itmuri adolescentine Nr.48 Coordonator si initiator : Prof. Dr. Maria Ţicală evista elevilor Colegiului Naţional Silvania Zalău

Transcripción

1 R itmuri adolescentine evista elevilor Colegiului Naţional Silvania Zalău Nr.48 Coordonator si initiator : Prof. Dr. Maria Ţicală

2 Date: 09/02-31/03/2015 Time: 7 weeks/ 7 săptămâni Parteneri: MECS România - Inspectoratul Şcolar Judeţean Sălaj Colegiul Național Silvania Zalău Grădiniţa cu PP Ion Creangă Zalău Sălaj Asociaţia Ion Creangă Zalău Sălaj St. Mary & St. Thomas Catholic Primary School Gateshead Blaydon England Szkola Podstawowa im. St. Mikolajczyka w Jaszkowej Dolnej, Polonia Istituto Comprensivo Di Tavacnacco, Italia 1st Demotiko Scholeio Giannitson (1st Primary School of Giannitsa)_ 1ο Δημοτικό Σχολείο Γιαννιτσών_ Kentriki Makedonia, Grecia C.E.I.P. Santa Maria del Prado, LA ROCA DE LA SIERRA, Spania Secţiuni propuse: 1. Etapa locală_ Etapa județeană: Etapa națională: Etapa internațională: concurs: international_2015_963@yahoo.com Concurs școlar internaţional CAER 2015_poziția 963 EXEMPLU DE BUNĂ PRACTICĂ ȘCOALA ++, UN PAS SPRE UN MEDIU CURAT _Curcubeul florilor Ediţia a IV-a, , The fourth Edition of the International School Competition, ++ School, a step forward for a clean environment_rainbow flowers Coordonatori: Insp. șc. general prof. Pop Maria_România Insp. sc. prof. Souca Valentina_România Director CNS prof. Bulgărean Vasile_România Prof dr Țicală Maria_România Director prof. Negru Emilia_România Prof. Lupșe Gabriela_România Preşedinte ONG Flonta Lavinia_România Director prof. Scannel White Elaine_Anglia Prof. Louise Eley_Anglia Director prof. Monica Tondytko_Polonia Prof. Monika Sklinska_Polonia Prof. Ewa Witowska_Polonia Prof. Jwona Szkudlarek_Polonia Director prof. Gloria Aita_Italia Prof. Luigina Pernarella_Italia Prof. Nicola Tosolini_Italia Director prof. Voutos Dionysios_Grecia Prof. Moira Triantafylloy_Grecia Prof. Voyla Boynatsoy_Grecia Director prof. Gallego Maria Jesus_Spania Prof. Juana Guerra Avila_Spania Obiective SMART: Indicator: pachet educativ pentru săptămâna Să ştii mai multe, să fii mai bun Indicator: număr de şcoli în care se implementează pachetul educativ, respectiv concursul Indicator: număr de profesori coordonatori ai proiectului Școala ++, un pas spre un mediu curat _Curcubeul florilor Indicator: număr de elevi formaţi de către profesorii coordonatori; numărul de proiecte și concursuri de mediu implementate (conform raportărilor profesorilor) Indicator: acoperire media; persoane implicate în proiectele elevilor Grup ţintă: cadre didactice și copii din învățământul preuniversitar românesc și internațional. 2

3 Cadre didactice implicate in organizarea si desfasurarea proiectului: Romania: Muresan Mindrica, Fekete Timea, Milas Cristina, Petrean Mariana, Ghirean Cristina, Banut Veronica, Vezelovici Gelia, Cuc Lavinia, Pop Rodica, Durus Octavia, Toma Florita, Curta Lucia, Oros Victoria, Iov Dorina, Pop Maria, Molnar Rozalia, Major Katalin, Opriș Claudia, Strîmbu Iulia, Szabo Erika, Brîndușan Viorica, Pinte Mărioara. EXEMPLU DE BUNĂ PRACTICĂ Prin acest concurs internațional, dorim să punem în valoare experienţa, creativitatea de care dau dovadă cadrele didactice si copiii din învăţământul preuniversitar. Concursul se va derula conform regulamentului de organizare prin parcurgerea următoarelor etape: Etapa locală_ : Acțiune de colectare de hârtie și peturi organizată de cadrul didactic cu clasa de elevi /școala de unde provine. Acțiunea se finalizează prin transmiterea unor date statistice care vizeaza resursele umane implicate, cantitatea de deșeuri colectată, dar și impactul avut prin acest demers conform fișei de monitorizare din anexa. Pentru a trece în etapa următoare este necesară, prin această acțiune, depășirea următoarelor date: nr. minim elevi implicați: 10, nr. minim părinți implicați: 5, cantitate minimă de hârtie colectată: 100 kg, cantitate minimă de peturi colectată: 4 saci. Anunțarea rezultatelor se realizează în perioada: Etapa județeană_ : Întâlnire între clasa de elevi și personal specializat pe domeniul ECO organizată de cadrul didactic. Acțiunea se finalizează prin transmiterea unei fotografii de la această acțiune pe adresa de mail a concursului: international_2015_963@yahoo.com până în Evaluarea se realizează prin acordarea de puncte_ puncte (cadrele didactice care obțin peste 50 de puncte vor participa la etapa următoare) și anunțarea rezultatelor se realizează în perioada: Etapa națională_ : Drumeție de studiu la o librărie organizată de cadrul didactic cu clasa de elevi. Elevii sunt împărțiți în grupe de experți, respectiv grupa istoricilor, grupa ecologiștilor, grupa sanitarilor, grupa artiștilor având ca sarcină de lucru realizarea unui jurnal cu tematica Omul și natura, care trebuie să conțină 4 pagini A4_adică câte o pagină pentru fiecare grupă de experți. Jurnalul intră în concurs pentru etapa națională. Fiecare jurnal inscris va fi punctat_ puncte, iar cadrul didactic care obține peste 50 de puncte va participa la etapa următoare. Evaluarea jurnalelor și anunțarea rezultatelor se face în perioada Etapa internațională_ : Activitate plastică: pictură și origami cu tema CURCUBEUL FLORILOR organizată de cadrul didactic cu elevii. Fiecare lucrare va avea eticheta de mai jos. Evaluarea gradului de originalitate în urma expunerii lucrărilor plastice și anunțarea rezultatelor finale se realizează în perioada Concursul se finalizează cu acordarea de diplome de participare, diplome cu premii I,II,III și mențiune care nu vor depăși 25% din numărul de concurenți, adeverințe de voluntariat. Acestea vor fi transmise participanților prin poștă în perioada Concluzia: Prin acest gen de concursuri școlare cu tradiție reușim să-i deprindem pe copii să observe, să gândească, să argumenteze şi să se exprime din punct de vedere practic în activităţile cu tematică ECO propuse, deci să cunoască activ lumea şi viaţa, fără a pierde din vedere necesitatea utilizării unor materiale didactice variate şi de calitate. prof. NEGRU EMILIA 3

4 JUMĂTĂȚI DIN MINE Pașii mei grăbiți pe gresia rece încă-mi dau fiori. Nu era o seară ca oricare alta, multe zâmbete și chicoteli îmi încălzeau sufletul și-mi umpleau inima de bucurie. Eram înconjurată de prieteni dragi și filmul se derula perfect, dar gândurile mele se îndreptau spre altcineva. îndrăgosteşti de inocenţa ce-mi îmbracă pielea, din cap până-n picioare, ca un tatuaj temporar ce ţipă să fie înlăturat. Te îndrăgosteşti de Îmi amintesc și acum momentul în care s-a îndreptat spre mine și m-a privit în ochi...atunci mi-am făcut curaj și i-am spus: Dacă te vei îndrăgosti vreodată de mine, trebuie să ştii de cine te îndrăgosteşti de fapt. Te modul în care ochii mei nu sunt nici verzi, nici albaştri, şi nici gri; ci căprui, banali şi adânci ca o groapă de pământ fără fund. Te îndrăgosteşti de nenumărate vise divizate în dorinţe ce aşteaptă să fie 4

5 ghicite, cereri ce au evadat prin cuvinte şi fantezii ce îmi colorează ochii şi mintea. Te îndrăgosteşti de un suflet pueril, o inima naivă şi un trup plin de pasiune. Te îndrăgosteşti de focul ce-mi arde sub piele şi mă face vulnerabilă, dependentă de dragoste şi exagerat de firavă. Te îndrăgosteşti de lacrimile ce-mi invadează timid obrazul la fiecare întâlnire cu vântul rece şi de imaginaţia ce se străduieşte să-mi rezerve un loc în mintea ta. Dacă te vei îndrăgosti vreodată de mine, te vei îndrăgosti de frigul mâinilor mele, săruturile arzătoare dar blânde, părul de culoare nedorită şi imprudenţa cu care te voi dori mereu în braţele mele. Dar te vei îndrăgosti, de asemenea, şi de nevoia constantă de a te face fericit. Şi nimic nu va conta mai mult decât faptul că te-ai îndrăgostit de mine, și nu de oricine altcineva. LARISA PĂTCAȘ 5

6 DECĂDERE Mă cufund într-o mare mare neagră. Cerul infinit brodat de stele este răpus de ceață. Norii au acoperit stelele cu puful lor toxic. Apa rece cu care pielea mea uscată face contact este mai plină de fior ca niciodată. Nu aştept să mă obişnuiesc cu noua împrejurare, îmi dau drumul în infinitul acelei mari mări învolburate. Nu este liniştită ca de obicei, ci val după val se răsfrange asupra trupului meu rece. Reflexul necondiționat de a respira este din ce în ce mai arzător, aşa că mă zbat să ajung la suprafață. O barieră formată din propriile mele ambiții şi aspirații se materializează între forma mea fizică şi realitate. Sufletul meu este de mult pietrificat, probabil în alt timp şi spațiu. Tot ce pot să mai fac este să mă chinuiesc până se întâmplă ceva. Prin scutul transparent văd calmul din afara acestui iad. Parcă si ceața s-a mai risipit... A făcut loc miliardelor de puncte galbene ce-mi imaginez a fi stele. Ele se mişcă, dar atribuie toată frumusețea cu care au fost înzestrate acelui mare glob căruia nu i-am ințeles niciodată rostul. 6

7 Vreau să mai văd, să îmi mai închipui, dar nu mai pot. Valurile ucigaşe mă fac să nu mai pot sta să admir normalul. Înghit apa sărată. Claritatea de mai devreme devine neclară, ceaţa toxică stă din nou între mine şi punctele galbene. Ard. Ard, deşi m-am afundat în acest iad care ar fi trebuit să fie rece. Iad rece. Mi-am dorit să fiu una cu apa, să mă mişc odată cu ea. Mereu am avut o convingere că asta este ceea ce îmi doresc. Ce mi-am dorit. Asta am vrut să fiu, aici am ajuns. Nu pot să nu mă conformez. Las apa să îmi inunde interiorul, acum devenind din ce în ce mai greu. şi, crede-mă, nu seamănă deloc-, trebuie să fac cumva să îmi placă. Promisiunile, ele au fost de vină. Am lăsat ca promisiunile să-mi afecteze viziunea pe care am avut-o asupra acestui loc. Sunt captivă în propriul meu iad. Aşa cum un melc nu poate trăi fără cochilia sa, aşa nici eu numi mai pot amâna destinul. CARLA CIOBANU Vederea mi-a revenit. Văd, şi acolo nu este ceva plăcut. Chiar dacă nu seamănă cu ceea ce mi s-a spus - 7

8 Marea Sunt aici. Și, nimic nu mai contează. Tocmai am ajuns după lunga călătorie cu trenul de la Zalău la Eforie Sud. Minunată Românie! Păcat că nu profităm de frumusețile acestei țări și plecăm pe meleaguri străine pentru un concediu cu familia sau prietenii... Dar această poveste este despre altceva. Primul lucru pe carel fac ajunsă aici? Îmi las valiza în cameră (vedere la mare, frumoasă priveliște) și plec spre ea, Marea. Îmi dau jos tenișii ca s-o simt, să-i simt căldura și finețea.. Suntem doar noi două, ca-ntre fete. Nu dau importanță voluntarilor deja sosiți, de ei am să mă ocup mai târziu, acum vreau să fac cunoștință cu ea, Marea. Mă așez pe nisipu-i plin de scoici; tenișii-i așez lângă mine și-o privesc! Vântul îmi mângâie părul și face cunoștință cu pălăria mea călătoare (da, călătoare! Momentan este la Buzău încercând să se întoarcă acasă. Următoarea destinație? Doar ea știe.) atât de mult o îndrăgește c-o ia de mână și-o trage spre ea în larg. Râd. Mă ridic și sar rapid să o prind până nu mi-o ia de tot, călătorind prin alte meleaguri. Râd din nou, așezând-o unde-i este locul; Marea? Marea e albastră și liniștită...și e maree! Îmi place să-i privesc orizontul, îmi dă un sentiment de continuitate, de siguranță. Ne vom revedea într-o bună zi iar dulcea-i întâlnire își va face loc undeva în aglomerația amintirilor mele aflate într-un cufăr verde, da verde! în locul de preț, locul în care fiecare își păstrează cele mai prețioase momente prin care a trecut. Aștept cu nerăbdare să o îmbrățișez din nou într-o zi cu soare (chiar și într-una furtunoasă) iar ea, ea să mă primească la fel de iubitoare pe valurile ei albastre. MOLDOVAN CARMEN 8

9 Rece La răsărit un suflet cald Își povestise viața, Cum blând o fată între flori Își așternuse fața. Privind deasupra ei, în zbor, Petale reci de gheață Căzând morbid, vestesc în zori Polara dimineață. O taină-i devorase-n piept Un gol ce sfânt lucește, Străbate-un crin prin părul drept Când ieri cădea, azi crește... O viață va avea mereu Și-o umbră in lumină, Un colț de rai în flori de tei Și îngeri reci deasupra ei Pe părul ei se-nchină. ADELA NEDIȘAN 9

10 NATURA IUBIRII Urăsc locul ăsta, Urăsc unde am ajuns. Urăsc că toți se uită de sus. Am ajuns să vad ce e de fapt real, Povestea noastra e ceva banal. Îmi spui că știi ce e iubirea, Dar apare dezamăgirea. Mă iubești? Ți se pare. Și da, doare. Pentru a te lăsa Așa liber cum ai vrea Îmi voi opri sentimentele Nu-mi va mai păsa de ele De nimic și nimeni Și în curând, nici de tine. Oricât te-aș iubi Se pare că nu e de ajuns Capul tău e tot pe sus. Mintea ți-e doar la ea Simt cum și sufletul va pleca. O păpușă, o marionetă a iubirii o să ajung ca o mănușă Compasiunea va fi pradă firii. PATRICIA SĂBĂDÂȘIU 10

11 Rusaliile Rusaliile(Coborârea/Pogorârea Sfântului Duh) sunt o sărbătoare creştină importantă, prăznuită Duminica, la 50 de zile după Paşti şi care comemorează coborârea Sfântului Duh asupra ucenicilor lui Hristos. Potrivit Faptelor Apostolilor, acest eveniment a avut loc în ziua Rusaliilor evreieşti (Şavuot), după moartea, Învierea şi Înălţarea lui Hristos. Semnificaţie În Vechiul Testament, Rusaliile sunt, la început, o sărbătoare agricolă de bucurie, în care se oferă pârgă din roadele pământului, numită şi Sărbătoarea săptămânilor. Mai târziu, ajunge o aniversare a Legământului, care fusese încheiat la 50 de zile de la ieşirea din Egipt. Rusaliile reprezintă şi o consacrare solemnă a Bisericii întemeiate de Iisus Hristos. 11

12 Semnificaţia Rusaliilor creştine mai poate cuprinde următoarele aspecte: - Revăsarea eshatologicăa Duhului Sfânt Încununarea Paştelui lui Hristos, prin revărsarea Duhului asupra apostolilor Adunarea comunităţii mesianice, potrivit profeţilor Deschiderea Bisericii către toate popoarele. Rusaliile, momentul când Apostolii încep să grăiască în limbi necunoscute iudeii veniţi la Ierusalim din tot Orientul. Pelerinii neputând să şi explice cum de puteau predica în graiuri diferite, unul dintre ei îi acuză că ar fi,,plini de must, adică beţi. Atunci Sfântul Petru a luat cuvântul pentru a i apăra pe Apostoli de o asemenea învinuire. Există obiceiul ca în ziua de Rusalii să se aducă în Biserică frunze de nuc sau de tei, simbol al limbilor de foc, ca semne ale coborârii Sfântului Duh. Ele sunt binecuvântate şi împărţite credincioşilor. După pogorârea Sfântului Duh, Apostolii au primit puterea de a grăi în limbi necunoscute de ei până atunci. Au descoperit învăţătura Mântuitorului şi altor neamuri, în diferite llimbi. Începutul a avut loc chiar în acea zi, a Pogorârii Duhului Sfânt, când s au făcut înţeleşi de toţi Prof. ORTELECAN MARINELA Şcoala Gimn. Corneliu Coposu 12

13 D ORA DELIA ANTAL Născută în data de 26 ianuarie 1981, în Zalău, Delia Antal este actriță și debutează că scriitoare cu opera D ORA. Părinții ei Dorel și Ileana Antal au fost muncitori în timpul regimului comunist, ca mai târziu să devină comercianți mici în orașul ei natal Zalau. După ce a spus acestea, Delia nu a visat că ea va deveni de fapt, o actriță și producător de film de la Londra. Cu toate acestea, în 2004, de îndată ce a terminat facultatea de economie, Delia s-a mutat la Londra. La început, ea a experimentat vremuri foarte grele, cu tot felul de locuri de muncă de zi cu zi și de multe lucruri oribile s-au întâmplat cu ea, că viața ei ar putea fi un film fantastic. Când a avut în cele din urmă unele economii, Delia a dedicat tot timpul ei pentru actorie și pentru a face un film. Delia a studiat actoria atât în Londra și Los Angeles,,M-a binecuvântat Dumnezeu să fiu cu adevărat femeie și un artist înnăscut afirmă aceasta. D ora a prins viață în vară anului 2008 în cadrul programului de 5 săptămâni intensive de actorie în Los Angeles la The Meisner Center, unde echipă trebuia să și scrie mici scene pentru colegi și să le regizeze.,,am fost sfătuită de profesori mei de actorie să scriu povestea pentru că lor li s-a părut fascinantă. Am avut aprecieri foarte multe și odată întoarsă la Londra am inclus tot ce am scris acolo, în carte, și am creat alte povești pe bază unor realități 13

14 sau memorii, mai bine zis. Cartea D ORA pornește de la realitatea mea, o realitate care, deși a fost neagră pentru o perioadă de timp, îmi da astăzi șansa să mă bucur și să cred că din tot ce mi s-a întâmplat rău în viață a ieșit ceva pozitiv, și mi-am văzut visul împlinit. O parte foarte mare din film este autobiografică, dacă nu aș fi trăit acele momente sau nu aș fi văzut înainte acele scene nu aveam cum să scriu, să regizez, să produc și să joc rolul principal în filmul meu de debut. Titlul DORA vine de la tatăl ei, el se numea Dorel.,,Dora este numele pe care eu mi l-am dorit, pentru că îl iubeam mult pe tata, și îi semăn foarte mult, sunt exact că el. În limbă greacă,,,dora înseamnă,,trimisa de Dumnezeu. D ORA este o poveste despre emigrare și discriminare, dar, mai mult, o poveste despre alegeri și vise. Cartea este inspirată din viață personală a autoarei, experiențele trăite la început în Anglia și viață pe care trăit-o acolo. În cartea sa, Delia Antal, descrie viață românilor după revoluția din 1989, modestia și sărăcia de care sunt legați și dorința lor de a-și părăsi țara în căutarea unui trăi mai bun. Dora, eroina operei, trăiește și ea dorința de a pleca și a-și urma visele în Anglia. Aceasta trăiește împreună cu părinții ei, cu fratele ei Daniel și sora ei, Ioana, într-un sat din Transilvania. Timpul este bine precizat Au trecut șase ani de când s-a terminat cu regimul comunist. Personajele sunt surprinse pe câmp, la muncă, un lucru specific românilor din acea vreme:,,oameni îmbrăcați în haine sărăcăcioase, muncind pe camp. Dorința Dorei de a pleca ia naștere din sentimentele de ură ce o cuprind pentru țara ei,,unii oameni încă mai iubesc România, alții o urăsc. Eu? Eu sunt una dintre aceia care o urăsc cu siguranță. Dora este prezentatata încă din 14

15 expozițiune pasionată de Anglia, de limba engleză și de prințesa Diana, vise ce încolțesc în fiecare zi în inima ei, până în ziua când decide să fugă cu Ion, un prieten apropiat. Dora își vede visul împlinit, plină de inocență, neștiind ce-i va rezerva viitorul. Dezamăgirea însă prinde viață o dată ajunsă în Anglia, iar visele încep ușor ușor să își piardă din strălucire când este trezită de realitate. Ajunsă în Anglia, pentru tânără față lucrurile se schimbă radical. Paradisul mult visat se umbrește tot mai mult până când se întunecă total. Idealul ei și visele se conturează acum în locul sumbru unde locuiește, un cartier mizerabil din Brixton, împreună cu Masha, iubita lui Ion. Locul oglindește inimile oamenilor de acolo, lucru relatat de vorbele cu care este primită Bine ai venit în Iad. Zilele trec una câte una și cu ele iau și entuziasmul Dorei ce odată îi scălda inima. Ajutată de Masha, această se angajează la hotelul la care vor lucra împreună ca menajere. Aici, Dora îl va cunoaște pe Duce, propietarul hotelului care intervine când Masha cere angajarea ei. Acesta o simpatizează pe tânăra româncă. Dora se acomodează încet cu orașul și cu noul serviciu dar trăiește cu dezamăgirea viselor spulberate în fiecare clipă. Zilele de lucru se termină, pentru ea și Masha la un bar unde Dora îl cunoaște pe Julian de care se îndrăgostește cu toată ființă. Viața ei se schimbă tot mai mult, și din păcate, și ea începe să se 15

16 schimbe în rău în ziua când decide să fure un pașaport dintr-o cameră a hotelului unde făcea curățenie. Pașaportul avea poza unui irlandez din hotel iar aceasta se gândește să decupeze poza și să-l trimită fratelui sau din România, Daniel, pentru a putea veni și el. Singurătatea o simte tot mai mult deoarece îi lipsește dragostea familiei, de aceea îi trimite fratelui său o scrisoare și pașaportul furat. Îl așteaptă la aeroport, schimbată, din fata inocentă într-o femeie independentă, dar cu conștiința încărcată și cu teama că o să fie prinsă. Revederea cu fratele ei este emoționantă iar zilele petrecute cu el îi oferă siguranță și sentimente ce le credea pierdute. Dora continuă să fure pașapoarte din camerele hotelului și să le vândă, primind în schimb o sumă generoasă de bani. Sandra, propietara hotelului, primește nenumărate plângeri din partea clienților și o bănuiește pe tânăra româncă, dar Ducele refuză să ia măsuri pentru că Dora îi era dragă. În ceea ce-l privește pe Julian, acesta se îndrăgostește de Dora, ducându-i lipsa în zilele când nu apărea la bar. Dezamăgirea însă, o îmbrățișează pe Dora și la capitolul dragoste, deoarece știa că Julian dorește doar o relație trupească, iar sentimentele lui nu sunt sincere. Născută într-o familie modestă de credincioși, Dora își păstrează curăția trupului și îi cere lui Julian să o respecte. Lucrurile se înrăutățesc în ziua când Charlie o violează. Ajunsă la disperare, Dora își dorește să primească viza și să renunțe la traficul de pașapoarte și apelează la Charlie care, în schimbul unei sume de bani îi promite viza. Neavând toți banii, Charlie este cuprins de furie și o violează, lăsând-o distrusă. Durerea care o va doborî, cauzată tot de Charlie, va fi moartea fratelui său. Împușcat de Charlie, acesta moare în brațele Dorei, în brațele pline de iubire și alint. 16

17 Finalul este unul fericit și emoționant. Dora realizează ca dragostea ce i-o poartă Ducele este una sinceră și adevărată și decide să se căsătorească cu acesta. În viața ei apune orice durere, iar dragostea ia locul suferinței. Tânăra își deschide inima și înțelege că perioada grea în viața ei a însemnat o mare binecuvântare de sus și își clădește inima pe principii puternice:,,dragostea și încrederea vor aduce întotdeauna fericirea. Opinii personale Pentru mine, cartea D ora, povestea cutremurătoare a unei emigrante românce la Londra, reprezintă o provocare. O provocare de a-mi depăși fricile și de a merge spre direcția viselor mele. Eroina cărții, Dora, este un model de femeie, de putere, de curaj. Ceea ce m-a impresionat în mod deosebit este faptul că povestea m-a purtat în vremurile anilor 90 și mi-a descoperit situația românilor după revoluție. Am trăit dorința lor de neoprit de a pleca, suferința discriminării și durerea adâncă de a fi exclus și marginalizat. Ce nu am apreciat a fost naivitatea personajului principal care s-a lăsat influențat și s-a adaptat la mizerie. Consider că virtuțile precum cinstea, dreptatea și bunătatea sunt cele care fac un om vrednic de remarcat și nu trebuie pierdute niciodată. Ajunsă la răscruce de drum, unde are de ales între ce este corect și lucrurile ce o vor ajută să supraviețuiască, Dora alege calea cea mai ușoară. Alegerile ei sunt deprimante pentru că încep să spulbere inima ei curată și să o transforme. Cartea, de altfel, demonstrează cum, deși trăind lovituri îngrozitoare, viața merge înainte, iar oamenii sunt înzestrați cu puterea de a ține piept răului. Dumnezeu nu ne părăsește niciodată și este cu noi chiar și în văi adânci. Tot El ne da puterea de a merge înainte și de a înfrunta greutățile vieții. Sunt convinsă că această carte a avut un impact puternic asupra 17

18 mea deoarece mi-a deschis inima la suferințele celorlalți și m-a ajutat să privesc viața cu optimism și curaj. CARACTERIZĂRI DE FORMĂ ȘI FOND Cartea are o structură aparte, fiind de fapt un scenariu, după cum chiar autoarea afirmă:,,cartea este un scenariu, de fapt sunt mai multe scenarii puse împreună, care au fost scrise ințial pentru o temă primită la Școală de Actorie. Structurată în patru capitole, povestea inspirată din realitate este educativă, cu un mesaj puternic, de a-ți urma visele indiferent de circumstanțe. Prefața, realizată de Chisomo Kalinga este una psihologică de întindere mică dar cu un mare impact deoarece pune în cititori setea de a citi mai departe. În ceea ce privește genul literar în care se încadrează, cartea îmbină genul dramatic cu genul epic. Genul dramatic este bine reprezentat de aspecte precum didascaliile și dialogul ca mod de expunere predominant. Povestea în sine este o dramă, fapt ce favorizează apartanența ei la genul dramatic. Fiind o autoare contemporană, Delia Antal, îmbină într-un mod inedit genurile literare, opera sa demonstrând absența granițelor dintre acestea. Opera prezintă trăsături ale postmodernismului cum ar fi relația individ-istorie ce presupune faptul că trecutul nu poate fi distrus, pentru că distrugerea lui duce la tăcere și de aceea trebuie revizuit: cuironie, cu candoare (Umberto Eco) CONCLUZII Prin povestea sa inspirată din realitate, cartea D ora este, cu siguranță, o lecție de viață dăruită de către autoare cititorilor. Încărcată de emoții puternice, cartea este definită 18

19 prin două caracteristici: sinceritate și transparență. Autoarea dezvăluie lucruri ascunse și scoate în evidență aspecte ale realității despre care societatea se ferește să vorbească, dezbracă adevărul și descoperă profunzimea lui. Impresionant este modul cum această vorbește deschis, plină de curaj, știind că măști precum teama sau rușinea au ajuns să fie mult prea purtate de către oameni. Cartea este, în toată splendoarea ei, un având pentru cei care visează să zboare în direcția viselor sale, un imbold care te poate propulsa pe piscuri înalte. Povestea Dorei reflectă faptul că ființă umană este puternic încercată și trecută prin foc și văi adânci uneori, că fiecare om trăiește drame ce-l vor marca. Lucrurile sunt spuse pe nume, durerea nu este ascunsă. Cartea transmite un adevăr crunt, acela că sufletul omului trebuie șlefuit pentru a deveni un diamant. Și acest lucru nu este posibil decât prin durere, suferința și îndelungă răbdare. Eroina cărții, Dora, dovedește o atitudine de învingătoare datorită perseverenței cu care trăiește atunci când viața ei este umbrită și îmbrăca descurajarea. Durerea este cu atât mai mare deoarece sunt relatate suferințele unui popor, situația românilor din anii 90. IOANA NĂZNEAN 19

20 IDENTITATEA ADOLESCENTULUI ÎN TRAVESTI DE MIRCEA CĂRTĂRESCU ȘI ÎN ROMANUL ADOLESCENTULUI MIOP DE MIRCEA ELIADE DATE BIOGRAFICE Mircea Cărtărescu Profesie: poet, prozator si publicist Data și locul nașterii: 1 Iunie 1956 București Vârsta: 58 de ani Intre 1980 si 1989 a fost profesor de limba romana la o scoala generala din cartierul Colentina, apoi functionar la Uniunea Scriitorilor si redactor la revista Caiete Critice. Din 1991 este lector la catedra de Istoria literaturii romane a Facultatii de Litere din Bucuresti. Din 2004 este conferentiar la aceeasi catedra. A debutat in 1978, in revista Romania Literara. Este considerat de critica literara drept cel mai important dintre poetii generatiei optzeciste, este un prozator si romancier care practica speciile literaturii fantastice, sau fantasy in volumul "Visul"(reluat sub titlul "Nostalgia"), e un teoretician al postmodernismului romanesc, si un autor contemporan de succes, apreciat atat in tara cat si in strainatate. Ultimul proiect, romanul Orbitor, are forma unui fluture, si din el au fost publicate doar primele doua volume, "Aripa stanga" si "Corpul". A fost tradus in limbile engleza, italiana, franceza, spaniola, poloneza, suedeza, bulgara, maghiara, etc. Este casatorit cu poeta Ioana Nicolaie. 20

21 Cărți publicate: Versuri: Faruri, vitrine, fotografii..., Cartea Romaneasca, Premiul Uniunii Scriitorilor pe 1980, Aer cu diamante (volum colectiv), Litera, 1982, Poeme de amor, Cartea Romaneasca, 1983, Totul, Cartea Romaneasca, 1985, Levantul, Cartea Romaneasca, Premiul Uniunii Scriitorilor pe 1990, Dragostea, Humanitas, 1994; Dublu CD, Humanitas, 1998, 50 de sonete de Mircea Cartarescu cu cincizeci de desene de Tudor Jebeleanu, Brumar, 2003 Proza: Desant '83 (volum colectiv), (1983), Visul (1989)- Premiul Academiei romane pe 1989; in traducere franceza Le Reve, Editions Climats, Paris, nominalizat pentru Premiul Medicis; Premiul pentru cea mai buna carte straina pe 1992, Nostalgia, editie integrala a cartii Visul, (1993) (tradusa in maghiara: Sóvárgás), Travesti 1994, Premiul Uniunii Scriitorilor si Premiul ASPRO pe 1994 (tradusa in franceza, olandeza si maghiara), Orbitor, Aripa stanga, (1996) (tradusa in maghiara: Vakvilág - A bal szárny), Orbitor, Corpu (2001), Enciclopedia zmeilor, (2002), De ce iubim femeile?, (2004) Eseu: Visul chimeric, Litera, 1992 ; Pururi tinar, infasurat in pixeli, Humanitas, 2002, Jurnal., Humanitas, 2001; Jurnal. 1997/2001, Humanitas, 2005, Baroane, Humanitas, 2006, Audiobook: Parfumul aspru al fictiunii, Editura Humanitas, 2003 Mircea Eliade Profesie: istoric al religiilor, scriitor de ficțiune, filozof și profesor român la Universitatea din Chicago Data și locul nașterii: 13 martie 1907, București Filozof și istoric al religiilor, Eliade a fost profesor la Universitatea din Chicago din 1957, titular al catedrei de istoria religiilor Sewell L. Avery din 1962, naturalizat cetățean american în 1966, onorat cu titlul de Distinguished Service Professor. Autor a 30 de volume științifice, opere literare și eseuri filozofice 21

22 traduse în 18 limbi și a circa 1200 de articole și recenzii cu o tematică extrem de variată, foarte bine documentate. Opera completă a lui Mircea Eliade ar ocupa peste 80 de volume, fără a lua în calcul jurnalele sale intime și manuscrisele inedite. Copilăria și adolescența: Născut în București, a fost fiul lui Gheorghe Eliade (al cărui nume original fusese Ieremia) și al Jeanei. A avut o soră, Corina, mama semioticianului Sorin Alexandrescu. Familia s-a mutat între Tecuci și București, în ultimă instanță, stabilindu-se în capitală în 1914,și și-a achiziționat o casă pe strada Melodiei (actualmente str. Radu Cristian la nr.1), în apropiere de Piața Rosetti, unde Mircea Eliade a locuit până târziu în adolescență. Opere literare: Romanul adolescentului miop, roman (1928); Gaudeamus, roman (1929); Isabel și apele diavolului, roman (1930); Lumina ce se stinge, roman (1931); Maitreyi, roman (1933); Întoarcerea din rai, roman (1934); Huliganii, roman (1935); Șantier. Roman indirect (1935); Domnișoara Christina, nuvelă (1936); India (1936); Șarpele, nuvela (1937); Nuntă în cer, roman (1938); Secretul doctorului Honigberger, nuvelă (1940); Nopți la Serampore (1940); Pe strada Mântuleasa, nuvelă (1963); La țigănci, nuvelă (1969); Noapte de Sânziene, roman (1971); În curte la Dionis, nuvele (1977); 19 trandafiri, roman (1980); Viața nouă (Ștefania), roman neterminat. Anii de maturitate: Începând din 1957, Mircea Eliade se stabilește la Chicago, ca profesor de istorie comparată a religiilor la Universitatea,,Loyola. Reputația sa crește cu fiecare an și cu fiecare nouă lucrare apărută, devine membru în instituții ilustre, primește mai multe doctorate honoris causa. Ca istoric al religiilor, Mircea Eliade a pus accentul asupra conceptului de spațiu și timp sacru. Spațiul sacru este în concepția lui Eliade centrul universului, pe când timpul sacru este o repetiție a elementelor de la originea lumii, lumea considerată ca "orizontul" unui anume grup 22

23 religios. În această concepție ființele umane arhaice erau orientate în timp și spațiu, cele moderne ar fi dezorientate. Dar și în omul modern ar exista o dimensiune ascunsă, subconștientă, guvernată de prezența secretă a unor profunde simboluri religioase. Catedra de Istoria Religiilor de la Universitatea din Chicago îi poartă numele, ca dovadă a vastei sale contribuții la literatura specializată din acest domeniu. La catedră i-a urmat prof. Wendy Doniger. În ultimii ani de viață, în ciuda serioaselor probleme de sănătate, Eliade a continuat să lucreze editând cele 18 volume de enciclopedia religiilor, adunând contribuții pentru ultimul volum de istoria credințelor și proiectând un compendiu al lucrărilor sale de istoria religiilor care să apară sub forma unui mic dicționar. Mircea Eliade a murit la vârsta de 79 de ani, pe 22 aprilie 1986, la Chicago, fiind incinerat a doua zi. Adolescența, etapă a formării și emancipării în diferite opere literare Percepută ca etapă a formării şi emancipării, ca vârstă a celor mai înălţătoare aspiraţii şi a celor mai promiţătoare începuturi, adolescenţa s-a impus ca temă literară din timpurile vechi, constituind un produs al neîncetatelor tentative ale fiinţei umane de a-şi elucida sinele în raport cu lumea. Încă la începutul mileniului al III-lea î.hr., Epopeea lui Ghilgameş, cel mai vechi text sumeo-babilonian, oferea modelul unor eroi care descoperă, în trecerea de la adolescenţă la maturitate, eterne valori umane. Această tematică generează o întreagă literatură în care poezia concurează cu romanul şi textele confesive. Ionel Teodoreanu, spre exemplu, surprinde, cu multă acuitate, în ciclul La Medeleni, psihologia adolescentină, suavă, fragilă şi atât de imprevizibilă. Axându-se pe imaginea individului în formare, romanul Fraţii Jderi de 23

24 Mihail Sadoveanu urmăreşte eroul în proiecţii epopeice, condiţionându-l social şi mitic. Aceeaşi ipostază o identificăm în Amintiri din copilărie, cu deosebirea că dimensiunea eroică este substituită aici de modelul idilic al unei lumi în trecere, în care satul real se transfigurează în spaţiu ideal. Esenţă de viaţă trăită, adolescenţa devine pagină de jurnal, confesiune (ca în Jurnalul de copilărie şi adolescenţă al lui Geo Bogza), sau confesiune dedublată în intenţia creării unei măşti exemplare (ca în jurnalul Însemnări zilnice al lui Titu Maiorescu). Creaţia eliadescă propune proiecţii originale ale adolescenţilor copleşiţi de ideea descoperirii propriei identităţi (Romanul adolescentului miop, Gaudeamus, Huliganii).Mereu actuală, tema adolescenţei rămâne o tentaţie şi pentru scriitorii contemporani, care o relaţionează cu dramele existenţiale ale eroilor, aşa cum se întâmplă cu personajul lui Mircea Cărtărescu din Travesti sau al Simonei Popescu din Juventus Despre mine aş fi vrut să scriu despre tine. Justificarea alegerii temei Adolescența, pentru cei ce n- au ajuns la ea, e ceva îndepărtat, dar care te atrage cu o forță irezistibilă, pentru ca este este viitorul, speranta, iar pentru cei care au trecut de ea, adolescenta e acea perioada fantastica din viata unui om, in care totul e posibil, in care stelele iti stau in palma, iar lumea asteapta sa fie cucerita de catre tine, adolescentul cu sufletul deschis si mintea limpede. Este adevarat ca epoca informationala in care traim, noi adolescentii de astazi, isi pune puternic amprenta asupra noas-tra. Este adevarat ca nu ne place sa citim, dar indemnati de parinti, de profesori, nu aruncam la cos valorile universale si in momentul cand le descoperim, constatam ca nu suntem singuri in Univers, si mai ales ca tot ceea ce traim noi au mai trait si alti adolescenti, ca istoria se repeta. Acestea sunt motivele pentru care mi-am ales această temă. Pentru 24

25 că sunt o adolescentă care se lovește de aceste trăiri sufletești, și care vede viața din perspective care sunt demonstrate de diferiți sociologi, psihologi, caracteristice acestei vârste. Adolescența reflectată în două opera literare Începută în 1921, prima operă autobiografică a lui Eliade se numea iniţial Jurnalul unui om sucit şi se baza, în mare măsură, pe propriul Jurnal, urmând traseul autenticismului ; în 1923, Romanul unui om sucit, pentru ca forma definitivă, redactată în 1925, să ia titlul Romanul adolescentului miop. Primele aprecieri vin chiar din perspectiva autorului: Era mai mult decât un roman autobiografic. Voiam să fie, în acelaşi timp, un document exemplar al adolescenţei. Îmi propusesem să nu inventez nimic, nici să nu înfrumuseţez nimic şi cred că m-am ţinut de cuvânt. [...] Valoarea pe care o acordam eu Romanului adolescentului miop era, în primul rând, documentară. Îmi spuneam că, pentru întâia oară, un adolescent scria despre adolescenţă şi scria întemeiat pe documente. Când, câţiva ani mai târziu, au început să apară în Viaţa românească fragmente din cel deal doilea volum din La Medeleni, am simţit că nu mă înşelasem. Adolescenţii lui Ionel Teodoreanu nu erau cei pe care îi cunoscusem eu. Aparţineau altei lumi, care mă fermeca şi mă înduioşa totodată, dar pe care o simţeam definitiv depăşită. Adolescenţii mei erau într-adevăr de-atunci şi de-acolo, din Bucureştii primilor ani de după război, avea să afirme autorul în Memorii, referitor la romanul său de debut, experienţa edificării de sine prin alchimia realităţii în jurnalul personal rămânând una de disciplinare fundamentală. Tema care va deveni esenţa romanelor atât de populare de mai târziu (Elevul Dima dintr-a şaptea de M. Drumeş şi Cişmigiu et comp. de Gr. Bejenaru) beneficiază în romanul lui Eliade, câteva decenii mai devreme, de o interpretare 25

26 originală datorată grilei autenticităţii şi reprezentării unei adolescenţe marcate de preocupări enciclopedice, dar şi de oscilaţiile sufleteşti ale vârstei şi de ineditul experienţelor erotice. Există multe personalităţi care au avut din adolescenţă conştiinţa propriei valori, însă nimeni nu s-a format cu atâta luciditate şi perseverenţă, ţinând săşi consemneze diagrama căutărilor, cum a făcut-o Mircea Eliade în Romanul adolescentului miop. Ansamblul conturează lupta unui licean care îşi formează ca autodidact o cultură de înaltă clasă. Toate insatisfacţiile şi deziluziile unui om de creaţie, aflat la o vârstă ingrată, sunt înfăţişate cu o sinceritate crudă în romanul adolescentin. Ulterior, în Memorii, autorul avea să mărturisească: Mă simţeam superior tuturor colegilor mei măcar pentru enormul efort pe care-l cheltuiam pentru a-mi lărgi şi adânci cultura. [...] Mă aflam în plină criză de pubertate, mă descopeream în fiecare dimineaţă mai urât, mai stângaci, descopeream, mai ales la întâlnirile cu fete de vârsta mea, cât sunt de timid şi de neatrăgător în comparaţie cu unii dintre prietenii mei. Criza aceasta a mers, agravându-se, până la sfârşitul liceului. Nu există decât foarte puţine întâmplări ce pot fi povestite: actanţii sunt îndoielile, dezamăgirile, succesele, neîmplinirile unui adolescent aflat în căutarea sinelui. Supliciile adolescentului miop ( sunt şi eu ca toţi ceilalţi: adolescent sentimental şi visător. Zadarnic încerc să mă ascund. Sunt ridicol. Sunt melancolic. Deci sunt stupid. Sunt lipsit de voinţă, de virilitate, de personalitate etc. ), jurămintele date sieşi ( trebuie să muncesc mult şi să sufăr ; mi-am făgăduit năprasnic că voi desface sălbatec pulpele celor mai frumoase femei ), tristeţea celui care înţelege, aşteptarea cu pumnii strânşi, între cărţi a bătăliei cu viaţa constituie subiectele acestui jurnal topit în roman. Convenţia este anunţată în debutul romanului, scrierea unei cărţi despre propria 26

27 viaţă constituind necesitatea ce defineşte eroul adolescent, aşa cum o indică titlul primului capitol Trebuie să scriu un roman. Pe lângă investigarea propriului eu, personajul depune un efort considerabil de a prezenta procesul elaborării unui roman. Romanul are 27 de capitole, structurate în trei părţi; dominantele celei dintâi sunt autenticitatea şi caracterul documentar. Deşi personajul principal nu se identifică nominal cu autorul, cartea este de factură autobiografică, întrucât naraţiunea se face la persoana întâi, iar naratorul, care este acelaşi cu personajul principal, stabileşte un pact iniţial în contextul căruia se prezintă ca autor al Romanului adolescentului miop. Formula stilistică a mărturisirii se articulează pe verbe la viitor, căci romanul lui Mircea Eliade este o promisiune şi un ideal. El nu va ieşi din această matcă până la final, cum nici adolescenţa nu poate ieşi din graniţa convenţională fără riscul de a se converti în banala maturitate. Prima parte a romanului urmăreşte o acţiune contemporană adolescenţei scriitorului, de aceea imaginea adolescentului cu spaţiile lui existenţiale, cu febrila căutare de sine ocupă un loc semnificativ, în vreme ce a doua parte, scrisă într-un timp mult mai concentrat, este mai aproape de scriitura ficţională, cu o unitate stilistică evidentă. Sondarea lumii exterioare, analiza universului interior, atât de tensionat, lectura şi impresiile pe care ea le produce tânărului cititor se reflectă nostalgic în pagini de jurnal. Lumea adolescenţei se constituie dintr-o galerie de portrete, fiecare erou aducând cu sine un model care să construiască personalitatea unitară a adolescentului miop. Fidel sieşi, Mircea Eliade recunoaşte că nu poate scrie decât despre ceea ce cunoaşte cu adevărat, despre ceea ce propria experienţă i-a oferit. Nu mi-am hotărât intriga. Eroul sunt eu; aceasta e tot ce ştiu. Romanul va cuprinde crizele şi sfârşitul adolescenţei mele declară naratorul. El visează o 27

28 carte de viaţă afectivă, o confesiune personală, o răfuială, un document autentic al adolescenţei: Dar scriind acestea, mă întreb: oare ar putea cineva construi un roman aşa cum l-am înţeles eu, ca o răsfrângere completă şi reală a adolescenţei mele, a adolescenţei noastre? (Romanul adolescentului miop). Conceput ca jurnal al autorului, romanul trebuie să fie o oglindă a sufletului adolescentin, fără a fi un roman psihologic, deoarece excesul de analiză poate falsifica autenticitatea trăirilor. Eliade descrie o perioadă în care se caută pe sine; ridică o serie de întrebări privind propria sa condiţie spirituală. De altfel, un capitol sugestiv poartă titlul Drumul către mine însumi. El adânceşte procesul narcisiac al cunoaşterii sinelui, proces extrem de important în vederea alegerii căii juste de urmat în viitor. Din această perspectivă, creaţia se transformă într-un proces de autocunoaştere, de identificare a propriei personalităţi. Romanul adolescentului miop este cartea experienţelor spirituale, trăite de omul aflat în proces de iniţiere, când adevăratele dimensiuni spirituale sunt abia intuite. Romanul se încheie, în mod surprinzător, prin reluarea frazei din debut: Pentru că am rămas singur, m-am hotărât să încep chiar azi Romanul adolescentului miop. Această remarcă îi sugerează cititorului obişnuit cu proza tradiţională că, odată încheiat şantierul relatării, poate să înceapă adevăratul roman. Lectorul avizat va sesiza însă că este vorba de un truc şi că cele două fraze identice constituie începutul şi sfârşitul unei naraţiuni de factură experimentală. Romanul făgăduit rămâne dincolo de text, sigilând realitatea glisantă a unui adolescent care se caută cu febrilitate. Convenţia funcţionează constant şi continuu, favorizând o lectură deschisă, întrucât promisiunea generează un text real despre un text ficţional. Personalitatea lui Mircea Eliade se proiectează în ficţionalitatea personalităţii unui personaj, iar 28

29 proiecţia generalizează o vârstă în care cititorul adolescent îşi poate afla propria imagine. Romanul adolescentului miop este cartea experienţelor spirituale, trăite de omul aflat în proces de iniţiere, când adevăratele dimensiuni spirituale sunt abia intuite. La frontiera din tre copilărie şi maturitate, adolescentul este în conflict cu lumea. Îşi exteriorizează nonconformismul şi este excavat de dorinţa de libertate. Tot ce nu îi este pe plac adolescentului vrea să depăşească, să lase în urmă, să biruiască, dar biruinţa autentică şi salvatoare este în primul rând asupra sinelui. Eliade alege să surprindă realitatea firesc şi dramatic prin calea izbăvitoare a scrisului. "Nu vreau să fiu comun. Aceas ta este spaima sufletului şi a trupului meu", nota într-unul dintre caietele sale. Pentru adolescentul miop, spaimele, lupta, contorsionările sufleteşti erau mai pline de semnificaţii decât risipa în jocuri sau sărbători juvenile. Acest roman este indubitabil superior celorlalte romane, datorita sinceritatii si autenticitatii, fervorii si febrilitatii unor capitole care familiarizeaza cititorul cu preocuparile enciclopedice de orientalism, istoria religiilor, filozofie si literatura universală. La celălalt pol, etalându-şi încă în prozele de început spiritul său pătrunzător şi capacitatea de a vedea esenţialul, Mircea Cărtărescu reuşeşte să abordeze cu originalitate aceeaşi temă, a adolescenţei, frecvent curtată, pe care o analizează cu o pasiune aproape mistică în Travesti (1994). Scriitură cu multiple etaje hermeneutice, prinsă în reţeaua complicată a imaginarului cărtărescian, care reia şi amplifică în cercuri concentrice teme şi simboluri de la o vârstă auctorială la alta, Travesti este şi romanul unei calificări interioare. Autorul ne prezintă un personaj măcinat de probleme existenţiale, răscolit în adâncurile sentimentelor, un adolescent care se delimitează de lumea cotidianului. Asemenea 29

30 personajului eliadesc, Victor suferă la modul sublim oscilaţia între disperare şi euforie, urmărindu-şi până la obsesie gândurile, devenind obsedat de sine, supunându-se dramei autocunoaşterii. Timid, retras, timorat, prea cuminte pentru un adolescent, Victor îşi inhibează pulsiunile carnale la o vârstă în care acestea debordează, transformândule în refulări, dorinţe latente transmise spre subconştient. El îşi asumă o alură romantică bazată pe detaşare şi asceză, dispreţuindu-şi colegii, dar totodată invidiindu-i pentru capacitatea lor de a profita cu intensitate de adolescenţă, aşa cum îi respingea, jinduind aceleaşi împliniri erotice, şi personajul eliadesc. Erosul devine o prezenţă ce se cere sublimată, iar tentaţia explorării zonelor interzise se consumă, transformându-se într-o obsesie de necontrolat. Retras într-un spaţiu contemplativ, al imaginarului, adolescentul Victor îşi năruie propria identitate. Visând, el nu-şi mai trăieşte clipa, nu este cel care ar dori să fie, ci îşi creează o lume iluzorie. Adolescenţa devine, astfel, amestec de pasiune şi frustrare, de dezgust şi participare... timp al trăirilor la cea mai înaltă tensiune. Registrul dramei interioare a adolescentului Victor e rememorat de viziunea analitică a maturului Victor, care încearcă să exorcizeze torturanta obsesie a vieţii sale cea a travestitului (Lulu) născută în subconştientul adolescentului şi infiltrată subtil în conştiinţa maturului. Pornind de la dorinţa de a se descătuşa de himera ce a atins limitele insuportabilului, maturul se va adânci tot mai mult în propria identitate, Travesti devenind în acest sens un roman al imploziei [...] unde avem de-a face cu o fugă, reluând ostenitor şi fascinant căderea şi recăderea în sine. Ambiguitatea sexuală a personajului se concretizează într-o criză psihică, declanşată de vestea că potenţialul amant Lulu, un fost coleg de liceu, travestit în femeie, care-i bântuia visele murise călcat de tramvai, şi e corelată cu o altă obsesie a tânărului: visul de a deveni scriitor. 30

31 Marea Carte ar urma să producă vindecarea. Terapia scrisului se desfăşoară într-un cadru montan retras, la cabana Cumpătu, devenită rememorare psihedelică a unei adolescenţe tulburate. Celelalte trasee hermeneutice ale romanului pornesc din acestea, ramificând un câmp de semnificaţii ce se întretaie mereu, aşa cum se întretaie alternativ şi nucleele naraţiunii. Victor se salvează prin scris, aşa cum se refugiază în scris pentru a se clarifica şi, implicit, a se vindeca, şi personajul lui Mircea Eliade. Ca şi acesta, el se vrea unic: reveria în care... mă vedeam scriitorul total, hipergenial, demolatorul cosmosului. Pentru Victor nu există decât un singur viitor: o mansardă cu un scaun, o masă şi un pat unde aveam să putrezesc toată viaţa scurtă, de cel mult patruzeci de ani scriind un roman nesfârşit şi ilizibil, pe care-l vor găsi după moartea mea lângă mine, puţind a cadavru, dar în care ar fi fost Totul, tot adevărul despre existenţă şi inexistenţă, despre întreaga lume cu toate detaliile ei şi cu sensul ei hidos, aşa cum pentru personajul lui Eliade nu există decât un singur obiectiv, acela de a scrie un roman (Trebuie să scriu un roman). O carte cât un univers, poate chiar universul însuşi, acesta e marele vis al celor doi adolescenţi. Cărtărescu ordonează existenţa haotică a personajului său şi dă un sens spiritual elanurilor teribiliste şi mult prea fizice ale vârstei înaripate. Impunându-şi să ardă etapa firească a trăirilor adolescentine, Victor se pregăteşte, aşadar, pentru Marea Carte. Până la ea mai există o aventură în care eroul se avântă cu voluptatea unui celebru explorator: scufundarea în sine, în căutarea androginiei originare, vinovată de acest coşmar al feminităţii tăinuite într-un trup masculin. Nu altceva înseamnă mulţimea de camere şi de vise pe care le străbate personajul, într-o înlănţuire infernală de spaţii reale şi imaginare, dispuse unul după altul şi unul într-altul; nu altceva înseamnă privirea pe care naratorul bolnav o aruncă chipului său dublat 31

32 de oglinda din cabana Cumpătu, atât de asemănător cu al lui Lulu, imaginea feminină prezentă în fiece chip masculin; nu altceva înseamnă revenirea fantasmei cu chipul surorii sale, dublul său feminin, în realitate ( fetiţa cu cozi împletite stângaci, în rochiţa cu un desen pe piept, ştiam acum, eram eu... ). Preocupat de cunoaşterea sinelui, Victor devine confuz şi pierdut. În procesul de sondare a propriului ego, el îl găseşte dispersat în identităţi diferire: Victor-adolescentul, Lulu, sora. Adevărata ieşire asta e, fiinţa totală, androginul, monstrul, reunind în sine dicotomiile altfel ireconciliabile ale sexualităţii şi vindecându-le odată pentru totdeauna. Personajul se va detaşa nu numai de dublul feminin al copilăriei, de chipul surorii geamănă, ci şi de Victor adolescentul bântuit de fantasme. Camuflată în mantia culantă a erosului, criza adolescentină e soluţionată printr-un fascinant efort de regăsire a identităţii esenţiale. Între sine şi identitatea înstrăinată va exista o legătură magnetică dublul funcţionând în peregrinările din vis, ca latură compensatorie pentru mecanica existenţei fiinţei îndepărtate de sine. Pe traseul căutării identităţii, a regăsirii sinelui, din eul adolescentin se desprinde o esenţă de Celălalt, obiect al experimentului cerebral al personajului. Scindarea facilitează într-un sens anume procesul de autocunoaştere, depistând obsesia aproape traumatizantă a personajului: Prietene, cum să lupt cu himera mea?.... A scrie devine actul vindecător, prin excelenţă. Nu faptul că, sub imperiul unor halucinaţii introspective, eroul şi-a amintit chipul de fetiţă pe care-l avea în copilărie, când mama îl purta cu codiţe şi îmbrăcat în rochiţă, nici faptul că, sub masca lui Lulu, a descoperit figura unui mai vechi prieten din copilărie, Dan Nebunul, nu aceste regresii psiho-temporale i- au adus vindecarea. Consemnarea în scris şi retrăirea lor cvasi-lucidă va aduce sfârşitul crizei. Victor se va întoarce în Bucureşti la iubită, la prieteni, la jocurile şi la filmele 32