Hristos ne-a rscumprat din blestemul Legii, fcându-se blestem pentru noi, pentru c este scris: Blestemat este oricine este atârnat pe lemn.

Transcripción

1 Hristos fcut blestem pentru noi»hristos ne-a rscumprat din blestemul Legii, fcându-se blestem pentru noi, pentru c este scris: Blestemat este oricine este atârnat pe lemn. «Galateni 3,13 Apostolul a artat galatenilor c în nici-un caz mântuirea nu are loc prin fapte. El a demonstrat adevrul deosebit de important din versetul amintit printr-o form deosebit de convingtoare a dublei demonstraii. El arat mai întâi c Legea nu putea da binecuvântarea mântuirii. Deoarece toi au clcat Legea, ea nu putea decât s aduc blestemul. El citeaz locul din Deuteronom 27, versetul 26: Blestemat s fie cine nu va împlini cuvintele Legii acesteia, i cine nu le va face! Deoarece nici-un om nu poate afirma c el a fcut totdeauna ceea ce cere Legea, Pavel trage din aceasta concluzia c toi oamenii care sunt sub Lege au atras blestemul asupra lor. În al doilea rând el amintete galatenilor c binecuvântarea nu a venit prin Lege, ci prin credin, atunci când un om din timpul Vechiului Testament a fost binecuvântat. Ca s demonstreze aceasta se folosete de un pasaj din cartea Habacuc 2, 4 unde se spune clar c cel neprihnit va tri prin credin. Aceia care erau cinstii i coreci au trit astfel înaintea lui Dumnezeu nu în baza ascultrii de Lege, ci ei au fost îndreptii în baza credinei i eliberai pentru via. Dac deci Legea în mod necesar ne-a blestemat pe toi i dac unii, care urmau s fie pzii pentru o via plin de har, au fost îndreptii nu prin fapte, ci prin credin, atunci nu exist nici-o îndoial c mântuirea i îndreptirea unui pctos se obine nu prin faptele Legii, ci numai prin Harul lui Dumnezeu, prin credina în Isus Hristos. Deoarece apostolul a fost ferm convins c odat cu vestirea acestei învturi trebuia s explice baza i rdcinile acesteia, arat în textul citat un motiv pentru care omul va fi mântuit nu prin propria neprihnire, ci prin credina sa. El ne prezint urmtorul motiv: oamenii nu vor fi mântuii printr-un merit oarecare al lor, ci mântuirea lor este într-o alt persoan, aceea a lui Isus Hristos, Lociitorul, care este singurul care poate s ne elibereze de blestemul adus de Lege asupra noastr. Deoarece faptele nu ne leag cu Hristos, ci credina este mijlocul de legtur, credina devine drumul spre mântuire. Credina este mâna care apuc lucrarea înfptuit de Hristos, ceea ce faptele nu pot face, deoarece ele ne conduc la lauda de sine i uit pe Hristos. De aceea credina este singura cale pentru obinerea îndreptirii i a vieii venice. Fie ca Dumnezeu, Duhul Sfânt s ne conduc în aceast diminea în adâncimile lucrrii de rscumprare a lui Isus Hristos, ca prin aceasta o astfel de credin s fie hrnit în noi! Fie ca noi s înelegem mai bine fiina lucrrii Sale de suplinire i a suferinelor legate de aceasta! Care este cauza acestor rni? Ah, pcatele mele Te-au lovit. Eu, Domnul meu Isus, sunt vinovat de suferinele tale. Începem studiul nostru cu întrebarea: Ce este blestemul Legii despre care se vorbete în textul nostru? Este blestemul lui Dumnezeu. Dumnezeu, Cel care a dat Legea, a hotrât anumite pedepse pentru cei ce vor înclca Legea. Cine, deci, se comport contrar Legii, ajunge prin aceasta obiectul mâniei Dttorului Legii. Nu este blestemul Legii înii. Este un blestem din partea Dttorului Legii, al crui bra este puternic ca s apere poziia Sa. De aceea vrem s spunem de la începutul studiului nostru c blestemul Legii este absolut drept i nu este de evitat din punct de vedere moral. Nu este posibil ca Dumnezeul nostru, care Se bucur ca s ne binecuvinteze, s pun cel mai mic blestem asupra vreuneia din creaturile Sale, numai dac dreptul suprem o cere. Dac ar fi o cale pe care curia i sfinenia ar putea fi 1 / 9

2 restaurate fr blestem, atunci cu certitudine Dumnezeul dragostei nu ar întrista pe vreuna din creaturile Sale. Deci blestemul trebuie s fie necesar, potrivit naturii sale este necesar pentru a menine ordinea în univers i pentru descoperirea sfineniei Domnitorului universal. Putei fi siguri c este vorba de un blestem deosebit, dac Dumnezeu blastm. Un blestem neîntemeiat nu va veni. Blestemele lui Dumnezeu nu sunt niciodat neîntemeiate i ele lovesc cu putere mare pe fctorii de rele. Pcatul trebuie pedepsit, i dac prin persistena în ru i lipsa de pocin provocm pe Dumnezeu ca s ne blastme, atunci acela care va fi blestemat, va fi cu adevrat blestemat. Deja gândul c Dumnezeul atotputernic rostete un blestem asupra unui fctor de rele are în sine ceva foarte îngrozitor, c face s mi se opreasc circulaia sângelui în vene. De aceea nu m pot exprima foarte clar i cu îneles. Blestemul unui tat ce îngrozitor! Dar ce este acesta în comparaie cu blestemul Tatlui cel mare din cer! A fi blestemat de oameni nu este un lucru neînsemnat, dar s fi blestemat de Dumnezeu este groaz i teroare. Acest blestem aduce necaz i tortur. In acest blestem este inclus moartea, i aceea a doua moarte pe care a vzut-o apostolul Ioan pe insula Patmos i care este descris în Apocalipsa 20, 14: i moartea i locuina morilor au fost aruncate în iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua. Ascultai cuvântul pe care Domnul îl rostete prin prorocul Naum i gândii-v ce înseamn blestemul Su: Se clatin munii înaintea Lui i dealurile se topesc; se cutremur pmântul înaintea Lui, lumea i toi locuitorii ei. Cine poate sta înaintea urgiei Lui? i cine poate inea piept mâniei Lui aprinse? Urgia Lui se vars ca focul i se prbuesc stâncile înaintea Lui. (Naum 1, 5,6) Punei la inim i prorocia din Maleahi, care spune: Cci iat, vine ziua, care va arde ca un cuptor! Toi cei trufai i toi cei ri vor fi ca miritea; ziua care vine îi va arde, zice Domnul otirilor, i nu le va lsa nici rdcin, nici ramur. (Maleahi 4, 1) Sunt multe cuvinte asemntoare punei-le pe inima voastr, ca astfel s v temei de acest Dumnezeu drept i sfânt i s tremurai înaintea Lui! Dac vom cerceta în continuare blestemul provenit din clcarea Legii, atunci va trebui s avem înaintea ochilor faptul c un blestem este înainte de toate un semn al nemulumirii. Învm deci din Sfânta Scriptur c Dumnezeu se mânie în fiecare zi pe cei ri. Cu toate c El poart cu mult rbdare i îndelung rbdare pe pctos, pcatul provoc foarte mult Fiina Sa sfânt. Pcatul este pentru curia Celui Preaînalt aa de respingtor i de oribil c nici-un gând ru, nici-un cuvânt ru, nici-o fapt nedreapt nu sunt tolerate înaintea Lui. El observ fiecare pcat i sufletul Lui sfânt este rscolit de acestea. Ochii lui sunt aa de curai, c nu pot vedea pcatul; El nu-l poate suporta. El este un Dumnezeu care cu siguran va rsplti fiecare fapt rea. Blestemul este mai mult decât mânia. O revolt aprins ar fi o caracterizare bun pentru acesta. i este adevrat, Dumnezeu nu este numai puin ru fa de pctos, ci mânia Lui fa de pcat este mare. Toat puterea revoltei divine este îndreptat împotriva pcatului, oriunde este el prezent. S-ar putea ca prin îndelunga rbdare a lui Dumnezeu aciunea acestei mânii s nu se desfoare o anumit perioad de timp, dar cu toate acestea Dumnezeu este foarte revoltat de faptele de ruine ale oamenilor. Noi ignorm pcatul i ne împietrim inimile, ajungând pân acolo ca s râdem de pcat i s ne bucurm de el. Dar, vai! S nu gândim c Dumnezeu este ca noi! S nu considerm c El poate vedea pcatul, fr ca prin aceasta s nu fie cuprins de o revolt sfânt! O, nu, Dumnezeul cel sfânt a lsat în Cuvântul Su atenionri care ne informeaz clar cât de mult este El provocat de nedreptate, de exemplu când spune: Luai seama dar, voi care uitai pe Dumnezeu, ca nu cumva s v sfâii, i s nu fie nimeni s v scape. (Psalmul 50, 22) Domnul este un Dumnezeu gelos i rzbuntor; Domnul se rzbun i este plin de mânie; Domnul se rzbun pe protivnicii Lui i ine mânie pe vrjmaii Lui. (Naum 1, 2) Cci tim cine este Cel ce a zis: A mea este rzbunarea, Eu voi rsplti! i în alt parte: Domnul va judeca pe poporul Su. Grozav lucru este s cazi în mâinile Dumnezeului cel viu! (Evrei 10, 30,31) În afar de aceasta blestemul aduce rul, i când el vine de la Dumnezeu are forma unei ameninri. Este ca i cum Dumnezeu ar vrea s spun: Data viitoare te voi lovi pentru aceast frdelege. Ai clcat Legea Mea, care este dreapt i sfânt, de accea pedeapsa inevitabil va veni peste tine. Dumnezeu în Cuvântul Su a rostit multe blesteme asemntoare acestora i a ameninat 2 / 9

3 mereu pe oameni. În cartea Deuteronom 32, 41 se spune: Atât este de adevrat c atunci când voi ascui fulgerul sbiei Mele i voi pune mâna s fac judecat, M voi rzbuna împotriva protivnicilor Mei, i voi pedepsi pe cei ce M ursc. Câteodat ameninarea este sub forma unei plângeri dureroase: Întoarcei-v, întoarcei-v de la calea voastr cea rea! Pentru ce vrei s murii voi, cas a lui Israel? (Ezechel 33, 11). Cu toate acestea este foarte clar c Dumnezeu nu va lsa pcatul nepedepsit. Când va sosi timpul potrivit, când pcatul a umplut msura i a fost atins greutatea nelegiuirii, când recolta s-a copt i strigtul mare al nelegiuirii a ajuns la urechile Domnului Sabaot, atunci El va aprea în haina de rzbunare i va birui pe împotrivitorii Lui. Dar blestemul lui Dumnezeu este mai mult decât o ameninare Dumnezeu va aciona! Este adevrat, la început folosete cuvinte amenintoare, dar mai devreme sau mai târziu El va scoate sabia pentru a face judecat. Într-o oarecare msur ne putem imagina cum se exercit blestemul lui Dumnezeu prin unele evenimente care au loc din când în când pe pmânt. Uitai-v la Cain, cum umbla ca un fugar! Citii blestemul rostit de Ieremia la porunca lui Dumnezeu asupra lui Pahur: Iat, te voi face de groaz, pe tine i pe toi prietenii ti; ei vor cdea ucii de sabia vrjmaului lor, i ochii ti vor vedea lucrul acesta. (Ieremia 20, 1,4) Dac vrei s vedei un blestem de o deosebit mrime, gândii-v la ziua când marile stvilare ale celor mai adânci izvoare ale pmântului s-au deschis i apele asemenea lupilor înfometai care se arunc asupra pradei i-au smuls pe oameni din casele lor! Gândii-v la ziua rzbunrii, când ferestrele cerului s-au deschis i marele adânc de deasupra firmamentului s-a unit cu adâncul de sub firmament! Toat carnea a fost nimicit, cu excepia celor ce erau în corabie, pe care Dumnezeu în legmântul harului Su a lsat-o s fie construit. Montri marini au intrat în palatele împrailor din vremea aceea; milioane de pctoi au fost înecai, i niciodat nu au mai revenit la via; un dezastru universal zbura ca înaripat peste marea fr rmuri ieit s fac rzbunarea de moarte. Blestemul lui Dumnezeu a fost vrsat atunci peste pmânt. Privete înc o dat înapoi, la timpul de odinioar! Aeaz-te alturi de Avraam în ua cortului su i privete în zorii dimineii cât de rou este cerul la rsrit rou ca jarul, care nu provenea de la soare! Raze de foc se înlau spre cer i se amestecau cu o ploaie de foc care cdea din cer în mod neobinuit. Sodoma i Gomora, care svâriser nelegiuirea, erau lovite de blestemul lui Dumnezeu: din cer ploua iadul peste ei, pân i-a nimicit complet. Vrei s vedei o alt form a blestemului lui Dumnezeu, gândii-v la acel duh strlucitor, care sttea odinioar ca slujitor în cer fiul dimineii, unul din cpeteniile îngerilor lui Dumnezeu! Gândii-v cum i-a pierdut poziia sublim, atunci când a ptruns pcatul în el! Vedei, dintr-un arhanghel a devenit un duman de moarte, i satan, numit Apollyon, a czut de pe tronul lui sublim i a a fost exclus pentru totdeauna de la pace i fericire ca s umble prin locuri pustii i s caute odihna, fr s-o gseasc, i s fie inut în lanurile întunericului pân la judecata din ziua de apoi! Blestemul a fost de aa natur, c dintr-un înger a fcut un demon, a distrus cetile pmântului i a nimicit locuitorii de pe întreg pmântul. Dar voi înc nu avei o imagine clar a acestuia. Exist un loc al suferinei i al groazei, o ar a întunericului asemenea întunericului însui, o ar a umbrei morii, unde lipsete orice ordine i unde chiar lumina este întuneric. Acolo sunt aceste duhuri srmane care nu au vrut s se ciasc, care sau împotrivit Celui Preaînalt. Ele sunt pentru totdeauna desprite de Dumnezeul lor i li s- a luat orice speran de pace i de salvare. Dac ai putea s v punei urechea la gratiile celulelor lor, dac ai putea merge pe coridoarele sumbre, unde sunt închise duhurile condamnate, cu sângele oprit în vene i cu prul mciuc ai afla cât de îngrozitor este blestemul lui Dumnezeu: acel blestem îngrozitor care vine din mâna lui Dumnezeu peste cei neasculttori. Blestemul lui Dumnezeu înseamn s pierzi bunvoina lui Dumnezeu i prin aceasta binecuvântrile care s-ar putea primi. Aceasta include pierderea pcii luntrice, a ndejdii i în cele din urm pierdera vieii, cci plata pcatului este moartea (Romani 6, 23). Pierderea vieii i condamnarea la moarte venic este cel mai îngrozitor lucru, cci aceasta înseamn desprire venic de Dumnezeu i de tot ce exist i constituie adevrata via. Rodul care ia natere din blestemul Legii este, potrivit cu relatarea Sfintei Scripturi, o nimicire venic. Ah, unora dintre voi trebuie s le aduc astzi o tire foarte serioas. Pentru mine este o sarcin grea s v prezint în felul acesta dreptatea îngrozitoare a Legii. Dar altfel voi nu vei înelege i 3 / 9

4 nu vei preui dragostea deosebit de mare a lui Hristos, dac nu vei auzi de blestemul, de care El elibereaz pe poporul Su. De aceea ascultai-m cu rbdare! O nenorociilor, nenorociilor, voi cei care pân astzi mai suntei sub blestemul lui Dumnezeu! Probabil v îmbrcai în haine din stofe fine, de purpur, mergei la srbtorile voastre, golii paharele voastre de vin, dansai plini de bucurie cu paharul strlucitor ridicat. Dar dac blestemul lui Dumnezeu este peste voi, atunci suntei cuprini de o mare nebunie! O, domnilor, dac ai putea vedea i înelege, atunci acest blestem v-ar întuneca toate ferestrele bucuriei voastre! O, dac ai putea auzi vocea care v strig repetat de pe muntele Ebal: Vei fi blestemat în cetate i vei fi blestemat pe câmp. Conia i postava ta vor fi blestemate. Rodul trupului tu, rodul pmântului tu, ftul vacilor tale i ftul oilor tale, toate vor fi blestemate. Vei fi blestemat la venirea ta, i vei fi blestemat la plecarea ta. (Deuteronom 27, 13; 28, 16-19). Cum putei sta linitii, când suntei sub o asemenea sentin? O, suntei cei mai nenorocii oameni, dac vei pleca din aceast via i suntei înc sub blestem! Gândul acesta ar trebui s ne fac s vrsm lacrimi de sânge. S ne gândim un moment la acestea, dar s nu struim în pcat, ca nu cumva prin aceasta sufletele noastre s fie condamnate s aib venic parte de suferinele! S fugim la crucea scump a lui Hristos, acolo unde a fost îndeprtat blestemul, ca astfel s nu aflm niciodat ce înseamn blestemul în plintatea grozviei lui. Aceasta a doua întrebare este deosebit de important pentru noi în aceast diminea: Cine este sub blestem? Ascultai cu toat atenia, voi copiii oamenilor! Aa cum am îneles din context, în primul rând i în mod deosebit poporul iudeu este sub blestem. Lui i-a fost dat Legea lui Dumnezeu, ca un privilegiu deosebit fa de celelalte popoare. Ei au auzit-o de pe Sinai i pentru ei a fost înconjurat cu o ram de aur de simboluri rituale i a intrat în vigoare printr-un legmânt naional festiv. În introducerea la aceast Lege era o explicaie care arta c într-un anumit sens era special destinat pentru poporul Israel: Eu sunt Domnul, Dumnezeul tu, care te-a scos din ara Egiptului, din casa robiei (Exodul 20, 2). Apostolul Pavel ne explic c aceia care au pctuit fr s aib Legea, vor fi pedepsii fr Lege. Poporul iudeu, dimpotriv, care a primit Legea, prin clcarea acesteia st sub blestemul rânduit acestui act. Cu toate acestea, toate popoarele de pe faa pmântului stau sub acelai blestem. Motivul este urmtorul: chiar dac Legea nu a fost dat tuturor de pe Sinai, ea a fost mai mult sau mai puin scris de degetul lui Dumnezeu în contiina fiecrui om. Nu este nevoie de nici-un proroc ca s spun unui indian, sau unui lapon, sau unui locuitor al insulelor din Marea Sudului c nu are voie s fure. Capacitatea lui de a judeca lucrurile îi spune aceasta. Exist ceva în fiecare om care încearc s-l conving c închinarea la idoli este o nebunie, c adulterul i lipsa de castitate sunt duntoare, c hoia, uciderea i pofta sunt foarte rele. Deoarece toi oamenii au într-o oarecare msur Legea în ei, ei sunt în aceiai msur sub Lege. Blestemul Legii vine asupra lor ca pedeaps pentru frdelegile fcute. i în aceast cas sunt în aceast diminea unii care stau în mod deosebit sub blestem. Apostolul spune: Toi cei ce se bizuiesc pe faptele Legii, sunt sub blestem (Galateni 3, 10). Deci sunt unii dintre voi care au ales s fie sub Lege. În felul acesta alegei de bun voie s fii judecai dup Lege. Cum se înelege aceasta? Voi încercai s obinei prin faptele voastre un loc în cer. V agai de ideea c ceea ce putei face voi v poate salva. De aceea ai ales s fii sub Lege i în felul acesta ai ales blestemul. Cci tot ce poate s fac Legea faptelor pentru voi este s v lase sub blestem, cci nu putei împlini toate poruncile cuprinse în ea. O, domnilor, cii-v de aceast nebunie i declarai c de acum în colo voii s fii mântuii numai prin har i nicidecum prin faptele Legii. Este o grup mic aici care simte povara Legii. Lor m adresez cu o ndejde a bucuriei, chiar dac ei sunt descurajai. Ei simt astzi în contiina lor c merit cea mai aspr pedeaps de la Dumnezeu. Acest sentiment al mâniei lui Dumnezeu îi doboar în pulberea pmântului. M 4 / 9

5 bucur de faptul acesta, cci numai atunci când contieni i gata de a ne ci ajungem sub blestem vom accepta calea de a scpa de acest blestem. Nu ti ce înseamn s fi scpat de blestem înainte de a fi simit robia acestuia. Nici-un om nu se va bucura de libertatea dat de Hristos, dac mai înainte el nu a simit cum pironul robiei a ptruns în sufletul lui. tiu c sunt aici unii care spun:»dumnezeu poate s spun ce vrea împotriva mea, sau s-mi fac ce vrea, cci o merit. Dac El m va alunga pentru totdeauna dinaintea Lui i dac va trebui s aud sentina îngrozitoare a Judectorului Pleac de la Mine, blestematule!, nu-mi rmâne altceva de fcut decât s recunosc c inima i viaa mea au fost aa fel, c nu trebuie s m atept la altceva.«o, tu, suflete iubit, dac tu eti aa de doborât atunci ascult-m cu plcere acum când voi trece la o tem mult mai înviortoare! Tu eti în adevr în starea actual sub blestem, dar m bucur s-i pot spune c blestemul a fost îndeprtat prin Isus Hristos, Domnul nostru. Fie ca Domnul s te conduc s recunoti planul salvrii prin suplinire i s te bucuri de el! Alt treilea punct important din aceast diminea este rspunsul la întrebarea: Cum a fost fcut Hristos blestem pentru noi? Centrul propriu-zis al credinei cretine este învtura despre suplinire - i nu ezit s spun c o mare parte din cretini nu sunt cretini, deoarece ei nu îneleg învtura principal a mrturisirii de credin cretine. Din pcate exist predicatori care nu vestesc acest adevr de baz sau nici nu cred mcar în el. Nu vorbesc clar despre sângele lui Isus i prezint moartea lui Isus într-un stil poetic înceoat, dar nu spun clar adevrul c prin aceasta s-a netezit calea mântuirii, c Hristos a devenit lociitorul omului pctos. Aceasta m face s vorbesc mai clar i mai accentuat despre acest fapt. Pcatul este ceva blestemat. Sfinenia lui Dumnezeu cere ca el s fie blestemat. El trebuie s pedepseasc pe oameni atunci când ei au pctuit. Dar Unsul Domnului, Fiul vrednic de toat lauda al Tatlui venic, a devenit om i a suferit în trupul Su blestemul pe care l-au meritat oamenii. Dumnezeu, dup ce printr-o jertf lociitoare adus pentru pedepsirea pcatului a satisfcut neprihnirea, poate s-i arate marea Lui îndurare fa de aceia care cred în acest Lociitor.»Dar«, întrebi tu,»în ce msur Hristos a fost blestem?«v rugm s luai seama la cuvântul fcut. El a fost fcut blestem. Hristos Însui nu a fost blestem. Persoana Sa a fost fr pat, curat, nevinovat. El personal nu putea s pctuiasc. În El nu era pcat. Pe Cel ce n-a cunoscut nici-un pcat, El (Dumnezeu) L-a fcut pcat pentru noi (2 Corinteni 5, 21). Apostolul scrie clar: Pe Cel ce n-a cunoscut nici-un pcat. Niciodat nu trebuie s se presupun nici mcar cea mai mic pat sau vin în Persoana sau în fiina lui Hristos. În aceast privin El este fr pat, fr zbârcitur sau ceva asemntor cu acestea, era Mielul de pate fr cusur. Hristos nu a fost fcut blestem deoarece era o necesitate cauzat de El Însui. În El Însui nu era nici-o necesitate ca El s sufere vre-odat blestemul, nici-o necesitate în afar de aceea care rezulta din dragostea Lui de a se face cheza. Sfinenia Lui luntric L-a inut departe de pcat i aceiai sfinenie L-a pzit de blestem. El a fost fcut pcat pentru noi, nu din cauza Lui, nu cu privire la Sine Însui, ci numai pentru c ne-a iubit i de bun voie S-a aezat pe locul care trebuia s-l ocupm noi. El a fost fcut pcat pentru noi repet aceasta nu din cauza eecului propriu sau a unei necesiti personale, ci din cauz c El a acceptat de bun voie s devin cpetenia poporului Su i Lociitorul lui i ca Lociitor al poporului s poarte blestemul rânduit acestuia. Vrem s vorbim foarte clar în privina aceasta, cci aceia care mrturisesc c sunt de partea marelui adevr, pe care încerc s-l vestesc, au folosit expresii foarte tari, care au prezentat clar adevrul pe care voiau s-l prezinte dar au avut i alte efecte. Martin Luther a scris o carte minunat despre Epistola ctre Galateni, pe care o preuia atât de mult c a numit-o»katharina din Bora«. Aa se numea soia lui iubit, i el a dat acestei cri numele celui mai iubit om pe care l-a cunoscut. În aceast carte Luther spune clar i convingtor - i cu certitudine cele spuse nu le-a îneles textual-: Isus a fost cel mai mare pctos care a trit vre-odat; toate pcatele 5 / 9

6 oamenilor au fost puse asupra Lui ca i cum toi hoii, toi ucigaii i toi curvarii care au trit cândva ar fi unii într-o singur persoan. Prin aceasta Luther voia s spun c Dumnezeu a tratat în aa fel pe Fiul Su, ca i cum El ar fi fost un mare pctos, ca i cum El ar fi fost toate pcatele lumii în persoan. O astfel de exprimare prezint clar adevrul. Dar Luther în felul lui înfocat care-l caracterizeaz depete limitele i las s se presupun c a rostit o blasfemie la adresa Persoanei slvite a Domnului nostru. Deci, Hristos nu a fost niciodat un pctos i nici nu putea s fie. În Persoana Sa, în fiina Sa, în ceea ce Îl privea, nu putea s fie niciodat altceva decât s fie iubit din toat inima de Dumnezeu, binecuvântat pentru totdeauna i plcut în ochii lui Dumnezeu. Dac noi astzi spunem c El a fost blestem, atunci trebuie s accentum cuvântul fcut : El a fost fcut blestem. Mai trebuie s accentum în mod deosebit pentru noi nicidecum nu a fost fcut blestem din pricina Lui Însui, ci numai din dragoste pentru noi. Pentru ca noi s fim salvai, El a luat locul pctosului i a fost vzut ca pctos, tratat ca pctos i fcut blestem pentru noi. Haidei s cecetm mai mult acest adevr. Cum a fost Hristos fcut blestem? În primul rând, El a fost fcut blestem deoarece toate pcatele poporului Su au fost realmente puse asupra Lui. Gândiiv la cuvintele apostolului nu este învtura mea, aa dup cum tii, ci o fraz inspirat din învtura lui Dumnezeu: Pe Cel ce n-a cunoscut nici-un pcat, El L-a fcut pcat pentru noi (2 Corinteni 5, 21). Permitei-mi s mai adaug câteva versete din cartea prorocului Isaia: Domnul a fcut s cad asupra Lui nelegiuirea noastr a tuturor. Într-o alt afirmaie a prorocului se spune: A purtat pcatele multora (Isaia 53, 6,12). Pcatele poporului lui Dumnezeu au fost luate de la el i atribuite lui Hristos, i pcatele lor au fost considerate ca fiind fcute de Hristos. El a fost tratat, ca i cum ar fi fost un pctos. Astfel El a stat realmente în locul pctosului. La atribuirea pcatului s-a adugat blestemul pcatului. Legea, care urmrete pcatul ca s-l pedepseasc, a descoperit repede pcatul care a fost pus pe Hristos i deoarece ea trebuia s blesteme pcatul, oriunde s-ar fi aflat acesta, a blestemat pcatul care a fost pus pe Hristos. În felul acesta Hristos a devenit blestem. Cuvinte minunate, i în acelai timp îngrozitoare, dar deoarece sunt cuvinte ale Sfintei Scripturi trebuie s le primim. Deoarece pcatul era pe Hristos, L-a lovit blestemul i drept urmare Domnul nostru a simit o mare oroare. Cu certitudine era acea oroare care L-a fcut în Ghetsimani s verse acele mari picturi de sudoare de sânge, când a vzut i a simit c Dumnezeu L-a tratat ca i cum ar fi fost un pctos. Sufletul sfânt al lui Hristos s-a îngrozit cu cele mai mari chinuri ale sufletului de orice atingere de pcat. Domnul nostru a fost atât de curat i de desvârit, c niciodat nu a avut un gând ru; nici sufletul Lui nu a fost ptat vreodat de ceva ru. Cu toate acestea El era înaintea ochilor lui Dumnezeu ca un pctos i de aceea sufletul Lui s-a îngrozit. Inima Lui a refuzat s mai vindece i faa Lui s-a acoperit de sudori de sânge. În momentele acelea începea s fie blestem pentru noi i El a perseverat pân a suportat toat pedeapsa pus asupra Lui din cauza noastr. Noi suntem obinuii în teologie s difereniem pedeapsa sub dou aspecte; pedeapsa prin pierderea avut i pedeapsa prin suferina propriu-zis. Domnul Isus le-a îndurat pe amândou. Pctoii au meritat pierderea favorii i a prezenei lui Dumnezeu. De aceea Isus a strigat pe cruce Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai prsit? Pctoii au meritat pierderea oricrei favori din partea lui Dumnezeu; lui Hristos I-a fost rpit orice confort, chiar i ultima hain I-a fost luat. A fost gol i descoperit ca Adam. Era necesar ca sufletul s piard tot ceea ce putea s-l încurajeze tot aa i Hristos a pierdut orice favoare. În zadar S-a uitat în jurul Lui dup ajutor i mângâietori, aa c putea spune Eu sunt vierme, nu om, am ajuns de ocara oamenilor i dispreuit de popor (Psalmul 22, 6). În ceea ce privete aspectul al doilea al pedepsei, suferinele propriu-zise, Domnul nostru le-a îndurat i pe acestea pân la sfârit, aa cum se vede clar din relatrile Evangheliilor. Ai citit deseori istoria suferinelor Sale; ferii-v s le subapreciai vreodat! Mântuitorul nostru a suportat dureri aa de mari, c trupul Su nu le-ar fi putut suporta dac El nu ar fi fost în unitate cu dumnezeirea Sa i întrit prin aceasta. Cu toate acestea suferinele sufletului Su au fost sufletul suferinelor Lui. Sufletul Lui a suportat un chin care poate fi comparat cu acela al 6 / 9

7 iadului. Pedeapsa pe care o meritau cei fr de Dumnezeu era pedeapsa iadului i cu toate c Hristos nu a suferit-o pe aceasta, a suferit una asemntoare cu aceasta. V putei imagina ce putea s fie? Era un chin nemsurabil, o lupt luntric de neimaginat. Numai Dumnezeu cunotea în totul necazul Lui. Pe drept se spune în liturghia greac suferinele Tale necunoscute, cci ele sunt i rmân peste imaginaia omeneasc. Privii, frailor, cât de departe a mers Hristos. El a luat pcatul i blestemul asupra Sa i a suferit toat pedeapsa. Ultima pedeaps pentru pcat a fost moartea. De aceea a murit Salvatorul nostru. Privii, Biruitorul cel mare Îi d viaa pe lemnul crucii! Coasta Lui a fost strpuns, a curs sânge i ap din ea, iar ucenicii Lui I-au pus trupul neînsufleit în mormânt. Aa cum mai înainte a fost pus în rândul fctorilor de rele, tot aa mai târziu a fost pus în rândul celor mori. Privii, dragii mei, Hristos poart blestemul poporului Su! El ajunge sub povara nelegiuirilor lor, iar Dumnezeu nu Îl cru, ci Îl lovete, aa cum ar fi trebuit s ne loveasc pe noi. Îl face s simt toat rzbunarea, arunc fulgere i tunete asupra Lui i poruncete blestemului s se reverse peste El iar Hristos sufere toate, suport toate! S încheiem cu întrebarea: ce consecine binecuvântate rezult din faptul c Hristos a fost fcut blestem pentru noi? Consecinele sunt, c El ne-a eliberat de blestemul Legii. Toi aceia pentru care a murit Hristos sunt pentru totdeauna eliberai de blestemul Legii. Cci dac Legea vrea s blasteme pe cineva care a crezut în Hristos, acesta va rspunde:»ce am eu a face cu tine, Lege! Tu zici; vreau s te blastm, dar eu rspund: Tu ai blestemat pe Hristos în locul meu poi tu pedepsi de dou ori aceiai vin? «Privii cum amuete Legea! Dup ce Legea lui Dumnezeu a primit tot ce cerea, ea nu este aa de nedreapt ca s cear mai mult. Tot ceea ce Dumnezeu poate s cear de la un pctos credincios, a pltit Hristos deja i nu este nici în cer i nici pe pmânt o voce care ar putea s mai acuze un suflet care crede în Isus. Ai avut datorii, dar un Prieten i-a pltit datoria. De aceea nu i se mai poate da nici-o scrisoare de gaj. Nu conteaz faptul c nu tu ai pltit-o. Ea este pltit, iar tu ai dovada. Este suficient înaintea oricrei judeci neprtinitoare. Acelai lucru este valabil i cu privire la pedeapsa pe care noi am meritat-o Hristos a purtato. Este adevrat, nu eu am purtat-o. Eu nu am fost în iad, c s sufr deplina mânie a lui Dumnezeu, dar Hristos a suferit pentru mine aceast mânie, iar eu sunt liber, aa de liber, ca i cum eu însumi a fi pltit lui Dumnezeu datoria mea i ca i cum eu însumi a fi suferit mânia Lui. Aceasta este o baz minunat, prin care putem veni la odihn! Aici este o stânc pe care poate fi pus temelia mângâierii venice! O, de ai înelege aceasta! Domnul meu a sângerat în afara porilor cetii pentru mine, punându-se cheza pentru mine, i la cruce a pltit datoria mea. De aceea nu m mai tem de tunetele Dumnezeului Cel Mare. Cum ai putea Tu s m mai loveti? Tu i-ai golit tolba de sgei. Fiecare sgeat din aceast tolb a fost aruncat asupra Persoanei Domnului meu iar eu sunt în El curat i limpede, declarat liber i mântuit, ca i cum niciodat nu a fi pctuit. El ne-a rscumprat, se spune în textul nostru. Deseori am auzit pe anumii adepi ai colii de teologie modern cum batjocoreau jertfa de ispire a lui Hristos, fcând reprouri c noi privim ca nite tranzacii de afaceri ceea ce ei ar denumi aspectul comercial al acesteia. Nu ezit s spun c aspectul comercial red foarte bine inteniile lui Dumnezeu cu privire la rscumprare. Cci aa gsim prezentat în Sfânta Scriptur. Jertfa de ispire este preul de rscumprare, adic un pre pltit. Cuvântul grecesc din textul nostru are o mare putere de exprimare. Arat despgubirea sau preul de cumprare al unui lucru. Prin suferinele Sale Isus a produs ceva, ceea ce se poate numi plata preului de rscumprare sau contraserviciu adus dreptii pentru ceea ce era oportun din cauza pcatelor noastre. Hristos a suferit în propria-i persoan ceea ce trebuia s suferim noi în persoana noastr. Pcatele noastre au fost atribuite Lui. Era în ochii lui Dumnezeu ca un pctos. Cu toate c nu a fost un pctos, a fost pedepsit aa cum se pedepsete un pctos i a murit ca pctos pe crucea blestemului. Dup ce prin suportarea deplin a 7 / 9

8 pedepsei a scpat de pctoenia atribuit Lui, a sfârit-o cu pcatul i a înviat din mori. Prin aceasta inteniona s introduc acea dreptate venic care acum acoper pe toi aleii Si, aa c ei pot striga cu strigte de bucurie: Cine va ridica pâr împotriva aleilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este Acela care îi socotete neprihnii. Cine îi va osândi? Hristos a murit! Ba mai mult, El a i înviat, st la dreapta lui Dumnezeu i mijlocete pentru noi! (Romani 8, 33,34). Un alt har care rezult din aceast suplinire în lucrarea de ispire este binecuvântarea lui Dumnezeu care pân acum a fost reinut prin blestem iar acum se poate revrsa nestingherit. Citete versetul care urmeaz textului nostru! Acolo se spune... pentru ca binecuvântarea vestit lui Avraam s vin peste neamuri, în Hristos Isus, aa ca, prin credin, noi s primim Duhul fgduit (Galateni 3, 14). Binecuvântarea vestit lui Avraam înseamn c toate naiunile pmântului vor fi binecuvântate în smâna lui. Deoarece Domnul nostru Isus Hristos a îndeprtat blestemul pricinuit prin pcat, din albia râului îndurrii lui Dumnezeu a fost ridicat o stânc mare i râul de ap vie curge susurând, învolburat i crescând în fluvii cristaline, spal toate pcatele oamenilor i suferinele lor, face pe cei însetai fericii, pe cei ce se pleac i beau din el. O, fraii mei, râurile binecuvântrii Harului lui Dumnezeu curg i în aceast diminea din belug i gratuit, suficient pentru nevoile voastre! O, voi mari pctoi este un mare har prezent pentru voi! El este gratuit, aa cum poate s i-l doreasc srcia voastr, gratuit, ca i aerul pe care îl respirai sau ca apa rcoritoare din pârâu. Voi trebuie numai s v încredei în Hristos i vei tri. Oricine sau orice, sau oriunde v-ai afla, chiar dac suntei la ua întunecat de la poarta iadului, ca s murii în disperare, totui vi se aduce vestea: Împcai-v cu Dumnezeu! Pe Cel ce nu a cunoscut nici-un pcat, El L-a fcut pcat pentru noi, ca noi s fim neprihnirea lui Dumnezeu în El (2 Corinteni 5, 20,21). Hristos ne-a rscumprat din blestemul Legii, fcându- Se blestem pentru noi (Galateni 3, 13). Cine crede nu mai este sub blestem. Chiar dac ar fi fost un curvar, unul care blastm, un beiv sau un uciga. De îndat ce crede, Dumnezeu nu mai vede niciunul din aceste pcate la el. Îl vede ca pe un nevinovat i îi vede pcatele ca fiind puse asupra lui Hristos i pedepsite în El, atunci când El a murit la cruce. Îi spun, ie care m asculi, dac în dimineaa aceasta crezi în Hristos chiar dac ai fi mielul vrednic de condamnat, care a ptat totdeauna pmântul nu vei mai avea nici-un pcat rmânând în tine, dup ce ai crezut. Dumnezeu te va vedea ca i cum ai fi curat. Nici chiar Atottiutorul nu va mai gsi nici mcar un pcat în tine, cci pcatele tale vor fi puse asupra apului ispitor, anume, asupra lui Hristos, i duse de El, aa c vor fi date uitrii. Dac se va cuta dup frdelegile tale, ele nu vor fi gsite. Dac crezi aceasta este întrebarea -, atunci eti curat. Dac acorzi încredere Dumnezeului întrupat în carne, atunci vei fi mântuit. Cine crede este îndreptit în toate lucrurile. Crede în Domnul Isus i vei fi mântuit! (Faptele Apostolilor 16, 31), cci cine va crede i se va boteza, va fi mântuit; dar cine nu va crede, va fi osândit (Marcu 16, 16). V-am vestit Evanghelia i Dumnezeu tie cât povar, dar i cât bucurie sfânt a fost pe sufletul meu. Aceasta nu este o tem de mare elocven i încercri pompoase de retoric. Este o chestiune care trebuie s v fie prezentat clar i simplu. Pctoilor, voi trebuie sau s fii blestemai de Dumnezeu, sau trebuie s primii pe Hristos, care a purtat blestemul pentru voi. V implor, deoarece v iubii viaa dac avei cât de puin înelegere, primii aceast cale binecuvântat a mântuirii, rânduit de Dumnezeu! Acesta este adevrul vestit de apostoli, pentru care au suferit i au murit pentru pstrarea lui. Pentru acesta au luptat reformatorii, pentru acesta au fost ari martirii la Smithfield. Este învtura mrea, de baz a Reformei i este adevrul divin, curat. Jos cu crucile i ritualurile voastre, jos cu încrederea voastr în faptele bune i cu plecciunile la picioarele preoilor, cerând iertarea pcatelor de la ei! La o parte cu încrederea blestemat, idolatr, în voi îniv! Hristos a înfptuit în totalitate lucrarea de mântuire. Nu punei zdrenele voastre la întrecere cu hainele Lui albe, strlucitoare. Hristos a îndurat blestemul. Nu aducei mtaniile voastre jalnice i lacrimile voastre pline de necurie ca s le amestecai cu izvorul scump al sângelui Su! Renunai la lucrarea faptelor voastre i venii de luai ceea ce a înfptuit Hristos! Lepdai tot ce ai crezut c avei i suntei, ca s câtigai primirea din partea 8 / 9

9 lui Dumnezeu! Smerii-v, primii pe Isus, ca El s fie Alfa i Omega, Întâiul i Ultimul, începutul i sfâritul mântuirii voastre! Dac vei face aceasta vei fi imediat mântuit, i nu abia cândva mai târziu.odihnete-te, tu, cel obosit i epuizat, cci pcatele tale au fost iertate! Ridic-te, ologule, olog din cauza lipsei de credin, cci frdelegile tale au fost acoperite! Scoal-te din mori, tu, cel aflat în putrefacie, scoal-te din mormânt, ca Lazr, cci Isus te strig! Crede i vei tri! Prin aciunea Duhului Sfânt cuvintele sunt înviortoare pentru suflet. Renun la lacrimile tale de cin i la hotrârile tale de a duce o via mai bun i vino la Hristos! Dup aceea le poi aduce, cât vei voii. Prima ta int s fie Isus, numai Isus, nimic altceva decât Isus! Vino la El! Iat-L, atârn pe cruce! Braele Sale sunt larg deschise i nu le poate închide, cci cuiele Îl in strâns. El te ateapt. Picioarele lui sunt prinse în cuie pe lemn, ca i cum ar vrea s atepte. O, vino la El! În inima Lui este loc pentru tine! Din inima Lui curge sânge i ap ea a fost strpuns pentru tine. În acest râu este o mântuire dubl: mântuire de vin i mântuire de puterea pcatului. O fapt de credin te va aduce la Isus. Spune: Doamne, cred, ajut necredinei mele! Dac vei face aceasta, El nu te va putea respinge, cci în Cuvântul Su st scris: Pe cel ce vine la Mine nu-l voi izgoni afar (Ioan 6, 37). V-am vestit adevrul cel mai important, pe care l-a auzit vreodat urechile i pe care l-a rostit vreodat buzele. Nu-l respingei! Deoarece noi ne vom reîntâlni în ultima i cea mai îngrozitoare zi, când cerurile i pmântul vor fi în flcri i când morii vor învia la sunetul trâmbiei deoarece atunci ne vom reîntâlni, v atenionez s nu respingei acest adevr. Dac totui o vei face, atunci o vei face din propria vin i sângele vostru va cdea asupra capului vostru. De aceea, mai bine primii Evanghelia pe care v-am vestit-o! Este Evanghelia DOMNULUI. Cerul însui v vorbete prin cuvintele pe care le-ai auzit. Primii pe Isus Hristos ca Lociitor al vostru! Facei-o acum, în clipa aceasta! Atunci Dumnezeu va avea onoarea, iar voi vei avea mântuirea. Amin. 9 / 9