Jorge Manrique, Coplas a la muerte de su padre (I). 13º ed. Madrid : Espasa-Calpe, 1979 [1477].

Tamaño: px

Comenzar la demostración a partir de la página:

Download "Jorge Manrique, Coplas a la muerte de su padre (I). 13º ed. Madrid : Espasa-Calpe, 1979 [1477]."

Celia Mendoza Muñoz
hace 6 años
Vistas:

1 Translationes, Volume 3, 2011 DOI: /tran Jorge Manrique, Coplas a la muerte de su padre (I). 13º ed. Madrid : Espasa-Calpe, 1979 [1477]. I Recuerde el alma dormida, avive el seso y despierte contemplando cómo se pasa la vida, cómo se viene la muerte tan callando, cuán presto se va el placer, cómo, después de acordado, da dolor; cómo, a nuestro parecer, cualquiera tiempo pasado fue mejor. II Pues si vemos lo presente cómo en un punto se es ido y acabado, si juzgamos sabiamente, daremos lo no venido por pasado. No se engañe nadie, no, pensando que ha de durar lo que espera más que duró lo que vio porque todo ha de pasar por tal manera. 224

2 4. Unpublihsed translations. Bilingual literary texts / Traductions inédites. Textes littéraires bilingues / Erstmalige Übersetzungen, zweisprachige Texte / Traduzioni inedite.testi letterari bilingui / Traducciones inéditas. Textos literarios bilingües / Jorge Manrique, Stihuri la moartea tatălui său (I) I Aminte luaţi la sufletu-adormit şi, în trezie, deschideţi mintea contemplând cum trece viaţa-n infinit, cum se-apropie moartea prea tăcând, cât de iute se duce plăcerea, cum după ce-a fost dăruită naşte durere: cum, după-a noastră părere, oricare vreme trecută a fost mai blândă. II Pe astăzi numai ce-l vedem şi s-a şi dus, mult prea grăbit, s-a săvârşit, înţelept de judecăm, socoti-vom ce n-a venit deja sfârşit. Nu vă amăgiţi, o, nu, crezând că are-a dăinui orice e-n aşteptare mai mult decât ce se văzu, căci toate au a stărui la fel cu fiecare. 225

3 Translationes, 3 (2011) III Nuestras vidas son los ríos que van a dar en la mar, que es el morir; allí van los señoríos derechos a se acabar y consumir; allí los ríos caudales, allí los otros medianos y más chicos, allegados, son iguales los que viven por sus manos y los ricos. IV Dejo las invocaciones de los famosos poetas y oradores; no curo de sus ficciones, que traen yerbas secretas sus sabores; A aquél sólo me encomiendo, aquél sólo invoco yo de verdad, que en este mundo viviendo el mundo no conoció su deidad. 226

4 4. Unpublihsed translations. Bilingual literary texts / Traductions inédites. Textes littéraires bilingues / Erstmalige Übersetzungen, zweisprachige Texte / Traduzioni inedite.testi letterari bilingui / Traducciones inéditas. Textos literarios bilingües / III Vieţile noastre-s râurile ce au să se verse-n mare care-i moarte; acolo se duc domniile drept spre a lor pieire şi mistuire; acolo-s râuri spumegate, altele, puţin bogate, şi mai mici, cu toatele-s adunate, iar nevoiaşii asemene cu cei puternici. IV Mă lepăd de invocaţii din poeţi ce sunt celebri şi oratori; mă feresc de-aşa creaţii, căci aduc tăinuite ierburi ale lor savori; eu doar pe El Îl chem în gând, Lui mă încredinţez tăcut, întru-adevăr mereu, Aceluia ce vieţuind în lume, n-a fost cunoscut ca Dumnezeu. 227

5 Translationes, 3 (2011) V Este mundo es el camino para el otro, que es morada sin pesar; mas cumple tener buen tino para andar esta jornada sin errar. Partimos cuando nacemos, andamos mientras vivimos, y llegamos al tiempo que fenecemos; así que cuando morimos descansamos. VI Este mundo bueno fue si bien usásemos de él como debemos, porque, según nuestra fe, es para ganar aquél que atendemos. Aun aquel hijo de Dios, para subirnos al cielo descendió a nacer acá entre nos, y a vivir en este suelo do murió. [ ] 228

6 4. Unpublihsed translations. Bilingual literary texts / Traductions inédites. Textes littéraires bilingues / Erstmalige Übersetzungen, zweisprachige Texte / Traduzioni inedite.testi letterari bilingui / Traducciones inéditas. Textos literarios bilingües / V Lumea noastră este calea înspre un alt tărâm, lăcaş fără povară; iar cumpătare de-om avea, în viaţă ne-om face făgaş fără prihană. Căci de la naştere-o pornim, mergem cât avem a trăi să ajungem la vreme să ne săvârşim; astfel în moarte-om poposi, odihnă s-avem. VI Bună ar fi lumea astă cu socoteală de am şti s-o folosim. Dar, întru credinţa noastră, e-a dobândi viaţa de-a pururi, ce o slujim. Însuşi dumnezeiescul Fiu spre a ne urca la ceruri S-a pogorât să fie printre noi, viu, trăind pe-aste pământuri pân L-au răstignit. [ ] 229

7 Translationes, 3 (2011) XXXVIII «Non tengamos tiempo ya en esta vida mesquina por tal modo, que mi voluntad está conforme con la divina para todo; e consiento en mi morir con voluntad plazentera, clara e pura, que querer hombre vivir cuando Dios quiere que muera, es locura. Jorge Manrique (Paredes de Navas, Castillo de Garcimuñoz, Cuenca, 1479), poeta prerrenacentista, cuya creación es de poca extensión, pero que recibió el reconocimiento universal y fue glosada por muchos clásicos y modernos de la lírica española gracias a la obra maestra Coplas a la muerte de su padre. El elogio póstumo a su padre, Don Rodrigo Manrique, el que fue un modelo de dignidad, heroísmo y virtudes en la vida, mientras que ante la muerte supo mostrar serenidad y valor, llega a ser razón poética para profundizar en los preceptos fundamentales de la filosofía cristiana. La originalidad del autor consiste en el esbozo de las tres vidas: la terrenal y perecedera, la de la fama que significa permanecer por más tiempo honrado en la memoria de los demás y la última, que es la vida eterna, después de la muerte. Semejante concepto, que parte del ubi sunt? medieval, alcanza una connotación antropocéntrica, casi renacentista. Los dos Manrique, padre e hijo, ganaron la vida de la fama gracias a la poesía. Incluso hoy en día el poema resulta muy vivo, actual y palpitante, ya que, la retórica cuatrocentista y la métrica bastante sentenciosa (el octosílabo de pie quebrado), se combinan armoniosamente con las rimas inéditas, comparadas con el repique de campana, y también con la audaz expresividad natural y equilibrada. 230

8 4. Unpublihsed translations. Bilingual literary texts / Traductions inédites. Textes littéraires bilingues / Erstmalige Übersetzungen, zweisprachige Texte / Traduzioni inedite.testi letterari bilingui / Traducciones inéditas. Textos literarios bilingües / XXXVIII Nu ne-a mai rămas vreme în viaţa asta meschină a socoate, fiindcă este a mea vrere asemeni cu cea divină întru toate; şi-a mea moarte pot primi cu prea bună-voie doară, curată şi clară, căci de-ar vrea omul a trăi, când Dumnezeu vrea să moară, e sminteală. Tradus din spaniolă / Traducido del español por Diana Moţoc y Olivia Petrescu Jorge Manrique (Paredes de Navas, Castillo de Garcimuñoz, Cuenca, 1479), poet spaniol prerenascentist, cu o creaţie redusă ca dimensiune, dar care a primit recunoaşterea universală, capodopera sa, Coplas a la muerte de su padre (Stihuri la moartea tatălui său), inspirându-i pe mulţi autori clasici şi moderni ai liricii spaniole. În elogiul postum adus tatălui său, Don Rodrigo Manrique, cel care a fost un model de demnitate, eroism şi virtuţi în viaţă, iar în faţa morţii a ştiut să arate seninătate şi curaj, sunt aprofundate preceptele fundamentale ale filozofiei creştine. Originalitatea autorului constă în configurarea a trei vieţi: cea pământeană şi pieritoare, cea a faimei care înseamnă a rămâne îndelungă vreme onorat în memoria celorlalţi şi, în sfârşit, viaţa eternă, cea de după moarte. Concepţia, care pleacă de motivul medieval ubi sunt?, atinge o conotaţie antropocentrică, aproape renascentistă. Cei doi Manrique, tatăl şi fiul, au dobândit de altminteri această viaţă a faimei prin poezie. Poemul este şi astăzi foarte viu, actual şi vibrant, retorica cuatrocentistă şi metrica destul de sentenţioasă (vers de 8 silabe alternat cu picior fracţionat), combinându-se armonios cu rimele inedite, comparate cu bătaia clopotului, într-o expresie deopotrivă îndrăzneaţă, naturală şi echilibrată. 231

Documentos relacionados

Espacio para la pegatina de su hoja de etiquetas correspondiente a la asignatura indicada en la cabecera del examen: Calificación

Espacio para la pegatina de su hoja de etiquetas correspondiente a la asignatura indicada en la cabecera del examen: Calificación Examen 2011-12 / SEP Plan: [G25] ACCESO A GRADO PARA MAYORES DE 25 Asignatura: [548] Literatura Profesor: Margarita Garbisu Fecha: 09/09/2012 Horario peninsular 13.00-14.30 Modelo Pegatina del Estudiante