. În timp ce se ține pasărea de ambele picioare, mâna va trece peste osul sternal și se va determina proeminența osului sternal, cantitatea, forma și fermitatea pieptului pe ambele părți ale sternului. Masculul din imagine are 26 de săptămâni de viață și osul sternal ar trebui să fie simțit ușor (dar nu proeminent). Pieptul trebuie să fie ferm și rotunjit la atingere pe ambele părți ale sternului (condiție de nota 2). Pentru o argumentație corectă în deciziile de management, pe lângă greutatea corporală și uniformitate trebuie luate în considerare și notele pentru condiția fizică. Un exemplu de cum poate fi luată în considerare evaluarea condiției fizice în Tabelul

91 Evaluarea Condiției Fizice a Păsărilor Tabel 17: Exemplu de utilizare a condiției fizice corelată cu greutatea corporală în determinarea strategiilor de management. Vârstă lot Greutate corporală medie Medie notă condiție săptămâna 38* Medie notă condiție săptămâna 39* Medie notă condiție săptămâna 40* Strategie de management Eșantion 1 40 săpt. Pe curbă Eșantion 2 40 săpt. Pe curbă Eșantion 3 40 săpt. 200 g sub curbă Greutate corporală pe curbă, condiție bună. Creștere recomandată a cantității de furaj. Greutate corporală pe curbă, dar condiție în declin. De luat în considerare o alocare de furaj mai mare decât cea recomandată și investigarea cauzei declinului condiției. Greutate corporală sub standard, notă condiție scăzută (păsări slabe). Verificarea corectitudinii notei pentru condiție. Dacă se confirmă, alocați o cantitate suplimentară de furaj, verificați volumele de furaj, uniformitatea distribuirii furajului și eficiența furajării separate pe sexe. Secţiunea 5 Eșantion 4 40 săpt. 200 g peste curbă Greutate corporală peste standard, notă condiție mare (păsări supraponderale). Verificați distribuția furajului și systemul de furajare separată pe sexe. Furaj pentru menținerea greutații corporalet. * Nota medie pentru condiție corespunde eșantionului de masculi cântăriți. Nota pentru condiția fizică va diferi ușor între indivizi. Ideal, notarea ar trebui realizată de aceiași persoană în fiecare săptămână. Atunci când media notei pentru condiția masculilor din lot va fi 2, nota individuală optimă pentru condiție va varia ușor în jurul valorii ideale. PUNCTE CHEIE Condiția fizică (musculatura) ar trebui evaluată cel puțin săptămânal în timpul cântăririi. Ar trebui evaluată condiția tututror păsăsrilor cântarite și acordate note 1, 2 sau 3 (1 fiind slab, 2 fiind ideal și 3 fiind excesiv îmbrăcat în musculatură). Notele pentru condiție ar trebui înregistrate și calculată media lotului. De asemenea, ar trebui monitorizatpă evoluția în timp a lotului. Utilizați condiția fizcă în determinarea startegiilor de alocare a furajului și luarea deciziilor de management, alături de greutatea corporală și uniformitate. 91

92 Evaluarea Condiției Fizice a Păsărilor Picioare Pentru menținerea unui nivel ridicat al fertilității, masculii trebuie să prezinte picioare și zone plantare corespunzătoare (Figura 84). Picioarele trebuie să fie drepte fără degete curbe. Talpa trebuie să fie curată și lipsită de leziuni. Zgârieturile și crăpăturile de pe picioare pot duce la infecții și disconfort, care la rândul lor vor afecta bunăstarea și activitatea de împerechere. Masculii cu o condiție precară a picioarelor ar trebui eliminați din lot. Figura 84: Picioare sănătoase la masculi. Cap Masculii cu o condiție bună și activi vor avea creasta, bărbițele și zonele ochilor uniform colorate în roșu intens (Figura 85). În condiții normale, fața unui mascul sănătos, cu o condiție bună, se va înrosi plecând progresiv dinspre față către ochi. În schimb, fața unui mascul fără condiție va pierde culoare dinspre zona ochilor către față. Masculii fără o colorație a feței nu vor avea activitate de împerechere și ar trebui propuși pentru excludere. Figura 85: Un mascul sănătos și activ are fața și creasta roșie (stânga), un mascul cu condiție mai slabă nu va avea fața colorată (dreapta). 92

93 Evaluarea Condiției Fizice a Păsărilor Penajul În producție, masculii de bună calitate și activi vor pierde parte din pene, în special în zona umerilor, coapselor, pieptului și cozii (Figura 86). În general masculii bine îmbrăcați cu pene au o activitate de împerechere slabă și trebuie propuși pentru îndepărtarea din lot. Figur 86: Un mascul activ cu pene pierdute (stânga), mascul inactiv cu penaj intact (dreapta). Condiție cloacei În timpul cântăririi săptămânale, ar trebui verificată și condiția cloacei. Verificarea intensității culorii și umezeala cloacei (Figura 87) este un instrument ajutător de evaluare a condiției masculilor și a activității lor de împerechere. Masculii sănătoși, cu o condiție bună și activi vor prezenta o cloacă roșie. Cloaca va fi umedă și parte din penele din jurul acesteia se vor pierde. Cloaca masculilor inactivi va avea o culoare ștearsă. Cloaca va fi mică și uscată, iar penele din jurul acesteia vor fi intacte. Scopul este menținerea unei colorații intense uniforme în lot. Figur 87: Variație de culoare utilizată pentru indicarea intensității activității sexuale a masculilor. Cloaca din stânga aparține unui mascul activ, fiind roșie, umedă și cu penaj uzat. Cloaca din stânga este palidă, restrânsă, uscată fără semne de degradare ale penajului. Secţiunea 5 PUNCTE CHEIE În timpul ouatului, trebuie urmat un plan de reducere al numărului de masculi pentru menținerea unui nivel optim al fertilității. Decizia eliminării masculilor din lot trebuie să se bazeze pe o evaluare generală a condiției fizice a acestora. Atributele ce trebuie evaluate includ: Greutatea corporală. Condiția fizică. Picioare. Culoarea feței. Condiția cloacei. Vigilență și activitate. 93

94 Evaluarea Condiției Fizice a Păsărilor Evaluare condiției femelelor Eșantionul de femele cântărit săptămânal oferă oportunitatea ideală pentru evaluarea condiției fizice. Ca și în cazul masculilor, se rocomandă prinderea și evaluarea individuală a femelor în timpul plimbărilor prin hală. Persoana care face aceste manipulări trebuie să fie corespunzător instruită, atentă și delicată. Perioada de tineret În perioada de tineret, evaluarea fizică a păsărilor este realizată în principal pe baza greutății corporale și dimensiunea scheletului (marimea scheletului și lungimea tibiilor). Este importantă și evaluarea gradului de îmbrăcare în musculatură, starea de sănătate, vigilența și activitatea. Variația dimensiunii scheletului în populația de femele va furniza un indicator al slabei uniformități (determinarea CV% -ului ar trebui să confirme acest fapt). Când apare problema slabei unifomități, trebuie identificată cauza/cauzele (ex. slaba distribuție a furajului, spațiu de furajare insuficient, boli). Ouat În perioada ouatului, principalii factori decizionali în stabiliarea alocărilor de furaj sunt greutatea corporală, producția de ouă și greutatea oului. Monitorizarea deschiderii oaselor pelvine, îmbrăcarea cu mușchi și dezvoltarea depozitelor de grăsime vor furniza informații utile. Deschiderea oaselor pelvine Măsurarea distanței dintre oasele pelvine ajută la determinarea gradului de dezvoltare a maturității sexuale la păsările în creștere și a momentului începerii ouatului. În condiții normale, distanța dintre oasele pelvine va crește progresiv pe măsura înaintării în vârstă, până în momentul începerii ouatului când va fi maximă (Tabel 18). Dacă distanța dintre oasele pelvine nu evoluează conform Tabelului 18 (distanța este sub 1 ½ degete la vârsta stimulării luminoase) sau dacă există o mare varietate a distanțelor în lot, atunci stimularea luminoasă ar trebui întârziată. Tabel 18: Modificarea distanței dintre oasele pelvine. Vârstă Distanță dintre oase pelvine de zile Închis 119 de zile Un deget 21 de zile înaintea primului ou 1½ degete 10 zile înaintea primului ou 2-2½ degete Momentul ouatului 3 degete Distanța dintre oasele pelvine trebuie monitorizată regulat începând cu vârsta de săptămâni ( de zile) până la momentul ouatului (Figura 88). Ideal, acest lucru ar trebui realizat la fiecare trecere prin hală a personalului, dar cel puțin o dată pe săptămână. Termenul de deget este relaiv și variază de la peroană la persoană. Ideal, aceiași persoană ar trebui să facă această determinare săptămânal. Ca și regulă generală, păsările la momentul începerii ouatului au distanța dintre oasele pelvine de aproximativ 3 degete (sau aproximativ 5-6 cm). 94

95 Evaluarea Condiției Fizice a Păsărilor Figura 88: Evaluarea distanței dintre oasele pelvine la femele. Monitorizarea condiției fizice la femele În general, un lot uniform care atinge profilul greutății corporale standard în perioada de tineret va dobândi și o condiție fizică acceptabilă. Este importantă evitarea sub- sau supra- îmbrăcarea în musculatură. Indiferent de vârstă, femelele substanțial supra-îmbrăcate în musculatură vor fi probabil mai grele și vor avea depozite crescute de grăsime, în timp ce păsările slab îmbrăcate în musculatură vor fi probabil slabe și din punct de vedere al condiției. Ambele situații vor avea impact asupra performanțelor de reproducție. Ca și în cazul masculilor, un eșantion de femele trebuie verificat frecvent (cel puțin săptămânal), stabilindu-se condiția fizică (îmbrăcare în musculatură), determinare ce va ajuta la menținerea lotului într-o stare optimă reproductivă. Secţiunea 5 Ar trebui utilizat același sistem de notare ca cel de la masculi (Figura 89). Insă, modul de interpretare a rezultatelor și uitilizarea lor este diferită, deoarece forma corpului femelei diferă de cea a masculului și nu este recomandată îndepărtarea păsărilor din lot pe baza acestei determinări. Pentru femele, este critică atingerea greutății corporale standard și alocarea furajului în corelare cu producția de ouă și greutatea oului. Evaluarea îmbrăcării cu mușchi a femelelor este un instrument de suport (nu decisiv, ca în cazul masculilor în timpul producției). În perioada de tineret, un management corespunzător al lotului ar trebui să diminueze incidența păsăsrilor cu note 1 (slab) și 3 (supra îmbrăcate în musculatură) în lot. În perioada ouatului, este de preferat ca nota medie a lotului să se situeze între 2.0 și 2.5, iar incidența păsărilor cu nota 1 să fie minimă deoarece păsările slabe vor produce mai puține ouă. Însă, păsările cu o condiție fizică de nota 3 pot atinge performanțe reproductive satisfăcătoare în ciuda musculaturii excesive. 95

96 Evaluarea Condiției Fizice a Păsărilor Figura 89: Imagini CT ilustrează sistemul de notare pentru condiția fizică. Sunt prezentate femele în vârstă de 40 de săptămâni. Imaginile de sus sugerează păsări întregi (liniile punctate indică locul unde s-au realizat imaginile pe secțiune). Cele 3 imagini de mai jos ilustrează secțiunile transversale prin piept. Nota 1 Nota 2 Nota 3 Zonă depozite de grăsime Mușchi piept Stern Stern Mușchi piept Cavitate abdominală Mușchi Grăsime Os Depozitul de grăsime abdominal În ouat, monitorizarea depozitului de grăsime (Figura 90) este un alt instrument de suport al managementului, ce ajută la evaluarea globală mai bună a condiției păsării. Figura 90: Evaluarea depozitului de grăsime la femela de reproducție rase grele. În vederea acestui lucru, palpați ușor zona de sub cloacă cu degetele apropiate și palma adâncită. După vârful de producție, depozitul de grăsime nu ar trebui să depășească nivelul recomandat. 96

97 Evaluarea Condiției Fizice a Păsărilor Depozitul de grăsime este mic la femelele slab îmbrăcate cu mușchi înaintea începerii ouatului. O dezvoltare semnificativă a depozitului de grăsime se produce în general după atingerea maturității sexuale, maximul acestui depozit fiind atins la aproximativ 2 săptămâni înaintea vârfului de ouat. Depozitul de grăsime poate deveni rezerva de energie în susținerea perioadei de producție maximă, dar orice exces de grăsime, mai precis după vârf, va fi determinant pentru persistența producției de ouă, fertilitate, eclozionabilitate și poate să reducă viabilitatea. Există o corelare pozitivă între greutatea corporală și dezvoltarea depozitului de grăsime, deci păsările mai grele vor avea și depozite mai mari de grăsime (Figura 91). Figura 91: Corelarea depozitului de grăsime cu greutatea corporală. Imaginile arată o secțiune longitudinală (cloaca în stânga, capul [nu apare] în dreapta) a 3 femele. Păsările au avut vârsta de 40 de săptămâni. Femela din stânga pierde condiția, greutatea ei fiind sub curba standard și cu puțină grăsime. Producția de ouă a unei astfel de păsări probabil se va reduce sau chiar va înceta. Pasărea din dreapta prezintă o acumulare mare de grăsime în jurul organelor interne. Nivelul și persistența ouatului probabil se va reduce la acestă pasăre. Creșterea depozitului de grăsime Stern Mușchi piept Cavitate abdominală Ou Greutate vie Diferențe față de standard Greutatea depozitului de grăsime 3314 g 3666 g 3747 g -336 g +16 g +97 g 42 g 71 g 104 g Mușchi Grăsime Os Secţiunea 5 Ponderea depozitului de grăsime din totalul greutății vii 1.3% 1.9% 2.8% De la începutul ouatului, femelele trebuie verificate periodic (cel puțin săptămânal) în vederea stabilirii evoluției depozitului de grăsime. Depozitul de grăsime variază de la pasăre la pasăre Obiectivul după vârful de ouat este de a menține femelele la greutatea maturității fizice, dar fără a permite dezvoltarea depozitelor de grăsime excesive. Ca și reper, volumul maxim al depozitului de grăsime nu trebuie să fie mai mare decât mâna adâncită a unui om obișnuit sau un ou mare (aproximativ 8-10 cm). PUNCTE CHEIE Pe tot parcursul vieții lotului, femelele trebuie evaluate regulat în vederea stabilirii condiției fizice (îmbrăcarea în musculatură) Utilizând evaluări fizice combinate (greutate corporală, îmbrăcare, depozit de grăsime și distanța dintre oasele pelvine) se vor obține indicii cu privire la condiția generală a păsărilor, pe care se vor putea baza deciziile corespunzătoare de management. 97

98 Evaluarea Condiției Fizice a Păsărilor Note 98

99 Îngrijirea colectării ouălor Secțiunea 6 Îngrijirea Ouălor Incubabile în Fermă Îngrijirea Ouălor Incubabile Obiectiv Păstrarea embrionului și a conținutului oului în cele mai bune condiții posibile pentru o bună eclozionabilitate și calitate a puilor. Principii Pentru o bună eclozionabilitate ouăle trebuie păstrate în condiții de curățenie, la o temperatură și umiditate corectă. Pentru obținerea acestui lucru, trebuie stabilite proceduri clare de colectare, dezinfecție, răcire, depozitare și incubare a ouălor. Fiecare procedeu trebuie realizat fără compromiterea dezvoltării embrionare. De ce trebuie îngrijite ouăle incubabile? Fecundația are loc în partea superioară a oviductului în scurt timp după ce gălbenușul este eliberat din ovar. Apoi gălbenușul trece prin oviduct (Figura 92). Pe măsura trecerii, se depun straturile superioare ale oului și discul germinativ fertilizat va crește. La momentul depunerii, oul conține un disc germinativ ce a crescut deja de 24 de ore timp în care în jurul lui s-a format oul (Figura 93). Figura 92: ovarului, oviductului, și a principalelor evenimete. Ovar Foliculi Oviduct Secţiunea 6 Infundibulum Ovarul este captat de Infundibul la ovulație. Fertilizarea se produce în 15 minute. (Durata șederii: min) Magnum Istm Sinteza și depozitarea Albușului. (Durata: 2-3 ore) Sinteza membranelor cojii oului. (Durata: 2-3 ore) Uter Sinteza cojii oului. (Durata: ore) Vagin Depozit spermatozoizi. Cloaca Deschidere Colon După ce oul este depus trebuie răcit pentru a se stopa orice evoluție, până când oul va fi introdus în incubator. Îngrijirea oferită oului de incubație trebuie să întâmpine nevoile acestui minuscul embrion latent, dar viu. Componentele ce înconjoară embrionul trebuie menținute într-o condiție bună. Temperaturile de depozitare fluctuante pot porni și opri dezvoltarea discului germinativ fapt ce va duce la reducerea eclozionabilității. (Însă, studiile recente au arătat că poate fi un beneficiu incubarea ouălor depozitate mai mult de o săptămână la temperatura de incubație pentru scurte perioade de timp pe parcursul stocării). 99

100 Îngrijirea colectării ouălor Sistemul propriu de protecție al oului Oul deține o protecție multistratificată împotriva contaminării microbiene (Figura 93). Cuticula, coaja, membranele cojii și unele proteine din albuș se comportă ca și bariere fizice sau chimice pentru a preveni accesul și dezvoltarea microbilor în conținutul oului. Figura 93: Structura internă a unui ou fertil la momentul depunerii. Membrane Camera aer Membrana internă a cojii Membrana externă a cojii Coaja Strat mamilar Strat spongios Pori Cuticulă Albuș Strat șalazifer Albuș dens Albuș fluid Șalază Gălbenuș Disc germinativ Memebrana vitelina Coaja oului are o structură poroasă. Porii trec de la suprafață cojii direct prin coajă (Figura 94). Acești pori permit pătrunderea oxigenului în ou și eliminarea apei și a CO 2 în timpul dezvoltării embrionare. Figura 94: Secțiune transversală ilustrând structura cojii oului. Cuticula 100

101 Îngrijirea colectării ouălor Intrarea în pori de la suprafața cojii oului este protejată de cuticulă. Cuticula este un inveliș fin proteic ce permite circulația gazelor, dar nu și a microorganismelor. Aceasta va oferi parte din protecția conținutului oului. Însă, cuticula are un punct slab, Imediat după depunerea oului ea nu este încă complet frormată (din acest motiv suprafața oului este umedă și are o structură spongioasă). Cuticula se solidifică în 2-3 minute după depunere, făcând suprafața catifelată la atingere. Până la finalizarea acestui proces, cuticula poate fi penetrată ușor de microbi în drumul lor sper conținutul oului (Figure 95). Figure 95: Exemplu de penetrarea bacteriană, care se poate produce imediat după depunerea oului prin porii cojii murdare. Fotografia ilustrează partea internă a cojii unui ou murdar. Conținutul oului a fost îndepartat printr-o gaură în partea ascuțită, înlocuit cu un mediu de cultură și incubat. Coloniile bacteriene sunt vizibile în roșu. Înțelegerea structurii cojii oului ajută la explicarea motivului pentru care unele măsuri de curățare a ouălor pot să agraveze și mai mult problemele de contaminare. De exemplu, când ouăle ușor murdare sunt șterse, parte din praful rezultat va intra în pori, blocându-i și în consecință limitând accesul oxigenului necesar dezoltării embrionare. Problemele de contaminare pot fi agravate și atunci când ouăle sunt umede, oricare ar fi motivul pentru aceasta. Lichidele vor pătrunde ușor prin pori transportând cu ele bacteriile de pe suprafata cojii. Acest lucru se întâmplă mai ales atunci când conținutul oului se răcește. Răcirea creează un vacuum parțial în interiorul cojii, ce va aspira lichidul (cu microbi) de pe suprafața cojii prin pori, și din acest motiv condensul de pe coaja ouălor cauzează numeroase probleme. Secţiunea 6 PUNCTE CHEIE Ouăle trebuie menținute curate între momentul ouatului și ambalare. Metodele de îndepărtare a murdăriei de pe suprafață trebuie să fie delicate pentru a se evita distrugerea cuticulei sau blocarea porilor din coajă. Trebuie evitată formarea condensului pe suprafața ouălor deoarece acesta duce la probleme de contaminare. 101

102 Îngrijirea colectării ouălor Cele mai bune practici de îngrijire a ouălor de incubație Colectarea ouălor Luați măsurile necesare pentru a minimiza numărul de ouă pe așternut (vezi secțiunea Managementul la intrarea în ouat). Păstrați curate cuibarele și benzile de colectare. Colectați ouăle din cuibare de cel puțin 4 ori pe zi, ajustând timpii de colectare în așa fel încât o colectare să nu cuprindă mai mult de 30% din numărul total de ouă (mai multe ouă vor crește incidența ouălor murdare sau crăpate). Majoritatea ouălor vor fi produse dimineața, iar intervalele de colectarea trebuie ajustate în conformitate. Cuibarele și banda de colectare trebuie golite la finalul zilei pentru a se evita lasarea ouălor pe instalații peste noapte. Strângeți separat ouăle de pe așternut cât mai des posibil (mai des decât cele din cuibare) și păstrați-le separat de restul ouălor, astfel stația de incubație va administra diferit riscul aferent acestor ouă. Monitorizați numărul de ouă murdare și de pe așternut, și ajustați factorii de management în vederea diminuării numărului lor (vezi secțiunea Managementul la intrarea în ouat). Ambalarea și selecția ouălor Selectați și ambalați ouăle imediat după colectare. Respingeți ouăle mici (stabilirea greutății minime este o decizie economică), crăpate sau deteriorate, pe cele deformate vizibil, duble, cu coaja moale și pe cele care sunt acoperite cu murdărie mai mult de 25% din suprafața lor. Înregistrați numerele pentru fiecare categorie și monitorizați evoluțiile. Evitați metodele umede de dezinfecție a ouălor fumigarea cu formaldehidă este mai bună. Dacă ouăle sunt umezite, lăsați-le să se usuce înainte de fumigare sau depozitare în camere reci. Imediat după ce ouăle sunt așezate pe site, așezați-le pe cărucioare în camera de depozitare. Cărucioarele trebuie umplute de jos în sus, acest lucru va împiedica reîncălzirea ouălor deja răcite (Figura 96). Odată introdus în camera răcită de stocare, un cărucior umplut nu va mai fi scos dacă există cărucioare parțial umplute, acestea vor fi umplute prin ducera sitelor în depozit și nu prin scoaterea căruciorului din depozit. Dacă ouăle sunt ambalate în cutii, acestea trebuie aduse la temperatura camerei de stocat Înainte de ambalarea în cutii. Ouăle sau cărucioarele nu trebuie înfoliate până nu ajung la temperatura de stocare. Figura 96: Ouă de incubat incorect depozitate pe cărucior. Imaginile termice arată ouă proaspăt colectate și așezate sub ouăle deja răcite colectate anterior. Aceasta nu este o practică bună. Cărucioarele trebuie mereu umplute începând de jos, astfel ouăle proaspete vor fi așezate deasupra celor deja răcite. 102

103 Îngrijirea colectării ouălor Dezinfecția ouălor Fumigarea cu formaldehidă rămâne cea mai eficientă (și preferată) metodă de dezinfecție a suprafeței cojii ouălor de incubație. Dacă se fumighează corect, rata mortalității microoragnismelor de pe suprafața cojii este excelentă fără umezirea acesteia, distrugerea cuticulei sau vătămarea embrionului din interiorul oului. În ciuda calităților sale, utilizare formaldehidei a fost interzisă în unele țări, din cauza potențialului de risc asupra sănătății și siguranței personalului, în cazul utilizării necorespunzătoare. Multe alte substanțe și metode au fost testate ca alternativă la fumigare cu formaldehidă. Nu s-au dovedit la fel de eficiente, fie pentru că au omorât un număr limitat de microorganisme, deoarece au fost utilizate sub formă de soluție pentru a nu distruge cuticula, sau au afectat embrionii. Fumigarea cu formaldehidă trebuie realizată dând mereu atenție măsurilor de siguranță. Legislația locală cu privire la protecția și sănatatea muncii trebuie mereu respectată atunci când se va utiliza formaldehida. Fumigați ouăle cel puțin o dată înainte de a părăsi ferma. Ouăle trebuie să fie bine separate pe cofraje de platic sau site de incubație - cartonul are tendința de a absorbi gazul. Camera de fumigare trebuie să fie etanșă în timpul fumigării, circulați gazul cel puțin 20 de minute după generare. Încălziți a) 10 g de formaldehidă granule SAU b) un amestec de 43 ml formol (37.5%) și 21 g permanganat de potasiu per m 3 de cameră de fumigare. Temperatura camerei trebuie să fie minim 24 C (75.2 F) și umiditatea minim 65% RH. Porniți ventilatoarele de circulare pentru a mișca aerul printre ouă. Gazul trebuie evacuat complet din încăpere înainte ca muncitorii să intre. Nivelul gazelor trebuie verificat periodic utilizând instrumente adecvate. Evaluarea alternativelor formaldehidei Atunci când dezinfecția cu formaldehidă nu este permisă de autoritățile locale, trebuie găsite metode alternative. Au fost testate multe alternative pe parcursul anilor. Toate au dezavantaje, și necesită aceiași atenție la utilizare. Există multe produse pretabile dezinfecției ouălor de incubație (incluzând peroxidul de hidrogen, acid paracetic, amoniu cuaternar și dezinfectanți pe bază de clor). Înainte de testarea fiecărei noi metode sau substanțe dezinfectante, este recomandată ferm testarea eficienței lor conform cu specificațiile furnizorului. Secţiunea 6 Factorii de luat în considerare la testarea alternativelor formaldehidei: Numărarea bacteriilor de pe coaja oului înainte și după tratament. Numărarea bacteriilor din conținutul oului după tratament. Impactul asupra cuticulei (poate fi observat sub lumina UV). Eclozionabilitate. Testele de eclozionabilitate trebuie să implice cel puțin grupuri de de ouă, realizate din aceiași colectă de ouă. Jumătate din ouă vor fi testate conform metodei vechi, iar cealaltă conform tratamentului nou propus. Ideal, testul trebuie realizat pe ouă provenite de la părinți cu vârste diferite și durate diferite de stocare. 103

104 Îngrijirea colectării ouălor Curățarea ouălor murdare Dacă nu sunt excesiv de murdare, ele pot fi curățate prin scobire cu unghia (în cazul pământului), sau șterse ușor cu un servețel de hârtie curat (în cazul excrementelor). Trebuie evitată murdărirea altor părți curate ale oului. Apoi ouăle trebuie dezinfectate (ideal prin fumigare cu formaldehidă) și trimise la stația de incubație cu mențiunea clară de ouă murdare. Spălarea ouălor incubabile nu este o practică bună. Dar în anumite condiții, spălarea ouălor este inevitabilă. Dacă trebuie spălate, trebuie aplicate următoarele: Utilizați metode de spălare prin stropirea ouălor cu soluție încălzită de dezinfectant, metodele de spălare prin imersia ouălor în soluție trebuie evitate. Apa utilizată la spălare ar trebui să fie de 41 o C (106 o F) astfel apa va fi mereu mai caldă decât cel mai cald ou din colectă (Figura 97). Procesul trebuie monitorizat și înregistrat, cu atenție la temperatura și fercvenața cu care apa de spălat este schimbată. Concentrația dezinfectantului nu trebuie să scadă sub nivelul minim de eficiență recomandat și trebuie reîmprospătat pentru menținerea acesteia. Lăsați ouăle să se usuce înainte de răcirea în camera de stocare. Ouăle spălate trebuie și fumigate, dar nu înainte de a se usca. Figura 97: Variație de temperatură la a doua colectare toate ouăle au fost colectate în precedentele 2 ore. Imaginea termică arată variația de temperatură dintr-o colectă de ouă dintr-un cuibar automat. Decizia asupra unei temperaturi de spălare nu este sigură atunci când este bazată pe premiza uniformității termice a ouălor. Condițiile de stocare a ouălor După ce oul este depus, ar trebui răcit pentru a se întrerupe creșterea embrionului. Ideal, ouăle ar trebui incubate în termen de 7 zile de la depunere. Stocarea mai lungă de 7 zile va diminua ecloziunea din cauza morții celulelor embrionare și a declinului calității componentelor interne ale oului, în special calitatea albușului. Atunci când stocarea îndelungată este inevitabilă, o temepratură de stocare mai scăzută va ajuta la menținerea în condiții bune a gălbenușului și albușului. Temperatura Mențineți temperatura ouălor constantă după ce au fost răcite atenție la variațiile de temperatură pe parcursul zilei și la momentele când ușile sunt deschise. Vehiculele de transport ar trebuii să fie dotate cu sisteme de condiționare a aerului. Acesta va împiedica fluctuațiile de temperatură și formarea condensului. Temperaturile de stocare trebuie reglate la un nivel care va menține componentele interne ale oului într-o stare bună și embrionul viu (Tablelul 19). Temeperaturile de stocare din fermă trebuie ajustate în funcție de durata medie de stocaj. Mențineți temperatura de stocaj din fermă cu 2 o C (4 o F) mai ridicată decât cea din camera de stocare a stației de incubației, iar temperatura din camion să fie între cele două valori. Acest lucru va împiedica formarea condensului pe suprafața ouălor. Nu direcționați ventilatoarele de răcire sau încălzire spre ouă. 104

105 Îngrijirea colectării ouălor Tabel 19: Relația dintre durata de stocare a ouălor și temperatura de depozitare Perioadă stocare (zile) Temperatura de stocare* o C ( o F) (68-73) (59-64) < (54-59) > (54) * Umiditate între 75 și 80% Umiditatea Umidatea trebuie menținută între 75 și 80% RH, pentru a se preveni pierderile mari de apă pe parcursul stocării. Dacă ouăle sunt mutate într-un mediu mai cald și umed, pe suprafața ouălor se va forma condens (Figura 98). Pentru mai multe detalii consultați tabelul Punctului de Rouă sau Condens din Anexe. Apa din instalația de umidificare trebuie să fie curată (rezervoarele statice pot favoriza dezvoltarea bacteriilor), iar duzele sistemului de umidificare trebuie să pulverizeze apa foarte fin. Figura 98: Condens pe uprafața ouălor. Secţiunea 6 PUNCTE CHEIE Igiena cuibarelor și colectarea regulată/frecventă a ouălor este extrem de importantă. Orice ou depus pe așternut sau fecale poate fi ușor contaminat. Vor exista microbi chiar și pe cojile ouălor de incubat curate. Dacă nu se realizează o dezinfecție eficientă a ouălor înainte ca acestea să ajungă în stația de incubație, ele vor prezenta un risc la adresa igienei din stația de incubație și la sănătatea și supraviețuirea embrionilor. Fumigarea cu formaldehidă este cea mai eficientă metodă de dezinfectare a cojii ouălor. O fumigare eficientă se realizează asigurând temperatura, umiditatea și circulația corespunzătoare a aerului în camera de fumigare. Urmați procedurile de siguranță. Dacă se utilizează o alternativă la formaldehidă, pentru a fi comparabilă cu formaldehida, metoda nouă tebuie să omoare 99% dintre bacteriile, virusurile și ciupercile de pe suprafața cojii, să împiedice creșterea numărului de bacterii din interiorul oului, să nu afecteze cuticula și să confere cel puțin aceiași eclozionabiliate pentru toate vârstele de părinți și după lungi perioade de stocare. Monitorizați procesele de spălare. Dacă recomandările spălării ouălor nu sunt îndeplinite, atunci nivelul ouălor contaminate va fi unul ridicat, ecloziunea și calitatea puilor va fi slabă. În fermă temperatura de stocare trebuie reglată pentru ouăle mai vechi ouăle proaspete vor ecloziona normal dacă sunt păstrate la temeraturi mai scăzute, dar ecloziunea ouălor mai vechi va suferi dacă sunt stocate la temperaturi mai ridicate. Dacă pe ouă există condens, nu fumigați și nu introduceți ouăle în încăperi reci până acestea nu se vor usca. 105

106 Îngrijirea colectării ouălor Probleme rezultate din ouă putrezite sau explozive Dacă în incubație se observă un număr ridicat de ouă putrezite sau explozive, atunci trebuie verificate următoarele: Numărul și gradul de murdărire al ouălor produse. Cuibarele și benzile de ouă trebuie verificate regulat și curățate dacă se identifică probleme. Ouăle de pe așternut nu sunt spălate și amestecate cu restul ouălor. Ouăle nu sunt colectate și ambalate în cofraje murdare. Caliatea cojii (creșterea numărului de ouă respinse sau crăpate) este normală pentru vârsta lotului. Calitatea cojii poate fi afectată de furajarea necorespunzătoare sau de boli respiratorii, acestea se vor evidenția printr-o creștere bruscă a numărului de ouă respinse și/sau crăpate. Dezinfectantul și apa de spălare au temperatura de 41 C (106 F). Ouăle spălate nu sunt amestecate cu cele curate. Ouăle cu condens pe ele nu vor fi introduse în camera de stocare. Dacă umidificatorul are un rezervor, înlocuiți acel rezervor cu unul care nu este alimentat din aceiași sursă. Purjați conductele de apă ale umidificatorului dacă acesta nu a fost utilizat de mult timp. PUNCT CHEIE Dacă numărul ouălor putrezite sau explozive este excesiv în stația de incubație, investigați potențialele cauze și acționați corespunzător. 106

107 Cerințe de microclimat Secțiunea 7 - Cerințe de microclimat Adăposturi Obiectiv Asigurarea unui mediu protejat în care temperatura, umiditatea, ventilația, lungimea zilei și intensiatate luminoasă pot fi controlate și optimizate pe toată perioada de exploatare a păsărilor cu scopul de a obține cele mai bune performanțe de reproducție fără a compromite bunăstarea și sănătatea păsărilor. Principii Amplasarea fermei și organizarea halelor trebuie să țină cont de condițiile climatice și de sistemele de management. Amplasarea și organizarea fermei Amplasarea și organizarea fermei (Figura 99) vor fi afectate de o serie de factori, inclusiv de economia și legislația locală. Figura 99: Example de amplasare si organizare în care este prezentată o bună biosecuritate. Condiții climatice Secţiunea 7 Intervalele de temperetură și umiditate înregistrate vor influența tipul de hala care se pretează cel mai bine în acea regiune (ex: închise sau cu cortine) și gradul necesar de control al microclimatului. Reglementările și legislația locală Reglementările și legislația locală pot stipula restricții de design (ex: înălțime, culoare, materiale) și trebuie consultate cât mai devreme posibil. Legislația locală poate de asemenea să impună o distanță minimă de fermele existente. Biosecuritate Mărimea, amplasarea și organizarea halelor trebuie să reducă transmiterea microorganismelor patogene de la un lot la altul dar și în cadrul aceluiaș lot. Este de preferat o fermă de păsări cu o singură vârstă în detrimentul celor cu mai multe vârste. Organizarea halelor trebuie să faciliteze procedurile eficiente de curățare dintre loturile de păsări (consultați secțiunea despre Sănătate și Biosecuritate). 107

108 Cerințe de microclimat Căi de acces Amplasarea fermei trebuie să permită acces facil în perimetru acesteia pentru camioane de tonaj mare cum ar fi camioanele pentru furaj și ouă (ex: lățimea drumurilor și zonele de întoarcere trebuie să fie adecvate pentru vehiculele care deservesc ferma). Topografia locală și vânturile dominante Aceste caracteristici naturale au o importanță deosebită pentru halele cu cortine laterale. Acestea pot fi exploatate pentru reducerea intrării directe a luminii și pentru o ventilație sau o răcire optimă. Halele cu cortine laterale ar trebui așezate astfel încât lungimea halelor să fie orientată pe direcția est/vest pentru a reduce acumularea de căldură prin pereți laterali. Existența în vecinătate a unor unități care prezintă risc de răspândire a bolilor pe calea aerului trebuie luată în considerare. Este recomandat să se construiască ferme în zone izolate la cel puțin 3,2 km de cea mai apropiată unitate de creștere a păsărilor sau alte specii care ar putea contamina ferma. Disponibilitatea și costurile surselor de energie Halele cu microclimat controlat necesită o sursă sigură și stabilă de energie pentru a putea opera ventilatoarele, sursele de caldură, lumina și echipamentul de furajare. Este esențial un sistem de rezervă/generator (Figura 100) și un sistem de alarmă adecvat în cazul defecțiunilor la alimentarea cu energie. Figura 100: Exemplu de generator de rezervă. Apa Este necesară o sursă de apă proaspătă și curată. (Pentru mai multe informații legate de concentrațiile maxime de minerale și bacterii din apă consultați secțiunea Sănătate și biosecuritate). Canalizare Organizarea fermei trebuie să permită eliminarea pe căi separete a apei de ploaie și a apei tehnologice rezultate în urma spălării halelor. Acesta este un aspect important al biosecurității și protecției mediului, fiind din ce în ce mai des o cerință obligatorie. (consultați legislația locală). PUNCTE CHEIE Organizarea fermei va depinde de amplasare, condiții climatice și normele de amplasare locale în vigoare. Aspecte ce trebuie verificate la amplasarea fermei: Disponibilitatea energiei electrice și a apei Topografia locală și vânturile dominante Cai de acces Biosecuritate 108

109 Cerințe de microclimat Organizarea halelor Microclimat controlat Halele cu microclimat controlat sunt de preferat în detrimentul halelor cu cortină laterală mai ales în perioada de tineret deoarece limitează variațiile produse de mediul înconjurător, permite un bun control asupra lungimii zilei lumină, înlesnește controlul asupra maturității și greutății corporale și contribuie la producerea unor loturi uniforme. Mărimea și numărul halelor În determinarea mărimii și numărului de hale atât din ferma de tineret cât și de adulte trebuie luate în considerare următoarele aspecte: Numărul de ouă necesare pe săptămână. Numărul de păsări necesare pentru atingerea acestui nivel de producție. Suprafața de așternut necesară pentru acest număr de păsări la densitatea recomandată. Producția de ouă pe toată perioada de producție. Timpul necesar pentru curățarea și dezinfectarea halelor. Mărimea prferată/optimă a halelor (determinată de necesitatea menținerii păsărilor într-un mediu corespunzător prin administrarea eficientă a ventilatoarelor din hală). Numărul de hale care se pot construi pe suprafața disponibilă. Densitatea Densitatea depinde de legislația locală de bunăstare a păsărilor, condiții climatice, echipament și factorii economici locali. Densitatea recomandată poate fi consultată în secțiunea despre tineret și managementul la intrarea în ouat. Mărimea halelor Mărimea halei trebuie să permită distribuirea în mod egal a rațiilor zilnice de furaj care trebuie să fie accesibil păsărilor în maxim 3 minute de la administrare. Această condiție trebuie întrunită pentru fiecare țarc/populație din cadrul halei. Lumina Lumina trebuie să fie distribuită uniform în întreaga hală. Intensitatea luminoasă și durata zilei lumină trebuie să urmeze recomandările. (consultați secțiunea despre Lumină). Amândouă trebuie să poată fi controlate și ajustate. Un lux-metru poate fi folosit pentru măsurarea intensității luminoase în hală la nivelul păsării. Izolarea împotriva luminii Sistemul de ventilație trebuie să includă sisteme de izolare împotriva luminii. Capcane de lumină eficiente trebuie montate atât la gurile de admisie cât și la ventilatoare. Capcanele de lumină restricționează fluxul de aer și incorect dimensionate sau montate pot reduce performanțele sistemului de ventilație și implicit bunăstarea păsărilor. Secţiunea 7 Intensitatea luminoasă nu trebuie să depășească 0.4 lucsi în timpul perioadei de întuneric (consultați secțiunea despre Lumină). Acest lucru trebuie să poată fi obținut în toate stadiile de operare a sistemului de ventilație. Izolarea termică Izolarea termică ajută la operarea eficientă a sistemului de ventilație. Cantitatea de izolație necesară depinde în mare parte de condițiile climatice locale în timpul verii și iernii dar și de legislația locală. Etanșeitatea halelor Majoritatea halelor moderne folosesc sisteme de ventilație cu presiune negativă. Pentru ca acest sistem de ventilație să funcționeze eficient, hala trebuie să fie bine etanșată pentru a preveni orice intrare necontrolată a aerului în hală. Acest lucru trebuie luat în considerare la proiectarea și construcția halelor. Trebuie acordată atenție deosebită admisiei de aer pentru ventilația tunel, deoarece aceasta este adesea zona cu cele mai multe infiltrări de aer. 109

110 Cerințe de microclimat Condițiile de microclimat Condițiile climatice locale sunt cele care determină tipul și mărimea sistemului de ventilație necesar pentru a menține condiții de hală acceptabile pentru păsări (consultați secțiunea despre ventilație pentru mai multe detalii). Încălzirea În majoritatea zonelor climatice din lume este necesar un sistem de încălzire pentru a menține halele la o temperatură setată în lunile reci, mai ales în perioada de tineret. O listă a echipamentelor de încălzire disponibile include radiante locale, tunuri de căldură și încălzire centrală sau o combinație a lor. (Figura 101). Echipamentul de încălzire necesar depinde de clima locală, proiectarea halelor și disponibilitatea combustibilului în regiune. Figura 101: Exemplu de diferite sisteme de încălzire (de la stânga la dreapta, radiante locale, tunuri de căldură, și sistem de încălzire centrală). Sistemul de încălzire trebuie să fie capabil să furnizeze suficientă energie pentru a menține temperatura dorită în hală în perioadele reci satisfăcând cerințele de ventilație minimă. Căldura trebuie să fie distribuită uniform în hală și trebuie corelată cu sistemul controlat de ventilație. Biosecuritate În proiectarea structurii halelor: Folosiți materiale cu suprafețe ușor de curățat. Podelele din beton elicopterizat sunt ușor de spălat și dezinfectat. O zonă de beton sau pietriș în jurul halelor de 1-3m (3-10 ft) fără vegetație va descuraja intrarea rozătoarelor. Asigurați-vă că păsările sălbatice nu pot intra în hale. În proiectarea structurii fermei: Asigurați dușuri pentru angajați atât la ieșire cât și la intrare. Dacă trebuie să intre vehicule în fermă (ceea ce nu este de dorit), atunci un sistem de dezinfecție prin sprayere trebuie să fie disponibil la intrarea în fermă. Poziționați buncărele de furaj dea lungul gardului fermei, astfel ca mașinile de furaj să nu fie nevoite să intre în fermă. PUNCTE CHEIE Listă de verificare la proiectarea halelor: Tipul controlului microclimatului (controlat/natural) Necesarul de ouă, numărul de păsări și densitatea Iluminarea și izolarea împotriva luminii Izolarea termică Încălzirea Biosecuritatea Ventilația 110

111 Cerințe de microclimat Ventilația Obiectiv Obținerea bunăstării și performanțelor de reproducție prin menținerea unor condiții optime de microclimat. Principii Ventilația este folosită pentru a obține un microclimat care să optimizeze confortul păsărilor, obținerea celor mai bune performanțe biologice și să mențină sănătatea păsărilor și bunăstarea. Sistemul de ventilație asigură aer proaspăt și elimină umiditatea în exces, gaze și particulele fine din aer. Contribuie de asemenea la controlul temperaturii și umidității și asigură un microclimat fără curenți de aer la nivelul puilor. Monitorizarea comportamentului păsărilor este esențială pentru obținerea unei ventilații adecvate. Hale deschise cu cortine laterale/ventilație naturală Halele deschise (ventilate natural) se bazează pe curenții naturali de aer pentru ventilație (Figura 102). Obținerea unui control adecvat al microclimatului poate să fie dificil în halele deschise și ca rezultat, consecvența și nivelul de producție tind să fie mai slabe decât în halele cu microclimat controlat. Figura 102: Exemplu de hală deschisă. Secţiunea 7 Fluxul de aer în halele deschise este controlat prin modificarea înălțimii cortinei laterale. Cortina trebuie fixată în partea de jos a zidului și deschisă de sus în jos. Acest lucru va reduce curenții de aer de la nivelul puilor. Cortinele trbuie deschise pe ambele laterale ale halelor pentru a putea realiza ventilație transversală. Dacă vânturile sunt slabe sau își schimbă direcția, cortinele trebuie deschise identic pe ambele părți. Dacă vânturile bat predominant dintr-o singură parte a clădirii atunci cortina de pe partea unde bate vântul predominant trebuie deschisă mai puțin decât cea de pe partea opusă pentru a reduce curenții de aer. Ventilatoare de recirculare pot fi folosite pentru a suplimenta ventilația naturală și pentru a sporii controlul temperaturii în hală. 111

112 Cerințe de microclimat Cortinele transparente permit folosirea luminii naturale în timpul orelor de lumină. Cortinele negre sunt folosite în situațiile în care este necesară excluderea luminii naturale (ex: pentru a obține perioada de întuneric în tineret). Obținerea unei ventilații corespunzătoare este dificil de obținut în halele deschise. Totuși, pot fi urmați câțiva pași pentru a reduce impactul perioadelor calde, printre care: Reducerea densității. Izolarea acoperișului pentru a prevenii căldura radiantă a soarelui să ajungă la păsări. În unele situații vremea poate să răcească acoperișul. Această strategie trebuie folosită cu precauție deoarece scurgerile de pe acoperiș pot duce la creșterea umidității. Folosirea ventilatoarelor de recirculare pentru a mișca aerul deasupra păsărilor. Folosirea ventilației tunel cu padcooling-uri. Halele ventilate natural trebuie construite la o lățime de 9-12 m (30-40 ft) și o înălțime minimă la streașină de 2.5 m (8 ft), pentru a asigura un flux de aer adecvat. Sisteme de ventilație cu presiune negativă (Hale cu microclimat controlat) Majoritatea halelor moderne cu microclimat controlat folosesc sisteme de ventilație cu presiune negativă. Asta înseamnă că ventilatoarele scot aerul din hală iar prin gurile de admisie intră aer proaspăt. Acest sistem este numit ventilație cu presiune negativă pentru că se crează un vacum parțial în hală. Când se crează o presiune negativă (ca atunci când este scos din hală), aerul proaspăt de afară intră uniform în hală prin toate gurile de admisie (Figura 103). Pe măsură ce presiunea negativă crește, viteza aerului care intră în hală crește și ea, iar în acest fel presiunea poate fi folosită pentru a controla viteza aerului care intră în hală și cât de departe va fi aruncat aerul în mod uniform înainte să coboare spre așternut. Figura 103: Diagramă illustrând fluxul de aer prin gurile de admisie într-un sistem cu presiune negativă. Sistemele de ventilație cu presiune negativă sunt eficiente numai dacă sunt izolate corespunzător. Într-o hală care este izolată împotriva pierderilor de presiune, tot aerul va intra prin admisiile de aer iar pierderile necontrolate de presiune vor fi reduse. Pentru a determina cât de bine este izolată hala, închideți toate ușile și admisiile de aer din hală și porniți un ventilator de 122 cm (48 in) / 127 cm (50 in), sau două de 91 cm (36 in). Presiunea în hală nu trebuie să măsoare mai puțin de 0.15 inci coloană de apă (37.5 Pa). Presiunea pote fi măsurată oriunde în hală și trebuie să fie aceeași în toată hala. 112

113 Cerințe de microclimat Presiunea aerului în hală trebuie monitorizată în mod regulat. Monitorizarea presiunii în timp este un mijloc util de a verifica etanșeitatea halei. Sunt disponibile aparate ușor de folosit (manometre) (Figura 104). Dacă presiunea aerului scade sub nivelul sugerat de (0.15 inci coloană de apă sau 37.5 Pa) este necesară o investigare amănunțită și luate măsurile necesare pentru remedierea problemelor (ex repararea admisiilor de aer defecte sau cortinelor rupte). Figura 104: Manometru folosit pentru monitorizarea presiunii aerului în hală (scala indică o presiune de 0.15 inci coloană de apă). PUNCTE CHEIE Pentru ca un sistem de ventilație cu presiune negativă să funcționeze corect hala trebuie să fie etanșă. Presiunea trebuie monitorizată în timp pentru a identifica orice pierdere a etanșeității halei. Dacă presiunea scade sub nivelul dorit atunci imediat trebuie întreprinse acțiuni de corecție. Secţiunea 7 Ventilația minimă Atâta timp cât în hală există păsări, este necesar să se ventileze pentru o perioadă scurtă de timp, indiferent de vremea de afară. În timpul perioadei reci sau în perioada de demaraj se recomandă ventilația minimă. Ventilația minimă este reglată printr-un timer, nu printr-un termostat sau senzor de temperatură. Scopul ventilației minime este de a menține o calitate bună a aerului și eliminarea umidității în exces din hală. Ventilatoarele de exhaustare (de regulă de 91 cm [36 in] în diametru) funcționând într-un ciclu (on/off) trage aer în hală prin gurile de admisie de pe pereții laterali sau din plafon. Se recomandă folosirea unui ciclu de 5 minute (Figura 105). Asta va reduce fluctuațiile mari ale microclimatului din hală. Figura 105: Exemplu de timer. 113

114 Cerințe de microclimat Admisiile de aer funcționează pe principiu presiunii negative, direcționând cu viteză mare aerul rece din exterior departe de păsări spre coama acoperișului, acolo unde se acumulează aerul cald. Asta permite amestecarea aerului rece cu cel cald din hală înainte să cadă la nivelul păsărilor (Figura 106). Figura 106: Fluxul corect al aerului în timpul ventilației minime. Acolo unde tavanul prezintă structuri care obstrucționează fluxul de aer, este necesar ca pe admisiile de aer să fie montate flapsuri de direcționare care să arunce aerul sub structurile respective dar să ajungă totuși în coama acoperișului. (Figura 107). Fără aceste flapsuri aerul rece ar fi direcționat direct spre păsări. Figura 107: Flaps de direcționare montat pe admisia de aer. Admisiile de aer trebuie să fie deschise cel puțin 5 cm pentru ca fluxul de aer în hală să fie eficient. Totuși, în majoritatea halelor, dacă toate admisiile laterale sunt deschise 5 cm (2 in) când ventilația minimă funcționează, presiunea negativă din hală va fi prea mică iar viteza cu care aerul rece intră în hală va fi scăzută, ceea ce crește riscul ca acesta să cadă direct pe păsări. În general pentru ventilația minimă nu toate admisiile de aer trebuie să fie deschise. Numai o parte dintre ele trebuie folosite, restul fiind închise. Admisiile folosite trebuie să fie distribuite uniform în hală și deschise în mod egal. Setarea cu exactitate a halei poate fi determinată facând teste cu fum. Alternativ, se pot folosii bucăți de bandă dintr-o casetă audio care să fie agățate de tavan la o distanță de m (3-5 ft) în fața admisiilor de aer până la coama acoperișului. Ambele metode vor ajuta la indicarea mișcării aerului care intră în hală, arătând daca presiunea negativă la care operează sistemul de ventilațioe este cea corectă. Dacă presiunea este prea scăzută, aerul rece din exterior va cădea direct pe păsări (Figura 108), iar numărul de admisii folosite ar trebui redus. 114

115 Cerințe de microclimat Figura 108: Ilustrarea traseului fluxului de aer din hală. Poza din stânga arată un traseu corect și rapid al aerului în timpul ventilației minime pe când în dreapta aerul călătoreste încet în timpul ventilației minime și cade direct pe pasăre. Singura modalitate de evaluare corectă a ratelor de ventilație minimă folosite este vizitarea frecventă a halelor. Evaluarea microclimatului trebuie facută de fiecare dată când seful de fermă intră în hală. În timpul vizitei în hală șeful de fermă trebuie să observe și să ia notițe despre comportamentul păsărilor, calitatea aerului, presiunea negativă, umiditate relativă, semne de condensare și nivelul prafului din hală. Bazându-se pe aceste observații, șeful de fermă poate să ia o decizie dacă ventilația minimă este corespunzătoare sau trebuie crescută sau redusă. PUNCTE CHEIE Este necesar să se asigure o minimă ventilație indiferent de condițiile exterioare. Ventilația minimă este folosită pentru puii tineri, pe timpul nopții sau pe timp de iarnă. Ventilația minimă trebuie folosită cu un timer. Numărul și mărimea admisiilor trebuie să imprime aerului viteza necesară pentru a prevenii căderea aerului rece direct pe așternut. La setarea admisiilor pentru ventilația minimă, deschiderea acestora trebuie să fie de minim 5 cm (2 in). Monitorizați fluxul de aer și comportamentul păsărilor pentru a determina dacă setările sunt corecte. Calcularea timpilor de funcționare a ventilatoarelor pentru ventilația minimă Secţiunea 7 Pașii ce trebuie urmați pentru determinarea timpilor de funcționare a ventilatoarelor pentru ventilația minimă sunt redați mai jos. Un exemplu de calcul complet îl puteți găsi în anexe. Ratele recomandate de ventilație minimă pe pasăre sunt redate în Tabelul 20. Până la vârsta de 1 săptămână (7 zile), viteza efectivă la nivelul păsărilor nu trebuie să depășească 0.15 m/sec (30 ft/min). Tabel 20: Ratele aproximative de ventilație minimță pe pasăre. Vârstă Metri cubi pe oră (MCO/pasăre) Ft cubi pe minut (FCM/pasăre) 1-8 săpt săpt săpt săpt - depopulare

116 Cerințe de microclimat Pasul 1: Determinați rata de ventilație în concordanță cu recomandările (Tablul 20 poate fi folosit ca și ghid). Ratele de ventilație utilizate efectiv variază în funcție de temperatură, de fiecare hală de pui și tipul de ventilatoare folosite. Pasul 2: Calculați rata de ventilație totală necesară pentru hală: Ventilație minimă totală = (rata de ventilație minimă pe pasăre) x (numărul de păsări din hală) Pasul 3: Calculați procentual cât timp trebuie să funcționeze ventilatoarele: Procent din timp = (totalul ventilației necesare) (totalul capacității ventilatoarelor folosite) Pasul 4: Înmulțiți procentul din timp obținut cu ciclul total de funcționare pentru a obține cât timp este necesar să funcționeze ventilatoarele în fiecare ciclu. Ventilație de tranziție Ventilația de tranziție se folosește atunci când temperatura în hală este peste limita setată dar nu îndeajuns de cald, sau păsările nu au vârsta necesară pentru ventilația tunel. Ventilația de tranziție este un proces ghidat de valoarea temperaturii. Pe măsură ce temperatura din hală crește peste limita setată, sistemul trebuie programat astfel încât ventilația minimă să se oprească și să înceapă să funcționeze continuu pentru controlul temperaturii (ventilația de tranziție). Ventilația de tranziție funcționează similar ventilației minime; admisiile de aer funcționează pe baza presiunii negative, direcționând aerul cu vitrză spre coama acoperișului unde se amestecă cu aerul cald din hală înainte să cadă pe așternut. Cu ventilația de tranziție o capacitate mai mare de ventilație dă un volum mai mare de aer schimbat, fiind necesară și o suprafață mai mare de admisii de aer în comparație cu ventilația minimă (Figura 109). O regulă generală pentru ventilația de tranziție este să se deschidă suficiente admisii de aer astfel încât să se folosească 40-50% din capacitatea totală de ventilație (ventilație tunel). Figura 109: Mișcarea curenților de aer în timpul ventilației de tranziție. Admisii de aer Ventilatoare pentru ventilație tunel Admisii pentru ventilația tunel (închise) PUNCT CHEIE Ventilația de tranziție este folosită când un volum de aer mai mare decât schimbul minim de aer este necesar. 116

117 Cerințe de microclimat Ventilația tunel Ventilația tunel se foloseste pentru menținerea stării de confort al păsărilor prin efectul de răcire. Figura 110 ilustrează o hală cu ventilație tunel. Figura 110: Examplu de hală cu ventilație tunel. Sistemul foloseste ventilatoare (de obicei de 122 cm [48 in] sau 127 cm [50 in]) la unul din capete și admisii de aer la celălalt capăt. Volume mari de aer sunt trase pe lungimea halelor, schimbând aerul din hală într-un timp foarte scurt. (Figura 111). Figura 111: Fluxul de aer în ventilația tunel. Trecerea de la ventilația de tranziție la ventilația tunel trebuie să se facă atunci când păsările au nevoie de efectul de răcire al curenților de aer. Căldura generată de păsări este eliminată iar efectul de răcire creat permite păsărilor să resimtă o temperatură mai scăzută decât cea indicată de termometre sau senzori de temperatură. La viteze mai mari ale curenților de aer, păsările mai tinere care nu sunt îmbrăcate complet în penaj, vor resimți mai intens decât păsările mai bătrâne efectul de răcire. După 7 săptămâni păsările ar trebui să fie complet îmbrăcate în penaj iar efectul de răcire resimțit nu mai este așa intens. Secţiunea 7 Temperatura resimțită de păsări în ventilația tunel cunoscută sub denumirea de temperatură efectivă. Temperatura efectivă este rezultatul combinării mai multor factori cum ar fi vârsta păsărilor, viteza aerului, temperatura termometrului uscat si umiditatea relativă. Temperatura efectivă nu poate fi măsurată și de aceea observarea comportamrentului păsărilor este critică în evaluarea stării de confort a păsărilor în timpul ventilației tunel. Când se foloseste ventilația tunel pentru răcire, păsările tind să migreze spre capătul mai rece al halei unde se află admisiile de aer, rezultând în aglomerarea lor în aceea zonă. Dacă hala nu este împărțită în țarcuri (vor împiedica migrarea) trebuie luată în considerare adăugarea de partiții împotriva migrării păsărilor. 117

118 Cerințe de microclimat PUNCTE CHEIE Ventilația tunel răcește păsările cu ajutorul curenților de aer cu viteză mare. Ventilația tunel ține sub control temperatura efectivă resimțită de păsări care poate fi estimată numai după comportamentul acestora. Dacă designul halelor permite numai ventilație tunel atunci trebuie acordată o atenție sporită la ventilația puilor tineri care nu sunt îmbrăcați complet în penaj. Păsările mai tinere resimt mai accentuat efectul de răcire decât păsările adulte în același spațiu de cazare. Observarea comportamentului păsărilor este crucial. Calcularea ventilației tunel Pașii ce trebuie urmați pentru determinarea necesarului de ventilatoare sunt prezentați mai jos. Un exemplu complet de calcul este prezentat în anexe. Pasul 1: Determinați capacitatea de ventilație necesară pentru a obține viteza dorită a aerului. Capacitatea de ventilație = (viteza dorită a aerului) x (suprafața secțiunii halei) Unde: Viteza dorită a aerului (minim):» 2.03 metri pe secundă (m/s) sau 400 ft pe minut (fpm) pentru perioada de tineret.» 2.54 metri pe secundă (m/s) sau 500 ft pe minut (fpm) pentru perioada de producție. Suprafața secțiunii = (0.5 x L x A) + (L x H) (vezi Figura 112). Suprafața secțiunii este suprafața efectivă prin care aerul trece dintr-un capăt în altul al halei. Dacă în hală există restricții majore cum ar fi cuibarele, atunci suprafața secțiunii acestora poate fi scoasă din suprafața totală a secțiunii halei. Figura 112: Cotele halei care indică înălțimea (H), lățimea (L), acoperiș (A) pentru calcularea suprafeței secțiunii transversale necesară calculului ventilației tunel. A H L Pasul 2: Determinarea numărului necesar de ventilatoare. Număr de ventilatoare = (capacitate de ventilație necesară) (capacitatea efectivă în sarcină) Unde: Capacitatea efectivă în sarcină este capacitatea de ventilație la presiunea de operare. Ca și regulă generală pentru ventilația tunel cu paduri de răcire, folosiți capacitatea de ventilație la o presiune de opreare de 37.5 Pa (0.15 in coloană de apă). 118

119 Cerințe de microclimat Sisteme de răcire prin evaporare Răcirea prin evaporare îmbunătățește condițiile de microclimat în perioadele calde și îmbunătățește ventilația tunel. Aerul este răcit fie când intră în hală fie pe toată lungimea halei. Sistemele de răcire prin evaporare sunt folosite în mare parte atunci când temperaturile depășesc 27ºC (81ºF). Eficiența sistemelor de răcire prin evaporare depinde de nivelul umidității relative. Există 2 sisteme de răcire prin evaporare prin spray-ere și cu paduri de răcire. Răcire prin spray-ere Sistemele de răcire prin spray-ere constau în diuze de spray-ere răspândite uniform în hală și pot fi de înaltă sau joasă presiune (Figura 113). Diuzele de spray-ere trebuie poziționate în vecinătatea admisiilor de aer pentru a mari viteza de evaporare, putânduse instala și linii suplimentare în restul halei. Sistemele de spray-ere cu presiune ridicată funcționează la o presiune de psi (28-41 bar), și produce niște particule de apă foarte fine cu dimensiunea de microni. O răcire mai eficientă se poate obține cu un sistem ce înaltă presiune decât de la unu cu joasă presiune. Sistemele de spray-ere cu joasă presiune funcționează la o presiune de psi (7-14 bar), și produce o particulă mai mare de 30 microni. Din cauza joasei presiuni la care funcționează acest sistem particula este mai mare și poate produce udarea așternutului. Figura 113: Exemplu de sistem de spray-ere. Paduri de răcire În sistemele cu paduri de răcire, aerul rece este tras printr-un filtru îmbibat în apă (paduri de răcire) de ventilația tunel (Figura 114). Secţiunea 7 Figure 114: Exemplu de paduri de răcire. 119

120 Cerințe de microclimat Calcularea suprafeței necesare de paduri de răcire (un exemplu complet de calcul este prezentat în anexe): Suprafața padului de răcire = (capacitatea de ventilație tunel) (viteza aerului prin padul de răcire) Unde: Suprafața padului de răcire este suprafața totală necesară. Jumătate din această suprafață este instalată pe fiecare perete lateral la capătul opus ventilatoarelor. Capacitatea de ventilație tunel = capacitatea totală de operare. Viteza aerului prin padul de răcire se referă la viteza cu care aerul trece prin padul de răcire. Ca regulă generală: Pentru pad de 100 mm (4-in) grosime, folosiți 1.27 m/s (250 fpm) Pentru pad de 150 mm (6-in) grosime, folosiți 1.91 m/s (375 fpm) Deoarece padurile de răcire adaugă umezeală aerului și crește umiditatea relativă, se recomandă oprirea sistemului când umiditatea din hală depășește 70-80%. PUNCTE CHEIE Răcirea prin evaporare îmbunătățește ventilația tunel în perioadele calde. Răcirea prin evaporare adaugă umezeală în aer și crește umiditatea relativă. Este important ca sistemul să fie operat pe baza valorilor umidității relative și a temperaturii indicată de termometrul uscat pentru a asigura bunăstarea păsărilor. Nu este recomandată folosirea sistemelor de răcire prin evaporare dacă umiditatea din hală depășește 70-80%. 120

121 Cerințe de microclimat Lumina Obiectiv Obținerea unor performanțe de reproducție optime cu ajutorul programului de lumină (durata zilei lumină și intensitatea luminoasă) și a fotostimulării (mărirea zilei lumină) la vârsta și greutatea corporală corespunzătoare. Principii Toți părinții de reproducție rase grele la ecloziune sunt fotorefractori. Asta înseamnă că puii sunt incapabili să răspundă pozitiv la stimularea luminoasă (lungimea zilei de lumină 11 ore). Abilitatea de a răspunde la un stimul luminos depinde de expunerea prealabilă a păsărilor la o perioadă scurtă de lumină (8 ore) considerată neutră; cel puțin 18 săptămâni la părinții de reproducție rase grele crescuți convențional. Zile de lumină mai lungi ( 11 ore) trebuie evitate în perioada de tineret, deoarece va intârzia dezvoltarea sexuală, va reduce numărul de ouă și va mări greutatea oului. După expunerea îndelungată la perioade lungi de lumină, păsările adulte vor deveni fotorefractoare. Asta înseamnă că nu vor mai raspunde la stimularea luminoasă de mărire a zilei de lumină iar producția începe să scadă. Prin programul de lumină la părinții de reproducție rase grele se dorește reducerea fenomenului de fotorefracție întâlnit la păsările tinere și asigurarea că toate păsările sunt fotosensibile și pot răspunde pozitiv la mărirea zilei de lumină astfel încât producția să fie optimă. Lumina în timpul demarajului Indiferent de tipul de hală pentru primele 2 săptămâni după populare păsările trebuie să primească 23 de ore de lumină și o oră de întuneric. Acest lucru ajută la dezvoltarea apetitului și încurajază activitatea de furajare. Acolo unde demarajul se face în hale închise cu microclimat controlat, lungimea zilei de lumină trebuie redusă treptat la 8 ore/zi până la vârsta de 10 zile. Intensitatea luminoasă în zona de demaraj în primele zile trebuie să fie mare ( lucși) pentru ca păsările să poată găsi furaj și apă, dar din jurul vârstei de 6 zile aceasta trebuie redusă la lucși în halele cu microclimat controlat și lucși în halele deschise cu cortine laterale. Secţiunea 7 Programe de lumină și tipuri de hale Diferitele tipuri de hale din perioada de tineret și adulte induc 3 combinații comune de metode de iluminat: 1. Hale închise de tineret (microclimat controlat) și hale închise de adulte (microclimat controlat). 2. Hale închise de tineret (microclimat controlat) și hale deschise de adulte (ventilate naturală). 3. Hale deschise cu cortine laterale (ventilație naturală) pentru tineret și hale deschise cu cortine laterale (ventilație naturală) pentru adulte. Programul de lumină recomandat pentru fiecare dintre aceste tipuri de hale este redat în pagina următoare. Toate programele de lumină vor realiza 5% producție la 25 de săptămâni. Dacă se dorește obținerea producției de 5% la altă vârstă decât 25 de săptămâni, atunci vârsta la care se administrează primul stimul luminos trebuie modificată în consecință. În mod normal durează între 14 și 21 de zile de la stimularea luminoasă până la obținerea producției de 5%, la păsările mai ușoare durând mai mult decât la păsările mai grele. 121

122 Cerințe de microclimat Programe de lumină pentru hale cu microclimat controlat la tineret și adulte Halele cu microclimat controlat permit în perioada de tineret un control mai bun asupra lungimii zilei de lumină. Posibilitatea controlării lungimii zilei lumină, astfel ca păsările să beneficieze de o lungime scurtă a zilei lumină de la vârsta de 10 zile rezolvă multe probleme din producție (de ex. Maturitate sexuală întârziată, greutate corporală mare a femelelor, uniformitate slabă a lotului, consum mare de furaje) și oferă un control mai bun asupra unor comportamente nedorite. Incidența ouălor deformate, a prolapsurilor, comportamentului de clocire, spargerea ouălor în cavitatea abdominală și alte situații care reduc bunăstarea și performanțele păsărilor, pot fi reduse asigurându-vă că: Păsările au greutatea recomandată pentru vârsta lor. Au o uniformitate bună a greutății corporale. Programele de lumină prezentate în Tabelul 21 sunt respectate. Obținerea unor producții satisfăcătoare de la păsările ținute în hale cu microclimat controlat (Figura 115) depinde de izolarea halei împotriva intrării luminii din exterior. În perioadele de întuneric intensitatea nu trebuie să depășească 0.4 lucși. Trebuie luate măsuri pentru a evita intrarea luminii prin admisiile de aer, ventilatoare, tocurile ușilor, etc., și de asemenea trebuie făcute verificări regulate pentru a verifica eficiența izolării halelor împotriva intrării luminii din exterior. Figura 115: Exemplu de hală cu microclimat controlat și control complet asupra luminii ce poate obține un maxim de 0.4 lucși în perioadele de întuneric. Izolarea împotriva luminii exterioare este importantă în special în perioada de tineret, când păsările trebuie să beneficieze de perioade zilnice scurte de lumină (8 ore) înainte să devină receptive la stimularea luminoasă dinaintea intrării în ouat. Tabelul 21 detaliază programul de lumină recomandat pentru păsările crescute în hale cu microclimat controlat. În tineret o durată constantă a zilei lumină de 8 ore trebuie atinsă până la vârsta de 10 zile și menținută până la stimularea luminoasă. Pentru a obține producția recomandată de 5% la 25 de săptămâni, stimularea luminoasă trebuie să aibe loc înainte de 147 de zile (21 săpt). Vârsta efectivă la care ziua lumină se mărește de la 8 ore la 11 ore depinde de greutatea medie a lotului și de uniformitatea lui. O evaluare a uniformității lotului trebuie facută la 140 de zile (20 săpt) sau cu aproximație cu o săptămână înainte de acordarea primului stimul luminos. La loturile care sunt sub greutatea recomandată (100 g [0.22 lbs] sau mai mult, la vârsta respectivă) sau sunt neuniforme (CV% mai mare de 10%) trebuie să se întârzie stimularea luminoasă (cu cel puțin o săptămână). Trecerea la zile lungi de lumină înainte ca păsările să fi disipat fenomenul de fotorefracție va întârzia dezvoltarea sexuală la acele păsări care sunt încă fotorefractoare. Acest lucru va duce la obținerea unui lot neuniform din punct de vedere sexual cu vârf slab de producție, varietate mare a greutății oului iar nutriția lotului va fi foarte greu de manageriat. 122

123 Cerințe de microclimat Tabel 21: Programe de lumină pentru hale de tineret și producție cu microclimat controlat. VÂRSTĂ LUNGIME ZI LUMINĂ Pentru loturi cu CV%-uri diferite la140 zile (20 Săpt) LUNGIME ZI LUMINĂ ÎN DEMARAJ* (Ore) INTENSITATE LUMINOASĂ Zile Săptămâni CV 10% CV >10% lucși în zona de demaraj lucși în hală lucși în zona de demaraj lucși în hală. LUNGIME ZI LUMINĂ ÎN TINERET (ore) lucși. Zile Săptămâni LUNGIME ZI LUMINĂ ÎN PRODUCȚIE (Ore) lucși * O lungime constantă a zilei lumină de 8 ore trebuie atinsă până la vârsta de 10 zile. Totuși, dacă au existat probleme frecvente de obținere a greutății corporale timpurii, reducerea la o lungime constantă a zilei lumină de 8 ore se poate întârzia până la vârsta de 21 de zile. Intensitateamedie într-o hală sau țarc măsurată la nivelul păsărilor. Intensitatea luminoasă trebuie măsurată în cel puțin 9 sau 10 locuri care trebuie să includă colțuri, sub lămpi și între lămpi. În timpul perioadei de întuneric (noapte) trebuie acordată o intensitate de 0.4lucși. În mod normal variația intensității luminoase în hală nu trebuie să varieze cu mai mult de 10% față de medie. Durata zile lumină poate fi mărită brusc și într-o singură administrare, fără să afecteze producția totală de ouă (chiar dacă vârful de producție poate să fie mai mare iar persistența ouatului mai slabă) dacă greutatea corporală este conform standardului iar lotul este uniform (CV 10%). Secţiunea 7 În timpul producției, nu există nici un avantaj în depășirea a ore de lumină pe zi în orice perioadă (unde izolarea împotriva luminii exterioare este bună, nu este nevoie să se depășească 13 ore de lumină). Administrând mai mult de 14 ore de lumină va grăbii instalarea fotorefracției păsărilor adulte și va rezulta în producții slabe pe sfârșitul perioadei de producție. Administrând mai puțin de 13 ore de lumină în perioada de producție va crește numărul de ouă pe așternut deoarece păsările vor depune ouăle înainte de aprinderea luminilor. Masculii care sunt crescuți pe curba de greutate și programul de lumină recomandat nu vor avea nevoie de o creștere a lungimii zilei lumină înaintea femelelor. Obținerea profilului de greutate corporală recomandat cu o uniformitate bună va asigura sincronizarea maturității sexuale a celor 2 sexe (consultați secțiunea Managementul la intrarea în ouat). 123

124 Cerințe de microclimat Intensitatea luminoasă în perioada de producție Este recomandat ca intensitatea luminoasă să fie mărită odată cu creșterea zilei lumină. Totuși, dacă păsările au realizat greutatea medie recomandată și au o uniformitate bună (CV 10%), creșterea zilei lumină este cea care stimulează maturitatea sexuală, nu modificările aduse intensității luminoase. Atâta timp cât la nivelul păsărilor există o intensitate minimă de 7 lucși în halele de producție, modificările aduse intensității luminoase la momentul transferului din halele de tineret în cele de producție vor avea un impact minim asupra dezvoltării caracterelor sexuale și ulterior asupra producției de ouă. Intensitatea medie recomandată la nivelul păsărilor este de lucși în halele de producție. Această intensitate mai mare se recomandă pentru a încuraja folosirea cuibarelor și maximizarea producției de ouă incubabile prin reducerea numărului de ouă pe așternut. PUNCTE CHEIE Răspunsul maxim la creșterile zilei lumină dinainte intrării în ouat este obținut numai dacă este realizat profilul recomandat de greutate în perioada de tineret, uniformitate bună a lotului și aport nutrițional corespunzător. Păsările trebuie să beneficieze de o zi scurtă de lumină (8 ore) începând cu vârsta de 10 zile. Sunt necesare cel puțin 18 săptămâni de zile scurte de lumină (8-10 ore) în tineret pentru a disipa fotorefracția păsărilor tinere și pentru a fi siguri că toate păsările sunt fotosensibile la momentul stimulării luminoase ( 11 ore). o Intensitate medie de lucși la nivelul păsărilor trebuie administrată acestora în perioada de tineret de la vârsta de 10 zile. Halele trebuie să fie izolate împotriva luminii exterioare cu o intensitate maximă de 0.4 lucși în perioadele de întuneric. Orice posibilitate de pătrundere a luminii în hală trebuie remediată imediat pentru a evita expunerea păsărilor la zile mai lungi de lumină în tineret. Răspunsul păsărilor din punct de vedere al reproducției este maxim la o durată a zilei lumină de ore în perioada de producție. Asta va întârzia instalarea fotorefracției la păsările adulte și va reduce incidența ouălor pe așternut prin faptul că majoritatea ouălor vor fi depuse după aprinderea luminii. Trebuie asigurată o intensitate medie de lucși la nivelul păsărilor în perioada de producție. Asigurați-vă că masculii și femelele sunt sincronizați din punct de vedere al maturității sexuale prin creșterea lor după același program de lumină și respectând profilul de greutate în funcție de vârstă. Program de lumină pentru hale cu microclimat controlat/hale de producție oarbe și cu cortine laterale Unde se practică creșterea tineretului în hale cu microclimat controlat și transferarea lui în hale de producție cu cortine laterale (Figura 116) durata zilei lumină trebuie menținută la 8 sau 9 ore (consultați Tabelul 22) de la vârsta de 10 zile până la prima stimulare luminoasă a lotului. În regiunile în care problemele cum ar fi prolapsurile, exprimarea instinctului de clocire sau mortalitate mare înaintea intrării în ouat sunt exprimate frecvent, creșterea păsărilor cu o durată a zilei lumină de 10 ore poate fi un avantaj. Figura 116: Exemplu de hală de producție deschisă (microclimat natural). 124

125 Cerințe de microclimat Lotul trebuie transferat în hale de producție cu cortine laterale (hale de tineret și adulte) sau cortinele de izolare luminoasă trebuie ridicate (aceleași hale de la o zi la depopulare) în același moment când se administrează primul stimul luminos dinaintea instalării ouatului (147 zile [21 săpt] dacă se dorește obținerea a 5% producție la 25 de săpt). Nu există niciun beneficiu din punct de vedere al reproducției dacă se administrează păsărilor mai mult de 14 ore de lumină în timpul perioadei de producție. Totuși, acolo unde păsările sunt ținute în hale de producție cu cortine laterale iar durata maximă de lumină naturală depășește 14 ore, poate fi administrată o combinație între lumină artificială și naturală care poate să depășească 14 ore și să fie egală cu durata maximă de lumină naturală. Asta va împiedica expunerea păsărilor la o scădere a duratei zilei de lumină după ce au beneficiat de cea mai lungă durată naturală de lumină din mijlocul verii. Pentru a asigura sincronizarea dezvoltării sexuale, creșteți masculii și femelele după același program de lumină. Tabel 22: Program de lumină pentru hale cu microclimat controlat/hale de producție oarbe și cu cortine laterale. LUNGIME ZI LUMINĂ NATURALĂ (Ore) la 147 Zile (21 Săpt) INTENSITATE LUMINOASĂ Vârstă (zile) LUNGIME ZI LUMINĂ ÎN DEMARAJ (Ore) Vârstă (zile) (Zile) LUNGIME ZI LUMINĂ ÎN PERIOADA DE TINERET (Ore) lucși în zona de demaraj lucși în hală lucși în zona de demaraj lucși în hală lucși Vârstă (Săpt) LUNGIME ZI LUMINĂ ÎN PERIOADA DE PRODUCȚIE(Ore) # 12# 12# 13# # 13 # 13# 13# Lumină artificială lucși Secţiunea 7 O lungime constantă a zilei lumină de 8 ore trebuie atinsă până la vârsta de 10 zile. Totuși, dacă au existat probleme frecvente de obținere a greutății corporale timpurii, reducerea la o lungime constantă a zilei lumină se poate întârzia până la vârsta de 21 de zile. Intensitatea medie într-o hală sau țarc măsurată la nivelul păsărilor. Intensitatea luminoasă trebuie măsurată în cel puțin 9 sau 10 locuri care trebuie să includă colțuri, sub lămpi și între lămpi. # Durata zilei lumină poate fi mărită brusc și într-o singură administrare, fără să afecteze producția totală de ouă (chiar dacă vârful de producție poate să fie mai mare iar persistența ouatului mai slabă) dacă greutatea corporală este conform standardului iar lotul este uniform (CV 10%). Nu există niciun beneficiu dacă se depășește o durată a zilei de lumină de 14 ore. Dacă durata zilei de lumină naturală depășește 14 ore, atunci combinația dintre cele două perioade de lumină naturală și artificială trebuie mărită pentru a egala cea mai lungă perioadă de lumină naturală așteptată. Dacă apar probleme la loturile out-of-season (ex.maturitate sexuală întârziată), lotul poate fi stimulat luminos la 140 de zile (20 săpt) dacă greutatea corporală este conform standardului iar CV-ul nu este mai mare de 10%. 125

126 Cerințe de microclimat PUNCTE CHEIE Răspunsul maxim la creșterile zilei lumină dinaintea intrării în ouat este obținut numai dacă este realizat profilul recomandat de greutate în perioada de tineret, uniformitate bună a lotului și aport nutrițional corespunzător. Păsările trebuie să beneficieze de o zi scurtă de lumină (8 ore) începând cu vârsta de 10 zile. În perioada de tineret halele trebuie să fie izolate împotriva luminii exterioare cu o intensitate maximă de 0.4 lucși în perioadele de întuneric. Acolo unde păsările sunt ținute în hale de producție cu cortine laterale iar durata maximă de lumină naturală depășește 14 ore, poate fi administrată o combinație între lumină artificială și naturală care poate să depășească 14 ore și să fie egală cu durata maximă de lumină naturală. Asigurați-vă că masculii și femelele sunt sincronizați din punct de vedere al maturității sexuale prin creșterea lor după același program de lumină și respectând profilul de greutate în funcție de vârstă. Program de lumină pentru hale de tineret și producție cu cortine laterale Sunt 4 situații de iluminat în halele de tineret cu cortine laterale (Figura 117): 1. Creșterea lungimii zilei de lumină naturală în perioada de tineret. 2. Creșterea lungimii zilei de lumină naturală la început și scăderea acesteia către finalul perioadei de tineret. 3. Scăderea lungimii zilei de lumină naturală pe toată durata perioadei de tineret. 4. Scăderea lungimii zilei de lumină naturală la început și creșterea acesteia către finalul perioadei de tineret. Figura 117: Exemplu de hală de tineret cu deschideri laterale unde nu există control asupra iluminatului în hală. Modificările tiparelor lungimii zilei lumină sunt prezentate în Figura 118. Pentru fiecare lună diferă culorile ce indică modelul de creștere sau scădere a perioadelor zilei de lumină în tineret. De exemplu un lot populat la începutul lunii Octombrie în Hemisphere de nord, sau Aprilie în Hemisphere de sud va avea durata zilei de lumină în scădere până la săptămâni după care aceasta va crește. 126