Cefuroximaxetil 125, omhulde tabletten 125 mg Cefuroximaxetil 250, omhulde tabletten 250 mg Cefuroximaxetil 500, omhulde tabletten 500 mg

Transcripción

1 ANEXA I LISTA CU DENUMIRILE COMERCIALE, FORMA FARMACEUTICĂ, CONCENTRAŢIILE, CALEA DE ADMINISTRARE A MEDICAMENTELOR, DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ/SOLICITANŢII ÎN STATELE MEMBRE

2 Deţinătorulul Statul Membru autorizaţiei de Solicitantul punere pe piaţă Olanda Sandoz B.V. Veluwezoom Almere The Netherlands Estonia 1A Pharma GmbH Keltenring D Oberhaching Germany Grecia Sandoz GmbH Biochemiestrasse Kundl Austria Portugalia Sandoz Farmacêutica Lda. Alameda da Quinta da Beloura, Edifício 1-Esc Sintra Portugal România Sandoz SRL România Sandoz SRL, str Livezeni, nr 7A, Târgu Mureş, România Numele inventat Numele Cefuroximaxetil 125, omhulde tabletten 125 mg Cefuroximaxetil 250, omhulde tabletten 250 mg Cefuroximaxetil 500, omhulde tabletten 500 mg Cefuroxim 1A Pharma 125 mg Cefuroxim 1A Pharma 250 mg Cefuroxim 1A Pharma 500 mg Cefuroxime axetil Sandoz 250 mg Cefuroxime axetil Sandoz 500 mg CEFUROXIMA Sandoz 250 mg COMPRIMIDOS CEFUROXIMA Sandoz 500 mg COMPRIMIDOS Axycef comprimate acoperite 125 mg Axycef comprimate acoperite 250 mg Axycef comprimate acoperite 500 mg Concentraţia 125 mg 250 mg 500 mg 125 mg 250 mg 500 mg 250 mg 500 mg 250 mg 500 mg 250 mg 500 mg Forma farmaceutică comprimate acoperite Comprimate acoperite Comprimate acoperite Comprimate acoperite Comprimate acoperite Calea de administrare utilizare orală utilizare orală utilizare orală utilizare orală utilizare orală Spania SANDOZ FARMACÉUTICA, S.A. Gran Vía de les Corts Catalanes, Barcelona Spain Cefuroxima Sandoz 125 mg comprimidos recubiertos con película EFG Cefuroxima Sandoz 250 mg comprimidos recubiertos con película EFG Cefuroxima Sandoz 500 mg comprimidos recubiertos con película EF 125 mg 250 mg 500 mg Comprimate acoperite utilizare orală 2

3 ANEXA II CONCLUZII ŞTIINŢIFICE ŞI MOTIVE PENTRU MODIFICAREA REZUMATULUI CARACTERISTICILOR PRODUSULUI, A ETICHETĂRII ŞI A PROSPECTULUI PREZENTATE DE CĂTRE EMEA 3

4 CONCLUZII ŞTIINŢIFICE REZUMAT GENERAL AL EVALUĂRII ŞTIINŢIFICE PENTRU CEFUROXIMAXETIL (a se vedea anexa I) Substanţa activă, cefuroxim axetil, îşi datorează activitatea bactericidă in vivo, compusului original cefuroxim. Toate cefalosporinele (antibiotice β-lactamice) inhibă formarea peretelui celular şi sunt inhibitori selectivi ai sintezei peptidoglicanului. În statul membru de referinţă, comprimatele de cefuroxim axetil sunt indicate în tratamentul infecţiilor uşoare până la moderat severe provocate de microorganisme susceptibile la cefuroxim, cum ar fi: - infecţii ale tractului respirator superior: otită medie acută, sinuzită, tonsilită şi faringită - bronşită acută, exacerbări acute ale bronşitei cronice - infecţii necomplicate ale tractului urinar inferior: cistită - infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi: furunculoză, piodermită şi impetigo - gonoree necomplicată: uretrită şi cervicită - tratamentul fazei incipiente a bolii Lyme (stadiul I) şi prevenirea ulterioară a complicaţiilor tardive la adulţi şi copii în vârstă de peste 12 ani. Trebuie să se considere recomandările oficiale privind utilizarea adecvată a medicamentelor antibacteriene. În timpul procedurii de trimitere la CMD(h), statele membre au reuşit să ajungă la un acord în ceea ce priveşte indicaţiile, cu excepţia celei referitoare la infecţiile gonococice. În timpul arbitrării CHMP, solicitantului i s-a cerut să ofere justificaţii suplimentare privind indicaţia gonoree necomplicată: uretrită şi cervicită. Solicitantul a trebuit să prezinte argumente privind siguranţa şi eficacitatea cefuroxim axetil în tratamentul gonoreei necomplicate şi concluziile privind raportul risc-beneficiu în cazul acestei indicaţii. Pentru a răspunde preocupărilor exprimate de CHMP, solicitantul a furnizat un rezumat extins al datelor din literatura de specialitate care susţin eficacitatea cefuroxim axetil în tratamentul gonoreei necomplicate şi, în mod specific, al cervicitei şi uretritei. Deoarece experienţa dobândită în utilizarea cefuroxim axetil la un număr limitat de pacienţi cu gonoree anorectală necomplicată sau cu gonoree faringiană nu este suficientă, iar eficacitatea nu a fost stabilită, ea nu este considerată ca fiind acceptabilă şi, prin urmare, nu trebuie inclusă în informaţiile privind produsul. Luând în considerare RCP-urile originale (rezumatul caracteristicilor produsului) ale cefuroxim axetil, precum şi recomandările din literatura publicată privind utilizarea cefuroxim în tratamentul gonoreei necomplicate, s-a susţinut faptul că includerea acestei indicaţii este complet justificată din punct de vedere clinic şi farmacologic. Trebuie avute în vedere recomandările oficiale privind utilizarea cefuroxim şi datele privind rezistenţa la acest medicament, la fel ca şi în cazul celorlalte antibiotice recomandate pentru această indicaţie. Pentru a respecta nota de orientare privind evaluarea medicamentelor indicate în tratamentul infecţiilor bacteriene (CPMP/EWP/558/95 rev.1), solicitantul a acceptat ca RCP-ul propus să fie actualizat în timp util pentru a include punctele optimale EUCAST. Cu toate acestea, CHMP a considerat că nu există suficiente dovezi care să susţină eficacitatea optimală a cefuroxim axetil în tratamentul gonoreei necomplicate, mai exact, în cazul uretritei şi cervicitei. Eficacitatea cefuroxim axetil asupra altor localizări anatomice (care rămân frecvent asimptomatice) este foarte îndoielnică, drept urmare, tratamentul cu cefuroxim axetil ar putea să nu reducă transmiterea ulterioară a infecţiei. În consecinţă, includerea infecţiilor gonococice necomplicate constituie o preocupare majoră din punctul de vedere al sănătăţii publice, atât la nivel individual, cât şi comunitar. 4

5 MOTIVE PENTRU MODIFICAREA REZUMATULUI CARACTERISTICILOR PRODUSULUI, A ETICHETĂRII ŞI A PROSPECTULUI Întrucât referatul CMD(h) a fost de acord cu toate indicaţiile terapeutice, cu excepţia gonoreei necomplicate: uretrită şi cervicită, scopul referatului a constat în analizarea siguranţei şi eficacităţii cefuroxim axetil în tratamentul gonoreei necomplicate (cervicită şi uretrită) şi în stabilirea unei concluzii privind raportul riscbeneficiu în cazul acestei indicaţii, rezumatul caracteristicilor produsului, etichetarea şi prospectul propuse de către solicitant au fost evaluate pe baza documentaţiei trimise şi a dezbaterii ştiinţifice din cadrul comitetului, CHMP a recomandat, prin consens, ca indicaţia referitoare la gonoreea necomplicată (cervicită şi uretrită) să nu fie inclusă în informaţiile privind produsul. În consecinţă, rezumatul caracteristicilor produsului şi prospectul trebuie modificate în conformitate cu anexa III. Autorizaţiile de comercializare existente trebuie modificate, iar, în ceea ce priveşte cererile de autorizaţie de comercializare în curs de soluţionare (a se vedea anexa I), trebuie să li se permită includerea acestor modificări. 5

6 ANEXA III REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI, ETICHETAREA ŞI PROSPECTUL 6

7 REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI 7

8 1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI Cefuroximaxetil 125, comprimate acoperite 125 mg 2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ Fiecare comprimat de Cefuroximaxetil 125 conţine cefuroximă axetil 150,36 mg, echivalent cu cefuroximă 125 mg. Excipient: Fiecare comprimat acoperit de Cefuroximaxetil 125 conţine aspartam 0,2 mg Pentru lista tuturor excipienţilor: vezi pct FORMA FARMACEUTICĂ Comprimate acoperite Cefuroximaxetil 125: comprimate alungite, biconvexe, de culoare albă până la galben deschis 4. DATE CLINICE 4.1. Indicaţii terapeutice Cefuroxima axetil este indicată în tratamentul formelor uşoare şi moderate ale infecţiilor severe determinate de microorganisme sensibile la cefuroximă, cum sunt: infecţii ale tractului respirator superior: otite medii acute, sinuzite, amigdalite şi faringite infecţii ale aparatului respirator inferior: bronşite acute, exacerbări ale bronşitelor cronice, pneumonii infecţii necomplicate ale tractului urinar inferior: cistite infecţii cutanate şi ale ţesuturilor moi: furunculoze, piodermite şi impetigo tratamentul fazei precoce a bolii Lyme (faza I) şi prevenirea ulterioară a complicaţiilor tardive la adulţi şi copii cu vârsta peste 12 ani. Trebuie luate în considerare ghidurile oficiale, privind utilizarea corespunzătoare a chimioterapicelor antibacteriene Doze şi mod de administrare Comprimatele de cefuroximă axetil sunt acoperite cu un strat protector pentru mascarea gustului; de aceea nu trebuie mestecate. Durata obişnuită a terapiei este de 7 zile (variind între 5 şi 10 zile). În cazul amigdalitelor determinate de Streptococcus pyogenes, se recomandă o durată a tratamentului de cel puţin 10 zile. Durata tratamentului stadiului precoce al bolii Lyme trebuie să fie de 20 zile. Pentru a obţine o absorbţie optimă, comprimatele de cefuroximă axetil ar trebui administrate la scurt timp după mese. Dozele depind de severitatea infecţiei. Pentru infecţiile severe, se recomandă formele parenterale de cefuroximă. Atunci când este cazul, cefuroxima axetil este eficace după tratamentul parenteral cu cefuroximă sodică, în tratamentul pneumoniei şi exacerbărilor bronşitei cronice. 8

9 Dozele recomandate pentru comprimate: Adulţi şi copii cu vârsta peste 12 ani Doze Infecţiile tractului respirator superior 250 (-500) mg de două ori pe zi Infecţiile aparatului respirator inferior 500 mg de două ori pe zi Infecţiile necomplicate ale tractului urinar mg de două ori pe zi inferior Infecţii cutanate şi ale ţesuturilor moi mg de două ori pe zi Faza precoce a bolii Lyme 500 mg de două ori pe zi, timp de 20 zile Copii cu vârsta cuprinsă între 5 şi 12 ani Doze Indicaţiile mai sus menţionate, dacă sunt mg de două ori pe zi relevante pentru această grupă de vârstă Otită medie acută 250 mg de două ori pe zi Copii cu vârsta sub 5 ani: Comprimatele acoperite de cefuroximă axetil nu se recomandă copiilor cu vârsta sub 5 ani. Pentru această grupă de vârstă se recomandă utilizarea suspensiei orale. Nu există experienţă privind utilizarea la copiii cu vârsta sub 3 luni. Dozele la pacienţii cu insuficienţă renală, la pacienţii dializaţi şi la vârstnici: Nu sunt necesare precauţii speciale la pacienţii cu insuficienţă renală, la dializaţi sau la cei în vârstă, dacă doza zilnică nu depăşeşte 1 gram. La pacienţii cu insuficienţă renală şi clearance-ul creatininei sub 20 ml/min, cefuroxima axetil trebuie utilizată cu precauţie. Pacienţii trataţi prin hemodializă, necesită o doză suplimentară de cefuroximă, la sfârşitul fiecărei şedinţe de dializă. 4.3 Contraindicaţii Hipersensibilitate la cefuroximă, la alte cefalosporine sau la oricare dintre excipienţi. Reacţie de hipersensibilitate imediată şi/sau severă, la peniciline sau alte tipuri de antibiotice betalactamice, în antecedente. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare Dacă după administrarea cefuroximei axetil apar reacţii de sensibilitate, trebuie oprită imediat utilizarea medicamentului şi instituit tratamentul corespunzător. Se recomandă atenţie deosebită la pacienţii care au prezentat reacţii alergice la penicilină sau la alte antibiotice beta-lactamice. Asemenea celorlalte antibiotice cu spectru larg, utilizarea pe termen lung a cefuroximei axetil poate determina apariţia microorganismelor rezistente (de exemplu : candida, enterococi şi clostridium difficile), ceea ce poate necesita întreruperea tratamentului. La pacienţii care prezintă diaree severă în timpul sau după utilizarea cefuroximei axetil, ar trebui luat în considerare riscul apariţiei colitei pseudomembranoase, ameninţătoare de viaţă. În aceste condiţii, utilizarea cefuroximei axetil ar trebui întreruptă şi instituit tratamentul corespunzător. Utilizarea preparatelor care inhibă peristaltismul intestinal este contraindicată (vezi pct. 4.8). Un tratament de 20 zile pentru boala Lyme poate cauza creşterea frecvenţei apariţiei diareei. Utilizarea pe termen lung a cefuroximei axetil poate determina apariţia unui număr mare de germeni patogeni rezistenţi la cefuroxima axetil. Este foarte important ca pacientul să fie atent monitorizat. Dacă apare o suprainfecţie în timpul tratamentului, trebuie luate măsuri corespunzătoare (vezi pct.. 4.8). Utilizarea cefuroximei axetil nu este recomandată la pacienţii cu tulburări severe ale tractului intestinal, însoţite de diaree şi vărsături, deoarece în această situaţie nu este asigurată o absorbţie 9

10 suficientă. Ar trebui luată în considerare administrarea cefuroximei sub formă parenterală. În urma tratamentului cu cefuroximă axetil pentru boala Lyme, a fost raportată reacţia Jarisch- Herxheimer. Reacţia rezultă direct din activitatea bactericidă a cefuroximei axetil asupra spirochetei Borrelia burgdorferi. Pacienţii ar trebui informaţi asupra acestei reacţii frecvente şi, de regulă, autolimitate, ea fiind o consecinţă a tratamentului cu antibiotice a bolii Lyme. Nu se recomandă utilizarea simultană a medicamentelor care cresc ph-ul gastric (vezi pct. 4.5). Nu există experienţă clinică privind utilizarea cefuroximei axetil la copiii cu vârsta mai mică de 3 luni. Referitor la tratamentul fazei precoce a bolii Lyme, există doar experienţă clinică referitoare la utilizarea acestui medicament la copiii cu vârsta peste 12 ani şi la adulţi. Este necesară precauţie specială la pacienţii cu fenilcetonurie datorită conţinutului de aspartam din stratul de acoperire. Un comprimat de Cefuroximaxetil 125 conţine aspartam 0,2 mg. La pacienţii trataţi cu cefuroximă axetil, atât metoda glucozoxidazei, cât şi metoda hexokinazei sunt recomandate pentru determinarea concentraţiilor sanguine şi plasmatice ale glucozei. Cefuroxima nu interferă cu testul picratului alcalin pentru determinarea valorii creatininei (vezi pct. 4.5). În timpul tratamentului cu cefuroximă sodică, anumiţi copii au prezentat pierderea uşoară sau moderată a auzului. 4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune Administrarea simultană a medicamentelor care cresc ph-ul gastric scade biodisponibilitatea cefuroximei axetil. Se recomandă evitarea acestei asocieri (vezi pct. 4.4). Se recomandă evitarea asocierii cefuroximei axetil cu tetracicline, macrolide sau cloramfenicol, deoarece medicamentele bacteriostatice pot interfera cu acţiunea bactericidă a cefalosporinelor. Administrarea concomitentă cu probenecid poate determina concentraţii mai mari şi susţinute de cefuroximă în ser şi în bilă. Cefuroxima poate interfera cu determinarea glicozuriei, când se folosesc reactivi conţinând cupru (soluţie Benedict sau Fehling, Clinitest). Pentru determinarea valorii glucozei, în sânge sau plasmă, la pacienţii trataţi cu cefuroximă axetil, se recomandă metodele glucozoxidazei sau hexokinazei (vezi pct. 4.4). Utilizarea cefuroximei axetil poate fi însoţită de un rezultat fals pozitiv la testul Coombs. Aceasta poate influenţa acurateţea testelor sanguine (vezi pct. 4.8). Cefalosporinele în doze mari trebuie administrate cu precauţie pacienţilor trataţi cu diuretice puternice, aminoglicozide sau amfotericină, deoarece aceste asocieri cresc riscul de nefrotoxicitate. 4.6 Sarcina şi alăptarea Utilizarea în timpul sarcinii Nu sunt suficiente date pentru evaluarea posibilelor efecte negative ale utilizării cefuroximei axetil pe perioada sarcinii. Studiile la animale nu au evidenţiat efecte nedorite până în prezent. Cefuroxima traversează bariera feto-placentară. În timpul sarcinii, cefuroxima axetil trebuie utilizată numai dacă este medicul consideră absolut necesar. 10

11 Utilizarea în timpul alăptării Cefuroxima este excretată într-o mică măsură în laptele matern; alăptarea ar trebui întreruptă la femeile care urmează tratament cu cefuroximă axetil Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje Nu există studii privind efectul cefuroximei axetil asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje. Cu toate acestea, nu este de aşteptat niciun efect. 4.8 Reacţii adverse Frecvente ( 1/100 la <1/10) Mai puţin frecvente ( 1/1000 la <1/100) Rare (( 1/10000 la <1/1000) Foarte rare (<1/10000) Infecţii şi infestări: Rare Colită pseudomembranoasă Asemenea celorlalte antibiotice, utilizarea pe termen lung a cefuroximei axetil poate determina suprainfecţii secundare, cauzate de microorganisme rezistente, de exemplu: Candida, enterococi şi Clostridium difficile (vezi pct. 4.4). Tulburări hematologice şi limfatice Rare Scăderea concentraţiei de hemoglobină, eozinofilie, leucopenie, neutropenie şi trombocitopenie Foarte rare Anemie hemolitică Tulburări ale sistemului imunitar Frecvente Reacţia Jarisch-Herxheimer, apărută în urma utilizării cefuroximei axetil pentru tratamentul bolii Lyme (vezi pct. 4.4). Rare Boala serului Foarte rare Anafilaxie Tulburări ale sistemului nervos Mai puţin frecvente Cefalee, ameţeală. Foarte rare Nelinişte, nervozitate, confuzie. Tulburări gastro-intestinale: Frecvente Diaree, greaţă şi vărsături. Frecvenţa diareei este corelată cu doza administrată şi poate creşte până la 10% în cazul utilizării comprimatelor. Incidenţa este chiar mai mare (aproximativ 13%) în cazul tratamentului prelungit timp de 20 zile pentru faza precoce a bolii Lyme. Tulburări hepato-biliare: Rare Creşteri tranzitorii ale valorii serice a enzimelor hepatice (AST, ALT şi LDH) şi a valorii serice a 11

12 bilirubinei. Foarte rare Icter Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat: Frecvente Erupţii cutanate tranzitorii, urticarie, prurit Foarte rare Eritem polimorf, sindrom Stevens-Johnson, necroliză toxică epidermică. Tulburări renale şi ale căilor urinare Frecvente Creşterea valorilor serice ale creatininei şi ureei, în special la pacienţii cu funcţie renală alterată. Mai puţin frecvente Nefrită interstiţială acută. Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare Rare Febră medicamentoasă. Investigaţii diagnostice Utilizarea cefuroximei axetil poate fi însoţită de o reacţie fals pozitivă la testul Coombs. Aceasta poate interfera cu efectuarea testelor sanguine (vezi pct. 4.5) 4.9. Supradozaj Supradozajul cefalosporinelor poate cauza iritaţie cerebrală, ducând la convulsii. În cazul supradozajului cefuroximei, concentraţiile serice pot fi reduse prin hemodializă şi dializă peritoneală. 5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE 5.1. Proprietăţi farmacodinamice Grupa farmacoterapeutică: alte antibiotice beta-lactamice, cefalosporine de generaţia a doua. Codul ATC: J01DC02 Modul de acţiune Cefuroxima axetil îşi datorează activitatea bactericidă in vivo, componentei de bază, cefuroxima. Toate cefalosporinele (antibiotice β-lactamice) inhibă producerea peretelui celular şi sunt inhibitori selectivi ai sintezei peptidoglicanilor. Primul pas în modul de acţiune constă în legarea de receptorii celulari, denumiţi proteine de legare a penicilinei. După ce antibioticul β-lactamic s-a legat de aceşti receptori, reacţia transpeptidazei este inhibată, iar sinteza peptidoglicanilor este blocată. Rezultatul este liza bacteriei. Mecanismul rezistenţei Rezistenţa bacteriană la cefuroximă se poate datora unuia dintre următoarele mecanisme: hidroliza de către beta-lactamaze: cefuroxima poate fi hidrolizată eficient de către anumite betalactamaze cu spectru extins (BLSE) şi de enzime cromozomial codate, care pot fi induse sau inhibate permanent de anumite specii de bacterii aerobe gram-negativ scăderea afinităţii proteinelor care leagă penicilina pentru cefuroximă impermeabilitatea membranei exterioare, fapt care împiedică accesul cefuroximei la proteinele care leagă penicilina, în microorganismele gram-negativ pompe de eflux ale medicamentului. 12

13 Stafilococii meticilino-rezistenţi (SMR) sunt rezistenţi la toate antibioticele beta-lactamice disponibile în prezent, inclusiv cefuroximă. Streptococcus pneumoniae penicilino-rezistent prezintă rezistenţă încrucişată la cefalosporine, cum sunt cefuroximă, prin alterarea proteinelor care leagă penicilina. Speciile de H. Influenzae beta-lactamazo-negative, ampicilino - rezistente (BLNAR) trebuie considerate rezistente la cefuroximă, în ciuda sensibilităţii aparente in vitro. Specii de enterobacteriacee, îndeosebi Klebsiella şi Escherichia coli, care produc BLSE (betalactamaze cu spectru extins) pot fi rezistente clinic la terapia cu cefalosporine, în ciuda sensibilităţii aparente in vitro şi trebuie considerate ca fiind rezistente. Valorile limită ale concentraţiilor eficace În acord cu NCCLS (Comitetul Naţional al Standardelor Clinice de Laborator) în 2001 au fost definite următoarele valori limită ale concentraţiilor eficace ale cefuroximei axetil: Enterobacteriacee: 4 µg/ml pentru speciile sensibile, 32 µg/ml pentru speciile rezistente. Staphylococcus spp.: 4 µg/ml pentru speciile sensibile, 32 µg/ml pentru speciile rezistente. Haemophilus spp.: 4 µg/ml pentru speciile sensibile, 16 µg/ml pentru speciile rezistente. Streptococcus pneumoniae: 1 µg/ml pentru speciile sensibile, 4 µg/ml pentru speciile rezistente. Streptococcus spp.: altele decât Streptococcus pneumoniae: Tulpinile streptococice izolate sensibile la penicilină (CMI90 0,12 µg/ml), pot fi considerate sensibile la cefuroximă. Sensibilitate: Prevalenţa rezistenţei poate varia geografic şi în timp pentru speciile selectate, fiind necesară informaţia locală despre rezistenţă, în special pentru tratarea infecţiilor severe. În anumite situaţii trebuie cerut sfatul specialistului, când prevalenţa locală a rezistenţei este de aşa natură încât utilitatea chimioterapicului antibacterian în anumite tipuri de infecţii este discutabilă. Specii obişnuit sensibile Aerobi gram-pozitiv: Staphilococcus aureus (meticilin-sensibil) Stafilococi coagulazo-negativi (meticilin-sensibili) Streptococcus agalactiae Streptococcus pneumoniae Streptococcus pyogenes Aerobi gram-negativ Escherichia coli Haemophilus influenzae Klebsiella species Moraxella catarrhalis Proteus mirabilis Proteus rettgeri Anaerobi Peptococcus species Peptostreptococcus species Alte microorganisme: Borrelia burgdorferi Specii parţial sensibile Acinetobacter species Citrobacter species Enterobacter species 13

14 Morganella morganii Specii rezistente Bacteroides fragilis Clostridium difficile Enterococi Listeria monocytogenes Proteus vulgaris Pseudomonas species Serratia species Specii parţial sensibile Acinetobacter species Citrobacter species Enterobacter species Morganella morganii Specii rezistente Bacteroides fragilis Clostridium difficile Enterococi Listeria monocytogenes Proteus vulgaris Pseudomonas species Serratia species 5.2. Proprietăţi farmacocinetice Absorbţie: după administrarea orală, cefuroxima axetil este absorbită din tractul gastro-intestinal şi hidrolizată rapid în mucoasa intestinală şi sânge, eliberând în circulaţie componentai activă, cefuroxima. Absorbţia optimă se produce când cefuroxima axetil este administrată la scurt timp după masă (50-60%). În aceste condiţii concentraţia serică maximă este atinsă după 2-3 ore. Distribuţie: cefuroxima este distribuită larg în tot organismul, inclusiv lichidul pleural, spută, oase, lichid sinovial, umoarea apoasă, dar atinge concentraţii terapeutice în lichidul cefalorahidian doar în cazul meningelui inflamat. Aproximativ 50% din cefuroxima din circulaţie este legată de proteinele plasmatice. Ea traversează bariera feto-placentară şi a fost detectată în laptele uman. Metabolizare: cefuroxima nu este metabolizată. Eliminare: cea mai mare parte din doza de cefuroximă este excretată sub formă neschimbată. Aproximativ 50% este excretată prin filtare glomerulară şi 50% prin secreţie tubulară renală, pe o perioadă de 24 ore, cea mai mare cantitate fiind eliminată în primele 6 ore. Concentraţii mari sunt atinse în urină. Cantităţi mici de cefuroximă sunt excretate prin bilă. Probenecidul acţionează competitiv cu cefuroxima pentru secreţia tubulară renală, determinând concentraţii plasmatice crescute şi prelungite de cefuroximă. Timpul de înjumătăţire plasmatică variază între 60 şi 90 minute şi este prelungit la pacienţii cu insuficienţă renală şi la nou-născuţi. 14

15 Dializa determină scăderea concentraţiei serice de cefuroximă Date preclinice de siguranţă Efecte preclinice au fost observate la dozaje mult mai mari faţă de doza maximă umană şi, prin urmare, sunt foarte puţin relevante pentru utilizarea clinică a cefuroximei axetil. 6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE 6.1. Lista excipienţilor Nucleut: laurilsulfat de sodiu, copovidonă, croscarmeloză sodică (E468), stearat de magneziu (E470B), dioxid de siliciu coloidal anhidru (E551), manitol granulat (E421), celuloză microcristalină (E460), crospovidonă (E1202), talc (E 553B). Înveliş: manitol (E421), amidon solubil (din cartof), talc(e 553B), dioxid de titan (E 171), aspartam (E951). 6.2 Incompatibilităţi Nu este cazul Perioada de valabilitate Folie termosudată din Al/Al: 36 luni Blister din Al/Al: 36 luni 6.4. Precauţii speciale pentru păstrare Folie termosudată din Al/Al: a se păstra în ambalajul original. Blister din Al/Al: a se păstra în ambalajul original Natura şi conţinutul ambalajului Ambalaj conţinând folie termosudată din Al/Al Ambalaj conţinând blister din Al/Al Mărimea ambalajului: Cutii cu: 125 mg: 8,10, 12, 14, 24 comprimate 6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare Fără cerinţe speciale. 7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ [Vezi Anexa I a se completa la nivel naţional] 8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ [A se completa la nivel naţional] 15

16 9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRII SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI [A se completa la nivel naţional] 10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI [A se completa la nivel naţional] 16

17 1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI Cefuroximaxetil 250, comprimate acoperite 250 mg 2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ Fiecare comprimat de Cefuroximaxetil 250 conţine cefuroximă axetil 300,72 mg, echivalent cu cefuroximă 250 mg. Excipient: Fiecare comprimat acoperit de Cefuroximaxetil 250 conţine aspartam 0,3 mg Pentru lista tuturor excipienţilor: vezi pct FORMA FARMACEUTICĂ Comprimate acoperite Cefuroximaxetil 250: marcate pe ambele feţe. comprimate alungite, biconvexe, de culoare albă până la galben deschis, 4. DATE CLINICE 4.1. Indicaţii terapeutice Cefuroxima axetil este indicată în tratamentul formelor uşoare şi moderate ale infecţiilor severe determinate de microorganisme sensibile la cefuroximă, cum sunt: infecţii ale tractului respirator superior: otite medii acute, sinuzite, amigdalite şi faringite infecţii ale aparatului respirator inferior: bronşite acute, exacerbări ale bronşitelor cronice, pneumonii infecţii necomplicate ale tractului urinar inferior: cistite infecţii cutanate şi ale ţesuturilor moi: furunculoze, piodermite şi impetigo tratamentul fazei precoce a bolii Lyme (faza I) şi prevenirea ulterioară a complicaţiilor tardive la adulţi şi copii cu vârsta peste 12 ani. Trebuie luate în considerare ghidurile oficiale, privind utilizarea corespunzătoare a chimioterapicelor antibacteriene Doze şi mod de administrare Comprimatele de cefuroximă axetil sunt acoperite cu un strat protector pentru mascarea gustului; de aceea nu trebuie mestecate. Durata obişnuită a terapiei este de 7 zile (variind între 5 şi 10 zile). În cazul amigdalitelor determinate de Streptococcus pyogenes, se recomandă o durată a tratamentului de cel puţin 10 zile. Durata tratamentului stadiului precoce al bolii Lyme trebuie să fie de 20 zile. Pentru a obţine o absorbţie optimă, comprimatele de cefuroximă axetil ar trebui administrate la scurt timp după mese. Dozele depind de severitatea infecţiei. Pentru infecţiile severe, se recomandă formele parenterale de cefuroximă. Atunci când este cazul, cefuroxima axetil este eficace după tratamentul parenteral cu cefuroximă sodică, în tratamentul pneumoniei şi exacerbărilor bronşitei cronice. Dozele recomandate pentru comprimate: 17

18 Adulţi şi copii cu vârsta peste 12 ani Doze Infecţiile tractului respirator superior 250 (-500) mg de două ori pe zi Infecţiile aparatului respirator inferior 500 mg de două ori pe zi Infecţiile necomplicate ale tractului urinar mg de două ori pe zi inferior Infecţii cutanate şi ale ţesuturilor moi mg de două ori pe zi Faza precoce a bolii Lyme 500 mg de două ori pe zi, timp de 20 zile Copii cu vârsta cuprinsă între 5 şi 12 ani Doze Indicaţiile mai sus menţionate, dacă sunt mg de două ori pe zi relevante pentru această grupă de vârstă Otită medie acută 250 mg de două ori pe zi Copii cu vârsta sub 5 ani: Comprimatele acoperite de cefuroximă axetil nu se recomandă copiilor cu vârsta sub 5 ani. Pentru această grupă de vârstă se recomandă utilizarea suspensiei orale. Nu există experienţă privind utilizarea la copiii cu vârsta sub 3 luni. Dozele la pacienţii cu insuficienţă renală, la pacienţii dializaţi şi la vârstnici: Nu sunt necesare precauţii speciale la pacienţii cu insuficienţă renală, la dializaţi sau la cei în vârstă, dacă doza zilnică nu depăşeşte 1 gram. La pacienţii cu insuficienţă renală şi clearance-ul creatininei sub 20 ml/min, cefuroxima axetil trebuie utilizată cu precauţie. Pacienţii trataţi prin hemodializă, necesită o doză suplimentară de cefuroximă, la sfârşitul fiecărei şedinţe de dializă. 4.3 Contraindicaţii Hipersensibilitate la cefuroximă, la alte cefalosporine sau la oricare dintre excipienţi. Reacţie de hipersensibilitate imediată şi/sau severă, la peniciline sau alte tipuri de antibiotice betalactamice, în antecedente. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare Dacă după administrarea cefuroximei axetil apar reacţii de sensibilitate, trebuie oprită imediat utilizarea medicamentului şi instituit tratamentul corespunzător. Se recomandă atenţie deosebită la pacienţii care au prezentat reacţii alergice la penicilină sau la alte antibiotice beta-lactamice. Asemenea celorlalte antibiotice cu spectru larg, utilizarea pe termen lung a cefuroximei axetil poate determina apariţia microorganismelor rezistente (de exemplu : candida, enterococi şi clostridium difficile), ceea ce poate necesita întreruperea tratamentului. La pacienţii care prezintă diaree severă în timpul sau după utilizarea cefuroximei axetil, ar trebui luat în considerare riscul apariţiei colitei pseudomembranoase, ameninţătoare de viaţă. În aceste condiţii, utilizarea cefuroximei axetil ar trebui întreruptă şi instituit tratamentul corespunzător. Utilizarea preparatelor care inhibă peristaltismul intestinal este contraindicată (vezi pct. 4.8). Un tratament de 20 zile pentru boala Lyme poate cauza creşterea frecvenţei apariţiei diareei. Utilizarea pe termen lung a cefuroximei axetil poate determina apariţia unui număr mare de germeni patogeni rezistenţi la cefuroxima axetil. Este foarte important ca pacientul să fie atent monitorizat. Dacă apare o suprainfecţie în timpul tratamentului, trebuie luate măsuri corespunzătoare (vezi pct.. 4.8). Utilizarea cefuroximei axetil nu este recomandată la pacienţii cu tulburări severe ale tractului intestinal, însoţite de diaree şi vărsături, deoarece în această situaţie nu este asigurată o absorbţie suficientă. Ar trebui luată în considerare administrarea cefuroximei sub formă parenterală. 18

19 În urma tratamentului cu cefuroximă axetil pentru boala Lyme, a fost raportată reacţia Jarisch- Herxheimer. Reacţia rezultă direct din activitatea bactericidă a cefuroximei axetil asupra spirochetei Borrelia burgdorferi. Pacienţii ar trebui informaţi asupra acestei reacţii frecvente şi, de regulă, autolimitate, ea fiind o consecinţă a tratamentului cu antibiotice a bolii Lyme. Nu se recomandă utilizarea simultană a medicamentelor care cresc ph-ul gastric (vezi pct. 4.5). Nu există experienţă clinică privind utilizarea cefuroximei axetil la copiii cu vârsta mai mică de 3 luni. Referitor la tratamentul fazei precoce a bolii Lyme, există doar experienţă clinică referitoare la utilizarea acestui medicament la copiii cu vârsta peste 12 ani şi la adulţi. Este necesară precauţie specială la pacienţii cu fenilcetonurie datorită conţinutului de aspartam din stratul de acoperire. Un comprimat de Cefuroximaxetil 250 conţine aspartam 0,3 mg. La pacienţii trataţi cu cefuroximă axetil, atât metoda glucozoxidazei, cât şi metoda hexokinazei sunt recomandate pentru determinarea concentraţiilor sanguine şi plasmatice ale glucozei. Cefuroxima nu interferă cu testul picratului alcalin pentru determinarea valorii creatininei (vezi pct. 4.5). În timpul tratamentului cu cefuroximă sodică, anumiţi copii au prezentat pierderea uşoară sau moderată a auzului. 4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune Administrarea simultană a medicamentelor care cresc ph-ul gastric scade biodisponibilitatea cefuroximei axetil. Se recomandă evitarea acestei asocieri (vezi pct. 4.4). Se recomandă evitarea asocierii cefuroximei axetil cu tetracicline, macrolide sau cloramfenicol, deoarece medicamentele bacteriostatice pot interfera cu acţiunea bactericidă a cefalosporinelor. Administrarea concomitentă cu probenecid poate determina concentraţii mai mari şi susţinute de cefuroximă în ser şi în bilă. Cefuroxima poate interfera cu determinarea glicozuriei, când se folosesc reactivi conţinând cupru (soluţie Benedict sau Fehling, Clinitest). Pentru determinarea valorii glucozei, în sânge sau plasmă, la pacienţii trataţi cu cefuroximă axetil, se recomandă metodele glucozoxidazei sau hexokinazei (vezi pct. 4.4). Utilizarea cefuroximei axetil poate fi însoţită de un rezultat fals pozitiv la testul Coombs. Aceasta poate influenţa acurateţea testelor sanguine (vezi pct. 4.8). Cefalosporinele în doze mari trebuie administrate cu precauţie pacienţilor trataţi cu diuretice puternice, aminoglicozide sau amfotericină, deoarece aceste asocieri cresc riscul de nefrotoxicitate. 4.6 Sarcina şi alăptarea Utilizarea în timpul sarcinii Nu sunt suficiente date pentru evaluarea posibilelor efecte negative ale utilizării cefuroximei axetil pe perioada sarcinii. Studiile la animale nu au evidenţiat efecte nedorite până în prezent. Cefuroxima traversează bariera feto-placentară. În timpul sarcinii, cefuroxima axetil trebuie utilizată numai dacă este medicul consideră absolut necesar. Utilizarea în timpul alăptării Cefuroxima este excretată într-o mică măsură în laptele matern; alăptarea ar trebui întreruptă la 19

20 femeile care urmează tratament cu cefuroximă axetil Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje Nu există studii privind efectul cefuroximei axetil asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje. Cu toate acestea, nu este de aşteptat niciun efect. 4.8 Reacţii adverse Frecvente ( 1/100 la <1/10) Mai puţin frecvente ( 1/1000 la <1/100) Rare (( 1/10000 la <1/1000) Foarte rare (<1/10000) Infecţii şi infestări: Rare Colită pseudomembranoasă Asemenea celorlalte antibiotice, utilizarea pe termen lung a cefuroximei axetil poate determina suprainfecţii secundare, cauzate de microorganisme rezistente, de exemplu: Candida, enterococi şi Clostridium difficile (vezi pct. 4.4). Tulburări hematologice şi limfatice Rare Scăderea concentraţiei de hemoglobină, eozinofilie, leucopenie, neutropenie şi trombocitopenie Foarte rare Anemie hemolitică Tulburări ale sistemului imunitar Frecvente Reacţia Jarisch-Herxheimer, apărută în urma utilizării cefuroximei axetil pentru tratamentul bolii Lyme (vezi pct. 4.4). Rare Boala serului Foarte rare Anafilaxie Tulburări ale sistemului nervos Mai puţin frecvente Cefalee, ameţeală. Foarte rare Nelinişte, nervozitate, confuzie. Tulburări gastro-intestinale: Frecvente Diaree, greaţă şi vărsături. Frecvenţa diareei este corelată cu doza administrată şi poate creşte până la 10% în cazul utilizării comprimatelor. Incidenţa este chiar mai mare (aproximativ 13%) în cazul tratamentului prelungit timp de 20 zile pentru faza precoce a bolii Lyme. Tulburări hepato-biliare: Rare Creşteri tranzitorii ale valorii serice a enzimelor hepatice (AST, ALT şi LDH) şi a valorii serice a bilirubinei. Foarte rare 20

21 Icter Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat: Frecvente Erupţii cutanate tranzitorii, urticarie, prurit Foarte rare Eritem polimorf, sindrom Stevens-Johnson, necroliză toxică epidermică. Tulburări renale şi ale căilor urinare Frecvente Creşterea valorilor serice ale creatininei şi ureei, în special la pacienţii cu funcţie renală alterată. Mai puţin frecvente Nefrită interstiţială acută. Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare Rare Febră medicamentoasă. Investigaţii diagnostice Utilizarea cefuroximei axetil poate fi însoţită de o reacţie fals pozitivă la testul Coombs. Aceasta poate interfera cu efectuarea testelor sanguine (vezi pct. 4.5) 4.9. Supradozaj Supradozajul cefalosporinelor poate cauza iritaţie cerebrală, ducând la convulsii. În cazul supradozajului cefuroximei, concentraţiile serice pot fi reduse prin hemodializă şi dializă peritoneală. 5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE 5.1. Proprietăţi farmacodinamice Grupa farmacoterapeutică: alte antibiotice beta-lactamice, cefalosporine de generaţia a doua. Codul ATC: J01DC02 Modul de acţiune Cefuroxima axetil îşi datorează activitatea bactericidă in vivo, componentei de bază, cefuroxima. Toate cefalosporinele (antibiotice β-lactamice) inhibă producerea peretelui celular şi sunt inhibitori selectivi ai sintezei peptidoglicanilor. Primul pas în modul de acţiune constă în legarea de receptorii celulari, denumiţi proteine de legare a penicilinei. După ce antibioticul β-lactamic s-a legat de aceşti receptori, reacţia transpeptidazei este inhibată, iar sinteza peptidoglicanilor este blocată. Rezultatul este liza bacteriei. Mecanismul rezistenţei Rezistenţa bacteriană la cefuroximă se poate datora unuia dintre următoarele mecanisme: hidroliza de către beta-lactamaze: cefuroxima poate fi hidrolizată eficient de către anumite betalactamaze cu spectru extins (BLSE) şi de enzime cromozomial codate, care pot fi induse sau inhibate permanent de anumite specii de bacterii aerobe gram-negativ scăderea afinităţii proteinelor care leagă penicilina pentru cefuroximă impermeabilitatea membranei exterioare, fapt care împiedică accesul cefuroximei la proteinele care leagă penicilina, în microorganismele gram-negativ pompe de eflux ale medicamentului. Stafilococii meticilino-rezistenţi (SMR) sunt rezistenţi la toate antibioticele beta-lactamice disponibile în prezent, inclusiv cefuroximă. 21

22 Streptococcus pneumoniae penicilino-rezistent prezintă rezistenţă încrucişată la cefalosporine, cum sunt cefuroximă, prin alterarea proteinelor care leagă penicilina. Speciile de H. Influenzae beta-lactamazo-negative, ampicilino - rezistente (BLNAR) trebuie considerate rezistente la cefuroximă, în ciuda sensibilităţii aparente in vitro. Specii de enterobacteriacee, îndeosebi Klebsiella şi Escherichia coli, care produc BLSE (betalactamaze cu spectru extins) pot fi rezistente clinic la terapia cu cefalosporine, în ciuda sensibilităţii aparente in vitro şi trebuie considerate ca fiind rezistente. Valorile limită ale concentraţiilor eficace În acord cu NCCLS (Comitetul Naţional al Standardelor Clinice de Laborator) în 2001 au fost definite următoarele valori limită ale concentraţiilor eficace ale cefuroximei axetil: Enterobacteriacee: 4 µg/ml pentru speciile sensibile, 32 µg/ml pentru speciile rezistente. Staphylococcus spp.: 4 µg/ml pentru speciile sensibile, 32 µg/ml pentru speciile rezistente. Haemophilus spp.: 4 µg/ml pentru speciile sensibile, 16 µg/ml pentru speciile rezistente. Streptococcus pneumoniae: 1 µg/ml pentru speciile sensibile, 4 µg/ml pentru speciile rezistente. Streptococcus spp.: altele decât Streptococcus pneumoniae: Tulpinile streptococice izolate sensibile la penicilină (CMI90 0,12 µg/ml), pot fi considerate sensibile la cefuroximă. Sensibilitate: Prevalenţa rezistenţei poate varia geografic şi în timp pentru speciile selectate, fiind necesară informaţia locală despre rezistenţă, în special pentru tratarea infecţiilor severe. În anumite situaţii trebuie cerut sfatul specialistului, când prevalenţa locală a rezistenţei este de aşa natură încât utilitatea chimioterapicului antibacterian în anumite tipuri de infecţii este discutabilă. Specii obişnuit sensibile Aerobi gram-pozitiv: Staphilococcus aureus (meticilin-sensibil) Stafilococi coagulazo-negativi (meticilinsensibili) Streptococcus agalactiae Streptococcus pneumoniae Streptococcus pyogenes Aerobi gram-negativ Escherichia coli Haemophilus influenzae Klebsiella species Moraxella catarrhalis Proteus mirabilis Proteus rettgeri Anaerobi Peptococcus species Peptostreptococcus species Alte microorganisme: Borrelia burgdorferi Specii parţial sensibile Acinetobacter species Citrobacter species Enterobacter species Morganella morganii 22

23 Specii rezistente Bacteroides fragilis Clostridium difficile Enterococi Listeria monocytogenes Proteus vulgaris Pseudomonas species Serratia species Specii parţial sensibile Acinetobacter species Citrobacter species Enterobacter species Morganella morganii Specii rezistente Bacteroides fragilis Clostridium difficile Enterococi Listeria monocytogenes Proteus vulgaris Pseudomonas species Serratia species 5.2. Proprietăţi farmacocinetice Absorbţie: după administrarea orală, cefuroxima axetil este absorbită din tractul gastro-intestinal şi hidrolizată rapid în mucoasa intestinală şi sânge, eliberând în circulaţie componentai activă, cefuroxima. Absorbţia optimă se produce când cefuroxima axetil este administrată la scurt timp după masă (50-60%). În aceste condiţii concentraţia serică maximă este atinsă după 2-3 ore. Distribuţie: cefuroxima este distribuită larg în tot organismul, inclusiv lichidul pleural, spută, oase, lichid sinovial, umoarea apoasă, dar atinge concentraţii terapeutice în lichidul cefalorahidian doar în cazul meningelui inflamat. Aproximativ 50% din cefuroxima din circulaţie este legată de proteinele plasmatice. Ea traversează bariera feto-placentară şi a fost detectată în laptele uman. Metabolizare: cefuroxima nu este metabolizată. Eliminare: cea mai mare parte din doza de cefuroximă este excretată sub formă neschimbată. Aproximativ 50% este excretată prin filtare glomerulară şi 50% prin secreţie tubulară renală, pe o perioadă de 24 ore, cea mai mare cantitate fiind eliminată în primele 6 ore. Concentraţii mari sunt atinse în urină. Cantităţi mici de cefuroximă sunt excretate prin bilă. Probenecidul acţionează competitiv cu cefuroxima pentru secreţia tubulară renală, determinând concentraţii plasmatice crescute şi prelungite de cefuroximă. Timpul de înjumătăţire plasmatică variază între 60 şi 90 minute şi este prelungit la pacienţii cu insuficienţă renală şi la nou-născuţi. Dializa determină scăderea concentraţiei serice de cefuroximă. 23

24 5.3. Date preclinice de siguranţă Efecte preclinice au fost observate la dozaje mult mai mari faţă de doza maximă umană şi, prin urmare, sunt foarte puţin relevante pentru utilizarea clinică a cefuroximei axetil. 6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE 6.1. Lista excipienţilor Nucleut: laurilsulfat de sodiu, copovidonă, croscarmeloză sodică (E468), stearat de magneziu (E470B), dioxid de siliciu coloidal anhidru (E551), manitol granulat (E421), celuloză microcristalină (E460), crospovidonă (E1202), talc (E 553B). Înveliş: manitol (E421), amidon solubil (din cartof), talc(e 553B), dioxid de titan (E 171), aspartam (E951). 6.2 Incompatibilităţi Nu este cazul Perioada de valabilitate Folie termosudată din Al/Al: 36 luni Blister din Al/Al: 36 luni 6.4. Precauţii speciale pentru păstrare Folie termosudată din Al/Al: a se păstra în ambalajul original. Blister din Al/Al: a se păstra în ambalajul original Natura şi conţinutul ambalajului Ambalaj conţinând folie termosudată din Al/Al Ambalaj conţinând blister din Al/Al Mărimea ambalajului: Cutii cu: 250 mg :8,10, 12, 14, 24 comprimate 6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare Fără cerinţe speciale. 7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ [Vezi Anexa I a se completa la nivel naţional] 8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ [A se completa la nivel naţional] 24

25 9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRII SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI [A se completa la nivel naţional] 10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI [A se completa la nivel naţional] 25

26 1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI Cefuroximaxetil 500, comprimate acoperite 500 mg 2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ Fiecare comprimat de Cefuroximaxetil 500 conţine cefuroximă axetil 601,44 mg, echivalent cu cefuroximă 500 mg. Excipient: Fiecare comprimat acoperit de Cefuroximaxetil 500 conţine aspartam 0,4 mg Pentru lista tuturor excipienţilor: vezi pct FORMA FARMACEUTICĂ Comprimate acoperite Cefuroximaxetil 500: comprimate alungite, biconvexe, de culoare albă până la galben deschis 4. DATE CLINICE 4.1Indicaţii terapeutice Cefuroxima axetil este indicată în tratamentul formelor uşoare şi moderate ale infecţiilor severe determinate de microorganisme sensibile la cefuroximă, cum sunt: infecţii ale tractului respirator superior: otite medii acute, sinuzite, amigdalite şi faringite infecţii ale aparatului respirator inferior: bronşite acute, exacerbări ale bronşitelor cronice, pneumonii infecţii necomplicate ale tractului urinar inferior: cistite infecţii cutanate şi ale ţesuturilor moi: furunculoze, piodermite şi impetigo tratamentul fazei precoce a bolii Lyme (faza I) şi prevenirea ulterioară a complicaţiilor tardive la adulţi şi copii cu vârsta peste 12 ani. Trebuie luate în considerare ghidurile oficiale, privind utilizarea corespunzătoare a chimioterapicelor antibacteriene. 4.2 Doze şi mod de administrare Comprimatele de cefuroximă axetil sunt acoperite cu un strat protector pentru mascarea gustului; de aceea nu trebuie mestecate. Durata obişnuită a terapiei este de 7 zile (variind între 5 şi 10 zile). În cazul amigdalitelor determinate de Streptococcus pyogenes, se recomandă o durată a tratamentului de cel puţin 10 zile. Durata tratamentului stadiului precoce al bolii Lyme trebuie să fie de 20 zile. Pentru a obţine o absorbţie optimă, comprimatele de cefuroximă axetil ar trebui administrate la scurt timp după mese. Dozele depind de severitatea infecţiei. Pentru infecţiile severe, se recomandă formele parenterale de cefuroximă. Atunci când este cazul, cefuroxima axetil este eficace după tratamentul parenteral cu cefuroximă sodică, în tratamentul pneumoniei şi exacerbărilor bronşitei cronice. 26

27 Dozele recomandate pentru comprimate: Adulţi şi copii cu vârsta peste 12 ani Doze Infecţiile tractului respirator superior 250 (-500) mg de două ori pe zi Infecţiile aparatului respirator inferior 500 mg de două ori pe zi Infecţiile necomplicate ale tractului urinar mg de două ori pe zi inferior Infecţii cutanate şi ale ţesuturilor moi mg de două ori pe zi Faza precoce a bolii Lyme 500 mg de două ori pe zi, timp de 20 zile Copii cu vârsta cuprinsă între 5 şi 12 ani Doze Indicaţiile mai sus menţionate, dacă sunt mg de două ori pe zi relevante pentru această grupă de vârstă Otită medie acută 250 mg de două ori pe zi Copii cu vârsta sub 5 ani: Comprimatele acoperite de cefuroximă axetil nu se recomandă copiilor cu vârsta sub 5 ani. Pentru această grupă de vârstă se recomandă utilizarea suspensiei orale. Nu există experienţă privind utilizarea la copiii cu vârsta sub 3 luni. Dozele la pacienţii cu insuficienţă renală, la pacienţii dializaţi şi la vârstnici: Nu sunt necesare precauţii speciale la pacienţii cu insuficienţă renală, la dializaţi sau la cei în vârstă, dacă doza zilnică nu depăşeşte 1 gram. La pacienţii cu insuficienţă renală şi clearance-ul creatininei sub 20 ml/min, cefuroxima axetil trebuie utilizată cu precauţie. Pacienţii trataţi prin hemodializă, necesită o doză suplimentară de cefuroximă, la sfârşitul fiecărei şedinţe de dializă. 4.3 Contraindicaţii Hipersensibilitate la cefuroximă, la alte cefalosporine sau la oricare dintre excipienţi. Reacţie de hipersensibilitate imediată şi/sau severă, la peniciline sau alte tipuri de antibiotice betalactamice, în antecedente. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare Dacă după administrarea cefuroximei axetil apar reacţii de sensibilitate, trebuie oprită imediat utilizarea medicamentului şi instituit tratamentul corespunzător. Se recomandă atenţie deosebită la pacienţii care au prezentat reacţii alergice la penicilină sau la alte antibiotice beta-lactamice. Asemenea celorlalte antibiotice cu spectru larg, utilizarea pe termen lung a cefuroximei axetil poate determina apariţia microorganismelor rezistente (de exemplu : candida, enterococi şi clostridium difficile), ceea ce poate necesita întreruperea tratamentului. La pacienţii care prezintă diaree severă în timpul sau după utilizarea cefuroximei axetil, ar trebui luat în considerare riscul apariţiei colitei pseudomembranoase, ameninţătoare de viaţă. În aceste condiţii, utilizarea cefuroximei axetil ar trebui întreruptă şi instituit tratamentul corespunzător. Utilizarea preparatelor care inhibă peristaltismul intestinal este contraindicată (vezi pct. 4.8). Un tratament de 20 zile pentru boala Lyme poate cauza creşterea frecvenţei apariţiei diareei. Utilizarea pe termen lung a cefuroximei axetil poate determina apariţia unui număr mare de germeni patogeni rezistenţi la cefuroxima axetil. Este foarte important ca pacientul să fie atent monitorizat. Dacă apare o suprainfecţie în timpul tratamentului, trebuie luate măsuri corespunzătoare (vezi pct.. 4.8). Utilizarea cefuroximei axetil nu este recomandată la pacienţii cu tulburări severe ale tractului intestinal, însoţite de diaree şi vărsături, deoarece în această situaţie nu este asigurată o absorbţie 27

28 suficientă. Ar trebui luată în considerare administrarea cefuroximei sub formă parenterală. În urma tratamentului cu cefuroximă axetil pentru boala Lyme, a fost raportată reacţia Jarisch- Herxheimer. Reacţia rezultă direct din activitatea bactericidă a cefuroximei axetil asupra spirochetei Borrelia burgdorferi. Pacienţii ar trebui informaţi asupra acestei reacţii frecvente şi, de regulă, autolimitate, ea fiind o consecinţă a tratamentului cu antibiotice a bolii Lyme. Nu se recomandă utilizarea simultană a medicamentelor care cresc ph-ul gastric (vezi pct. 4.5). Nu există experienţă clinică privind utilizarea cefuroximei axetil la copiii cu vârsta mai mică de 3 luni. Referitor la tratamentul fazei precoce a bolii Lyme, există doar experienţă clinică referitoare la utilizarea acestui medicament la copiii cu vârsta peste 12 ani şi la adulţi. Este necesară precauţie specială la pacienţii cu fenilcetonurie datorită conţinutului de aspartam din stratul de acoperire. Un comprimat de Cefuroximaxetil 500 conţine aspartam 0,4 mg. La pacienţii trataţi cu cefuroximă axetil, atât metoda glucozoxidazei, cât şi metoda hexokinazei sunt recomandate pentru determinarea concentraţiilor sanguine şi plasmatice ale glucozei. Cefuroxima nu interferă cu testul picratului alcalin pentru determinarea valorii creatininei (vezi pct. 4.5). În timpul tratamentului cu cefuroximă sodică, anumiţi copii au prezentat pierderea uşoară sau moderată a auzului. 4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune Administrarea simultană a medicamentelor care cresc ph-ul gastric scade biodisponibilitatea cefuroximei axetil. Se recomandă evitarea acestei asocieri (vezi pct. 4.4). Se recomandă evitarea asocierii cefuroximei axetil cu tetracicline, macrolide sau cloramfenicol, deoarece medicamentele bacteriostatice pot interfera cu acţiunea bactericidă a cefalosporinelor. Administrarea concomitentă cu probenecid poate determina concentraţii mai mari şi susţinute de cefuroximă în ser şi în bilă. Cefuroxima poate interfera cu determinarea glicozuriei, când se folosesc reactivi conţinând cupru (soluţie Benedict sau Fehling, Clinitest). Pentru determinarea valorii glucozei, în sânge sau plasmă, la pacienţii trataţi cu cefuroximă axetil, se recomandă metodele glucozoxidazei sau hexokinazei (vezi pct. 4.4). Utilizarea cefuroximei axetil poate fi însoţită de un rezultat fals pozitiv la testul Coombs. Aceasta poate influenţa acurateţea testelor sanguine (vezi pct. 4.8). Cefalosporinele în doze mari trebuie administrate cu precauţie pacienţilor trataţi cu diuretice puternice, aminoglicozide sau amfotericină, deoarece aceste asocieri cresc riscul de nefrotoxicitate. 4.6 Sarcina şi alăptarea Utilizarea în timpul sarcinii Nu sunt suficiente date pentru evaluarea posibilelor efecte negative ale utilizării cefuroximei axetil pe perioada sarcinii. Studiile la animale nu au evidenţiat efecte nedorite până în prezent. Cefuroxima traversează bariera feto-placentară. În timpul sarcinii, cefuroxima axetil trebuie utilizată numai dacă este medicul consideră absolut necesar. 28